140 matches
-
lui val chimic au demonstrat, în ultimii ani, că se poate scrie bine-merci și în absența acestor ingrediente. Câtă ingeniozitate punea val chimic în sugestia acelei apocalipse a sentimentelor și în figurarea depresiei la persoana a III-a mașinismului! Ceea ce deconcertează la Bogdan Coșa e, în schimb, din orice parte ai lua-o, sterilitatea imaginarului: „au trecut două luni de când/ am încetat să vă mai răspund/ patru/ de când nu v-am văzut// la tine/ să zic/ a trecut ceva timp// și
Poezia ergonomică by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3696_a_5021]
-
l-a minimalizat sau chiar l-a calomniat. Dar, după 1920, afirmarea lui Liviu Rebreanu este atât de categorică și impunătoare încât reticențele lui Iorga nu mai au nici un rol. Rebreanu își scrie proza în răspăr cu contemporaneitatea lui. Îl deconcertează și pe E. Lovinescu, al cărui cenaclu îl frecventase și alături de care în 1919 realizase revista ,Sburătorul". Poetica realistă din romanele sale țărănești Ion și Răscoala, dar și din romanele psihologice obiective (o contradicție în termeni) Pădurea spânzuraților sau Ciuleandra
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
așteaptă autori care să fie și foartre puternici (stilistic și tematic) și a căror tehnică narativă să fie compactă, legată. Adică exact contrariul, într-un fel, al tipului de narațiune „explodată”, foarte răspândit în universul literar românesc, și care îi deconcertează pe cititorii francezi. Anita Natascia Bernacchia este traucătoare și interpret de conferință, cu un master în traducere audiovizuală (2008); în prezent trăiește și lucrează la Bruxelles. De câțiva ani, traduce literatură română - Nina Cassian, Cecilia Ștefănescu, Radu Aldulescu, Ștefan Bănulescu
Cine ne sunt traducătorii? by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4757_a_6082]
-
pe nesimțite unul atunci când ceea ce are de spus se confundă cu metafora a ceea ce are de spus. Ce rezultă de aici e un efect mai degrabă poetic decât romanesc. Anume alegoria expresiei. Din această perspectivă, mărturisirea de pe coperta a patra deconcertează în mai mică măsură: "Romanul ăsta e o geamandură care arată unde încep apele mele adânci. O parte din el l-am scris într-un orășel dobrogean fierbinte, într-o cameră coșcovită și crăpată în care mai găseai încă, îngrămădită
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
se citează pe sine, cel mai important cronicar literar de la noi să nu folosească ghilimelele. În plus, personal am descoperit în decupajul prin lipsă ori prin adaos practicat aici de Manolescu, un mare număr de sentințe revizioniste implicite. Ce mă deconcertează cu adevărat e faptul că același tânăr recenzent care astăzi impută genului cronicii o inerentă superficialitate pleda ieri (mai exact în 2005, în cea de-a doua culegere de articole a sa, București Far West) pentru statutul aproape academic al
Câteva prejudecăți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7491_a_8816]
-
numai pentru a nu cădea în melodrama discursului autoscopic. Viață există, până la urmă, și dincolo de sine, și dincolo de omenesc. Până acum, îl preocupau „micile invazii” sau „motocicletele de lemn”. Cu Bonobo sau cucerirea spațiului, Ștefan Manasia rămâne fidel propriilor principii. Deconcertează. Sunt cel puțin trei căi de acces către ceea ce pare a fi metafora directoare a acestei cărți. Prima, s-ar zice integratoare, e indicată în chiar nota introductivă. E un poem SF, sugerează autorul, livrând, odată cu năstrușnica idee, și un
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
de Carmen Mușat - care semnează și o prefață comprehensivă - dintr-un fișier datat 27 iulie 2006. Câteva capitole din final au rămas neredactate, însă conținutul lor a fost refăcut din însemnări disparate. Aspectul nefinisat al romanului n-ar trebui să deconcerteze cititorul de vreme ce prozatorul n-a mizat niciodată pe o construcție narativă încheiată numaidecât la toți nasturii. Dimpotrivă. De la Acte originale, copii legalizate până la Pupa russa, prozatorul a practicat o proză deschisă, experimentală, fragmentară, al cărei bovarism e ciorna însăși. Față de
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
absurd în construcția narativă. Aleatoriul tulbură ordinea și sensurile. Cauza tulburării iremediabile a lumii rurale poate fi cu greu reconstituită, ca o traumă profundă, în colectivizarea forțată, însoțită de crime, brutalități și abuzuri. Rezultatul este cel care se vede și deconcertează frapant: o lume anapoda, cu toate determinațiile slăbite, dacă nu suspendate. Spațiul și timpul sunt incerte, deși există vagi elemente de situare. Orașele imaginare Câmpuleț și Turnu-Vechi, satul Pătârlagele, dintr-o zonă cu mulți nemți, au legături și vecinătăți cu
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
ai ales să devii un ins neputincios. Spre deosebire de Ruth! Ea-i independentă. — Și eu sînt independent. Dacă ți-am mîncat mîncarea sau am dormit sub acoperișul tău în ultima vreme, asta-i pentru că am fost bolnav, zise Thaw posac. Era deconcertat, pentru că nu se așteptase ca taică-său să devină genul de om care să trăiască așa cum îi place. — Fiule, nu refuz să te ajut, spuse domnul Thaw cu blîndețe. Uite, sînt gata să plătesc chiria casei încă un an de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă, gura i se întinse într-un zîmbet. Lanark fu deconcertat, cînd auzi un păcănit care venea din capul ei. — Arată-i profilul, îi spuse Gilchrist. Lanark îl privi lung și auzi un alt clic. Domnișoara Maheen își strecură două degete în buzunarul bluzei ei albe și apretate, deasupra sînului stîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eveniment în care va rosti, în public, cuvîntul care va schimba lumea. Faptul că-l văzuse pe Wilkins, pe catalizator și pe Ozenfant-Monboddo nu-i alterase această stare. Rămăsese surprins, dar și ei, ceea ce era satisfăcător. Dar programul adunării îl deconcertase total. Arăta ca planurile unei mașinării imense pe care intenționa să o conducă, știind că nu se pricepe deloc la inginerie. Ce vrea să însemne „Luări de cuvînt. Moțiuni. Vot“? Ce însemna „Lobby“ și de avea loc în timpul meselor? înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai aveam nevoie de claviatură ca s-o aud. Eu care i-am admirat întotdeauna pe cei care citesc partituri și scot exclamații la splendoarea lor, eram mândru de minusculul meu progres. Uneori câte un nume mă inspira și mă deconcerta. Deskowiak Elzbieta. Pesemne că era Elisabeth în poloneză. Elzbieta, e drăguț. Întâlnirea cu o Elzbieta Deskowiak îți pregătește mintea pentru uimire. Nu se întâmplă la fel cu Desmarais Paul, pe rândul următor. Sau era un prefix telefonic care pornea mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
copii, zău, așa că e normal să fi făcut tâmpenii. Dacă nu ne putem ierta greșelile de acum douăzeci de ani ce șanse mai avem să ne iertăm greșelile pe care le vom face peste douăzeci de ani? Am fost complet deconcertată de faptul că era atât de rațională. Ăsta era rolul meu în prietenia noastră; rolul ei era să mă facă pe mine să mă simt mulțumită de existența mea calmă, ordonată. Acestea erau regulile și detestam modul în care regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
da. Apoi, de fiecare dată când se apropia un chelner, avea grijă să-și pună mâna teatral pe gura paharului. —Cum mai merg lucrurile acasă? am întrebat eu. —Phil s-a mutat înapoi și copiii sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-am uitat din nou la mine în oglindă. Mă deconcerta plăcerea pe care o simțeam văzându-mă atât de diferită. Acesta era chiar un pas dincolo de transformarea suferită în mâinile magicienilor Lisei. Tot ce făcuseră ei fusese să aplice o mască din vopsele și poțiuni peste mine cea reală. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care s-a adaptat întregul nostru metabolism, fără speranța că s-ar putea detașa vreodată. Filmul lui Pintilie e, oricât am vrea să evităm superlativele, o capodoperă de același ordin cu "D-ale carnavalului", și asta nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Menținerea în zonele abisale ale psihicului și tentația subconștientului par singurele posibilități de supraviețuire și de exprimare. Este vârsta modernă a romanului, în care arta se îmbină cu psihologia, psihanaliza cu filosofia. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
damnării într-un univers desacralizat. Romanul își pierde funcția de reprezentare a realității, devine confruntare cu sinele, iar edificiul narativ abandonează monografia în favoarea monologului autoanalitic, a confesiunii. Eul creator nu mai are conștiința unității și a coerenței lumii, iar fragmentarismul deconcertează. Scrisul tinde să devină act de cunoaștere, iar romancierul renunță la modelele și idealurile epocii, cultivând subiectivitatea și autenticitatea. Ca veridicitate, arta presupune îmbinarea inspirației cu nevoia de a transmite ceva vital. Se creează tipare posibile pentru infinitatea de manifestări
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură acum, necăjită, moș Simion bolnav, gîndește-te însuți. Moș Costache contemplă ironic pe Stănică și zise, în sfîrșit: - Și... și ce dorește de la mine? Nu stă bine unde stă? Aceste cuvinte deconcertară pe Stănică. Temîndu-se ca el însuși să nu se strice cu bătrânul pentru o chestiune la care nu ținea deloc, schimbă pe dată vorba. Aglae opri pe Felix în drum, deși acesta, după incidentul cu Titi, nu mai călcase în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rol social (aveam 48 de ani!), am constatat că, scos din rezervația mea și aruncat în lume, nu știam să vorbesc. Oamenii, mulți, cu care intram deodată în contact și care până atunci nu făcuseră parte din lumea mea, mă deconcertau: nu-mi găseam tonul și cel mai adesea practicam o politețe excesivă și nelalocul ei, pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință”. Apoi se scuză, trebuia să plece. „Astă-seară sunt invitat undeva”, zise el. „O petrecere?” am Întrebat. Păru deconcertat de frivolitatea mea. „Zoharu“l, preciză el „Lekh Lekha. Pagini Încă total neînțelese. 21 Graalul... e o greutate atât de mare, Încât făpturilor aflate În prada păcatului nu le e dat să-l clintească din loc. (Wolfram von Eschenbach, Parzival
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa, Își dădu acum seama, pentru că dorea s-o impresioneze pe Julia, dar imaginea Juliei, cu părul proaspăt spălat, pantalonii șifonați, șosetele, papucii și gura nerujată - și, mai rău, aerul acela de strălucire și degajare cu care se purta - o deconcertă. Își scoase mîinile din palton anevoios, de parcă nu și-ar mai fi scos niciodată un palton În viața ei. Julia o privi scurt și-i zise: — Ce mișto arăți! Cu ce ocazie? Helen ezită. — E ziua mea de naștere, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ei sunt prietenii mei. Sunt și ai tăi. Copila se mulțumi să le adreseze un mic semn cu capul, refuzând deocamdată să-și extindă prietenia la alte persoane în afară de Ripley. Doi infanteriști îi întoarseră salutul în timp ce se echipau. Gorman era deconcertat. Newt își înălță ochii spre noua ei prietenă. Ea strângea în continuare capul de păpușă în mâna dreaptă. ― Unde mergem? ― Într-un loc sigur. Ajungem curând. Newt aproape că zâmbi. În blindat, infanteriștii erau mult mai calmi decât atunci când ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
anulează, codurile dispar. Japonezii se pot bucura, acolo, de o intimitate naturală, care, probabil ca un efect al imensei descătușări psihice, ca un revers al uriașei poveri care a fost dată la o parte, o depășește pe a noastră, ne deconcertează chiar și pe noi. Din vechime, baia este comună, femei și bărbați complet dezbrăcați se întâlnesc în aburii calzi, pentru a sporovăi vrute și nevrute, într-un abandon de sine complet, o deschidere uluitoare spre celălalt. Nu mai există granițe, nu mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la ședință, își anunțase public demisia din Consiliu. Podrage îl privi nevenindu-i să creadă și clătină din cap. ― Pot să verific la birou? Vreau o confirmare. Marin încuviință. Celălalt verifică afirmația printr-un telefon, apoi privi în jurul lui, vizibil deconcertat în cele din urmă vorbi încet: ― Noutățile comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]