651 matches
-
să fie înhumat lângă Nichita sau Blaga, sau Serghei Esenin, iar la căpătâi să i se recite epitaful , nimeni să nu-l plângă, frunzele uscate și praful cineva să i le alunge, ca pe un roi de muște, de pe piatra decolorată. Regăsindu-și mama tâziu și-a regăsit patria pierdută? Căutându-și rădăcinile în Latium, a-ncercat să se-ntoarcă la ai lui, dar n-a mai reușit: cine a stat în celula lui Lucky Luciano, e drept, citind cu sete
Ultimul beatnik la Roma by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/2895_a_4220]
-
câteva mii de iude nu mai știu număra decât până la 30, - pe când în fresce se scorojesc, Doamne, trâmbițele Apocalipsului, Și sub jumătate din degetul Tău arătător se vede piatra și cărămida. Ici-colo, câte un steag găurit, mai flutură ostenit și decolorat, pe câte-un morman de gunoi. Notații, clișee poeticești, desigur, tropi anacronici, tropăind în zadar prin poem. Dar încotro, încotro? M-ați înnebunit, mă scoateți din minți, netrebnicilor, lichelelor, hoți de drumul mic, tâlhari de drumul mare, cărați-vă, întoarceți
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
e o formă de speranță, pentru a încheia mai rapid conturile existenței. Portretele au aproape întotdeauna diformități hidoase, ca ale unor ființe de coșmar. Fabricantul de coșciuge Zaharia ,are nasul roșu ca un gogoșar. Sub mustața cu breton, groasă și decolorată, îi rânjesc niște buze ca o rană crudă. Gingiile stâlcite îi sunt însemnate pe alocuri cu câte un dinte strâmb și galben. Când are de spus ceva, își dezlipește buzele, ca să întindă între ele o ață de scuipat. De când nu
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
se grăbea spre calea lui. Nehotărâții se învârteau de la un loc la altul, fără a avea curajul s-apuce încotrova. La azilul de bătrâni, era liniște. Unii jucau table, alții stăteau întinși la soare sub pledurile roase de timp sau decolorate. Pe ei nu-i mai interesa supraviețuirea. O parte plecaseră totuși luați de rudele ce-și amintiseră de ei. Cei mai multi n-aveau nici puteri și nici unde se duce, dar mai ales n-aveau de ce să se ducă. „Ne-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lui Cristos, care aici e chiar copilul unui Dumnezeu mai mic. Cristos, personajul cu care Băiuțul începe și se termină, băiat din cartier despre care se spun minuni, cum că poate să zboare, dar care se întoarce, cîteodată, de la țară decolorat și bleg, fără pic de sacru în el, măsoară, ca pe distanța dintre două blocuri alăturate, volatilitatea farmecului. Fuse și se duse, spaima, poezia, duhul de lampă din Băiuț: , Felinarele se aprindeau unul cîte unul. Era pe la ora cînd, după cum
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
realiza că a intrat în cursa unei existențe circulare. Director al unei mici instituții cvasiculturale, cu sediul într-o clădire centrală și aproape somptuoasă, cu scări de marmură, uși de cristal bizotat, vaste încăperi cu candelabre și tapete de mătase decolorată, cu draperii de catifea - el nu are complexe între funcționare care-l adoră și al căror apărător este. Inadaptabilitatea lui va fi de un ordin mai subtil, și nu devastatoare. într-un asemenea ambient, bine vătuit, rămășițele vechii societăți, doamne
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
sînt precum/ cîrpaciul genial,// cîrpesc o zi de ceialaltă..." (Cîrpaciul genial). Sau: , Abia acum realizez/ ce bine ne-a prins despărțirea,/ a fost un mesaj din înalt,// eram două pietroaie,/ una în capul celuilalt,// punem urechile pe ceață,/ ce inimi, decolorate bătăi,/ din stelele noastre/ făcurăm și steaguri,/ cu ciucuri și zurgălăi,// doamnă, ce mai gîndiți,/ ce iscodiți,/ nefericiții par fericiți..." (Urechile pe ceață). Trăsătura de căpetenie a versurilor lui Ion Davideanu rămîne cea, de cînd lumea, a individului cu vocație
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
în ziua aceea, și nu Bonacatta, pentru că, în acea lume misterioasă alcătuită din reflexe, privirea mirelui se oprise pe chipul ei ca mâna pe o pricomigdală plăcut mirositoare. Dar fetița din oglindă nu era încă mireasă, sânii feciorelnici împungeau florile decolorate ale bluzei cu o grație ușoară pe care nici măcar țesătura subțire nu reușea s-o pună în valoare. Dând ascultare unui impuls, degetele Mariei deschiseră nasturii în căutarea furioasă a unei promisiuni de feminitate mai categorică decât aceea, dar bluza
Michela Murgia: ACCABADORA by Gabriela Lungu () [Corola-journal/Journalistic/3884_a_5209]
-
singură alta singură alta singură alta singură Un semn mă filez cu o țigancă frumoasă ce stă la masă cu trei bărbați care nu și-au luat de pe cap pălăriile cu boruri largi și nici nu și-au tăiat vârfurile decolorate ale mustăților femeia își trece de câteva ori mâna peste frunte iar eu mă gândesc că ar trebui să-mi umplu paharul ori să sparg sticla de colțul mesei și să-i chem afară pe cei trei vinul e greu
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
numărul tipărite comasat, unul în continuarea celuilalt, fie cu cerneală neagră pe verticală, fie cu cerneală roșie pe orizontală; bancnotele la care elementul de identificare este șters, ilizibil sau lipsește în totalitate, dar care au suprafața întreagă; biletele murdare, șifonate, decolorate, tăiate, inscripționate, care au suprafața întreagă sau au lipsuri minore din suprafață, care nu afectează caracteristicile principale ale cupiurii respective și posedă elementul de identificare; bancnotele care au dimensiunile inițiale diminuate ca urmare a expunerii la o sursă de căldură
Agenda2005-38-05-economic () [Corola-journal/Journalistic/284200_a_285529]
-
Cornel Țăranu, W.G. Berger etc. Din colecția prezentată la Casa de Cultură a Studenților fac parte și programe de concert, inclusiv cele susținute la Timișoara. Impresarii Un savuros articol apărea în „Fruncea“, din 10 octombrie 1937: „Afișe rare și decolorate anunță modest pe străzile Timișoarei că cel mai mare muzicant român, cel mai mare violonist al lumii, în același timp genial compozitor, pianist, dirijor și profesor, va da două concerte în serile de sâmbătă 9 și duminică 10 Octombrie. În
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
și la greu, de parcă toată înțelepciunea lumii aici s-ar fi adunat. Muncile oamenilor respectă ciclul binecuvântat al anotimpurilor, într-un aer de simplitate și sacralitate. El, încă înalt, curbat ușor de spate, cu obrazul supt și ochii verzi, parcă decolorați, pășea rar și apăsat.Ea, mărunțică, dar dreaptă, cu aceeași ochi cu muguri verzi, cu batic și șorț peste fusta încrețită și o bluză în dungi, alb cu negru. Optzeci de ani și o gospodărie încă pe picioare, o țineau
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
vieții! Pentru mine, ești crâmpei din existența mea, scenă, decor și figurație pentru comedia tragică a copilăriei, strâns legată de amintirile, când voioase, când duioase, când dureroase, ale acestei copilării. Printre filele îngălbenite ale cărții vieții, am găsit, strivite și decolorate, câteva biete flori, culese de pe maidanurile și din răzoarele grădinii copilăriei mele. Lung, privesc spre ele ochi-mi îmbătrâniți. Să fie iluzia pe care o dă oboseala căutăturii, ori e de vină stropul de umezeală ce mi-a înrourat genele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92465_a_93757]
-
sobă de tuci burdușită scotea trâmbe înecăcioase pe la toate încheieturile, gestionara avea scăderi la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
locul ultimul, iar banca mea era în primul rând, „chiar sub ochii ei“. A coborât de pe podiumul catedrei și a venit spre mine. Nu m-am uitat la ea, dar ochii mei îi urmăreau modelul rochiei, un buchet de flori decolorat. — Așadar, copii, avem pe cineva aici care abia a ajuns la timp astăzi. Cred că reușisem să identific una dintre flori ca fiind o margaretă. — El este unul dintre acei copii săraci care trăiesc sus pe deal și nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac un efort. Am o prietenă care-mi cumpără lucrurile... Dar vine cu vârsta, știi? Te trezești cum cumperi haine clasice și începi să ții la ele în locul fustelor din PVC pe care le purtai cu dresuri plasă... Cu părul decolorat, am spus, și cu ruj negru. Toate în același timp, dacă tot vorbim de exagerări. Râdeam amândouă acum. Lee știa mereu cum să procedeze când situația era la limită. —Te prindea totuși. Arătai ca un monstru frumos. Și acum, arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră cu franjuri peste umeri. Părea că ezită. Stătea cu mâinile băgate adânc în buzunarele blugilor. —Locul ăsta e ocupat? — Da. Aștept pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îndepărtat-o. El nu părea împiedicat de lipsa mea de răspuns. —Ești nouă aici? a întrebat. Părea în jur de treizeci de ani, înalt și mai degrabă slab. Hainele îi picau pe statura osoasă ca pe un umeraș; jeanși negri decolorați, o cămașă roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta depășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se prelingea apă, am pășit pragul. Și, pe când trăgeam în piept semiântunericul umed și parfumat al încăperii, am simțit cum îmi paralizează brusc întreaga ființă: Sonia era și ea în magazin. Aveam pe cap chipiul vechi de licean cu cozorocul decolorat și plesnit. Și eram îmbrăcat cu niște pantaloni vechi, roși în genunchi. Am simțit cum picioarele îmi tremură îngrozitor și cum mă fac lac de sudoare, ca-ntr-un incendiu. Acum nu mai puteam da înapoi; vânzătoarea din fața mea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am făcut atunci; iubirea este aceea care mă face să vorbesc acum despre ceea ce am făcut atunci. Iag tăcu un timp, privind când spre mine (care îi răspundeam cu un zâmbet fericit și stupid), când spre Sonia. Treptat, ochii lui decolorați, la început holbați la auzul declarației Soniei, apoi absenți din cauza încordării interioare, luară o expresie șireată. — Permiteți-mi, totuși, Sofia Petrovna, spuse el și, luând păhărelul și dând pe gât lichiorul, făcu mișcarea de clătire a gurii, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas decât șiruri lungi de bărbați în salopete de lucru și pantaloni sau halate decolorate, nimic din ce au pe ei nu amintește de o pajiște verde sau de un pârâu. Metropola nu cunoaște mila, te poți evidenția doar dacă faci un efort foarte mare, astfel încât alții să te observe și să‑ți recunoască valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că el a zis că era plin cu șnaps. Am dat din cap satisfăcut, și m-am rezemat de sofa, întrebându-mă cum ar fi fost să mi-o fi pus totuși cu ea. Am observat pentru prima dată pielea decolorată și gălbuie a mâinilor ei, care nu era nicotină, icter sau trăsătura ei naturală, ci un indiciu că lucrase într-o fabrică de muniții. În același fel, identificasem cândva un cadavru scos din Landwehr. Un alt lucru pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pe măsură ce ne apropiam, starea mea de neliniște devenea din ce în ce mai neplăcută. * * * Când ești cetățean liber, trăitor într-o țară democratică, nu e normal să te temi de un steag sovietic enorm, sfâșiat la un colț, cândva roșu, azi de un gri decolorat, cu o stemă în seceră și ciocan demult uitată, care atârnă neglijent de fațada unui bloc. Cu scârbă răsucesc capul în altă direcție și mă trezesc față în față cu portretul supradimensional al unui soldat care îmi întoarce privirea de parcă
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
și în dreapta. Descoperindu-ne în cele din urmă printre numeroșii oameni adunați în spațiul acela restrâns, se apropiase de noi cu chipul luminat de satisfacția celor ce recunosc niște cunoștințe vechi. Bună ziua! ne spusese cu glas cântat, scoțându-și pălăria decolorata de soare din cap. Crezusem că e vorba de o confuzie și nu-i răspunseserăm. De altfel, nu voiam să suportam consecințe din pricina faptului că discutăm cu un individ dubios ce încalcă dispozițiile paznicilor noștri. Bună ziua! își repetase el spusele
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Toamna chiciura să-și pună Peste-a buzelor mirare. Un fior de dinspre tine Să mă vânture pe-un gând Ceru-n ochi să ni se-adune Ca un pustnic fără vine În chilie pâlpâind. VINO, TU Vino-mi tu decolorată de-nnoptări zodiacale în pustiul meu să bată rozul unghiurilor tale. Vino, tu, ca o mireasmă peste lutul meu haihui, sânul o catapeteasmă gurii mele să o pui. Și când în vecernii luna lumina-va fără rost moartea prinde-ne-o
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]