137 matches
-
o jignească pe Otilia. Dar vezi și dumneata. E singură acum, necăjită, moș Simion bolnav, gîndește-te însuți. Moș Costache contemplă ironic pe Stănică și zise, în sfîrșit: - Și... și ce dorește de la mine? Nu stă bine unde stă? Aceste cuvinte deconcertară pe Stănică. Temîndu-se ca el însuși să nu se strice cu bătrânul pentru o chestiune la care nu ținea deloc, schimbă pe dată vorba. Aglae opri pe Felix în drum, deși acesta, după incidentul cu Titi, nu mai călcase în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
despre "mulțimi criminale", despre această adunătură de criminali colectivi care amenință securitatea Statului și liniștea cetățenilor. Imposibilitatea de a le prinde, de a le face să suporte rigorile legii, de a atribui unei persoane definite responsabilitatea generală a actelor lor deconcertează juriștii transformînd în noțiune arbitrară orice lege pe care am dori să le-o aplicăm. Abia dacă pot fi prinși, la întîmplare, cîțiva indivizi, simpli participanți sau uneori bieți spectatori nevinovați, la fel de diferiți de acest monstru furios cum e valul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de toți, în afara, poate, a celor care nu vroiau să le cunoască, care închideau ochii ca să nu le vadă, urechile ca să nu le audă, gura ca să nu le denunțe. Popularitatea de care s-a bucurat un Stalin sau un Hitler deconcertează: "Faptul că regimul totalitar, în ciuda evidenței crimelor sale, se sprijină pe mase, este profund tulburător", scrie Hannah Arendt. Nu doar tulburător, ci la drept vorbind stupefiant, cel puțin în ceea ce îl privește pe Stalin, despre care se știe cu cîtă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rol social (aveam 48 de ani!), am constatat că, scos din rezervația mea și aruncat în lume, nu știam să vorbesc. Oamenii, mulți, cu care intram deodată în contact și care până atunci nu făcuseră parte din lumea mea, mă deconcertau: nu-mi găseam tonul și cel mai adesea practicam o politețe excesivă și nelalocul ei, pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant și jignitor. Această derută socială merge atât de departe încît atunci când cineva îmi spune "domnule
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am așezat la o masă și munca de documentare pentru prezenta carte a început. - Prezentarea a fost bună, pe cuvânt. Dar lasă-mă să îți dau un sfat. Ai pronunțat greșit numele președintelui nostru. De trei ori. Lucrul ăsta a deconcertat pe toată lumea. Dădusem senzația că președintele și firma sa nu contau pentru mine. Angajații s-au simțit desconsiderați și, astfel, nu le plăcusem nici eu, nici discursul meu. Am mers la Chicago pentru a vorbi în fața unor distribuitori de produse
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
cunoscător desăvârșit al conveniențelor de tot felul, stăpân pe sine fără efort, prevenitor fără ostentație, galant fără indiscreție, spiritual fără sarcasm, primind orice adversitate cu surâsul pe buze și făcându-și o lege din obiceiul de-a nu se lăsa deconcertat de nimic. Dar, care este omul ideal al epocii noastre ? E greu de definit Întrucât viața este de o mare complexitate, cum nu a mai fost până acum. La aceasta se mai adaugă și faptul că și moda se schimbă
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
bine ticăloșia (ca în cazul Dianei), tot așa cum comportamentul dezinhibat, aparenta ușurătate maschează, de fapt, puritatea sufletească. Pentru că Silvia "i se oferise fără demnitate pentru a-i face, la urmă, dovada unei purități absolute", spontaneitatea aceasta a dăruirii de sine deconcertând pe bărbatul în ochii căruia fecioria trece la mare preț. Dar femeile, și Bizu ar fi trebuit să știe lucrul acesta, când nu sunt constrânse de vreo cenzură morală, nu pun prea mare preț pe virginitatea lor. Oricum, exagerând puritatea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îi stă bine; e în natura sa de imaginant la modul planetar. Într-atât iubirea cheamă necontenit moartea, încât departajarea devine cvasi-imposibilă. Acționând într-un simultaneism inextricabil, radical, cu antecedențe în straturile ascunse ale Eului însingurat, forța lor de contrasens deconcertează, devastează și marchează. Angelicele frumuseți dantesco-petrarchiste licăresc în depărtări; sunt niște idealități pan-umane. Enigmaticele fete de la Baaad, cu nume neobișnuite (ca la Dimitrie Stelaru) Stribi, Mil, Magnoline, Briene, Rimaya, Ilen, Lo (lita), Dora, Sakti -, apariții vibratile, hieratice, nu atenuează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Iași, 1999), Portret în cuțit (Editura Vinea, București, 2001) și Cartea invaziilor (Editura Vinea, București, 2004) -, Dan Bogdan Hanu a reușit să configureze unul dintre cele mai substanțiale și mai incomode imaginare poetice de astăzi. Aluviale, magmatice, palimpsestice, poemele sale deconcertează în special prin lipsa de transparență a discursului, decriptarea acestuia cerând cu mult mai mult decât paciența interpretativă și ascuțirea simțului critic obișnuite. Aceasta, deși poetul însuși (dublat de un talentat critic al actualității noastre poetice, care și-a exercitat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dorește să verifice apartenența la frăție a cuiva, trebuie să ridice mîinile deasupra capului. Este exact ceea ce face Bufonul după ce golește sticla de De Grâve ridică mîinile în sus cu o mișcare pe care Montresor pretinde că nu o înțelege. Deconcertat de tăcerea rivalului său, Fortunado îl întreabă direct dacă este ori nu mason. Știm cu toții reacția "nătîngă" a lui Montresor de a-și arăta mistria! Masonul (autentic) se enervează pe bună dreptate. Zice "Glumești!" și își continuă, consternat, drumul. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în numele "grupului" pentru care Mișa a ajuns atît de important. Pinguinul este internat într-o clinică specială și i se implantează inima unui copil! În scurt timp (protagonistul află telefonic), el va fi din nou disponibil pentru vechile activități mortuare. Deconcertat de insanitatea realității grotești unde se vede angrenat fără voia lui, Viktor ia o decizie nebunească: plătește două mii de dolari conducătorului unei expediții în Antarctida pentru a-l lua pe Mișa cu el. Salvarea pinguinului devine, prin urmare, o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a clipei. Prima teoretizare în adevăratul sens al cuvântului a unei poziții filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi deconcertează pe istoricii filozofiei. Un personaj excentric, inclasabil, incomod. Un damnat. Cenzura prusacă și-a arătat surprinderea, cu mult înaintea istoricilor filozofiei, față de opera sa capitală, Unicul și proprietatea sa (Der Einzige und sein Eigentum, 1844), expresia cea mai furioasă și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
În tristețea dezolantă a orașelor, nu prea deosebite de așezările rurale, unde nu existau străzi îngrijite, unde inundațiile din sezonul ploios antrenau viituri care luau gardurile șubrede din mahalale, unde prostituția era la ea acasă (la un nivel care-l deconcerta pe Le Cler), se vedeau cupeuri luxoase care tăiau majestuos aerul prăfuit sau își sfârșeau drumul impetuos în vreo gaură prea mare a cărei adâncime fusese mascată de ape43. Iar la "Șosea", toaletele fine măturau colbul subțire, stârnindu-l apoi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la ședință, își anunțase public demisia din Consiliu. Podrage îl privi nevenindu-i să creadă și clătină din cap. ― Pot să verific la birou? Vreau o confirmare. Marin încuviință. Celălalt verifică afirmația printr-un telefon, apoi privi în jurul lui, vizibil deconcertat în cele din urmă vorbi încet: ― Noutățile comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea că uitase complet de trădare, de răzvrătire. ― Trebuie neapărat să-l sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
care s-a adaptat întregul nostru metabolism, fără speranța că s-ar putea detașa vreodată. Filmul lui Pintilie e, oricât am vrea să evităm superlativele, o capodoperă de același ordin cu "D-ale carnavalului", și asta nu poate decât să deconcerteze. La sfârșit, regizorul însuși încearcă să risipească, alergând în urma trăsurii cu o portavoce, ceața coșmarului, dar cel care a privit filmul știe că visul rău nu s-a sfîrșit: el află acum că nebunia, desfrâul, abjecția, țigănia, mitocănia sânt deopotrivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
monografice, Oglinzile. Dar Petru Creția nu se putea limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment, mă deconcerta, vrând parcă să ncerce sunetele tuturor instrumentelor culturii scrise, de la poezie la munca de editor, de la comentariul filologic la poziția de gânditor original, de la eseul moral la hermeneutica lui Homer, Dante sau Shakespeare. Cu câteva luni înainte ca Noica să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
monografice, Oglinzile. Dar Petru Creția nu se putea limita la un gen al scrisului. Era în fond un om al desfrâului și, în primul rând, al desfrâului cultural. A trecut cu o ușurință care pe mine, în acel moment, mă deconcerta, vrând parcă să ncerce sunetele tuturor instrumentelor culturii scrise, de la poezie la munca de editor, de la comentariul filologic la poziția de gânditor original, de la eseul moral la hermeneutica lui Homer, Dante sau Shakespeare. Cu câteva luni înainte ca Noica să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul scriitor amintește de histrionicul Caragiale prin dualitatea, duplicitatea și, mai ales, prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu. Rudele lui îl ascultau în tăcere. Tânărul Gajus îi privea. O seară romană călduță se lăsa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el. Aș vrea s-o liniștesc și pe mama ta. Calpurnius Piso plecă, declarând că se îndreaptă spre Roma. A doua zi, Germanicus, în palatul regal din Epidafne, murmură, surprins, că se simțea rău. Veniră de îndată medicii, care rămaseră deconcertați de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care se consultară din priviri, tăcuți. Dintr-odată, Agrippina își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcu teamă - nici unul nu îndrăzni să-l contrazică. Pe neașteptate însă, interveni Asiaticus: — Obeliskos-ul nu. El trebuie să rămână. E simbolul cuceririi Aegyptus-ului rebel de către noi. Amintiți-vă că și Augustus a ridicat unul. Și e mai mic... Saturninus fu deconcertat de duritatea lui Asiaticus, însă găsi repede altă țintă: — Ambarcația care a adus acel obeliskos din Aegyptus nu poate rămâne în mările Romei. E o vrăjitorie. Trebuie umplută cu pietre și scufundată. Asiaticus cedă, ca și cum ar fi aruncat un os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
copii, zău, așa că e normal să fi făcut tâmpenii. Dacă nu ne putem ierta greșelile de acum douăzeci de ani ce șanse mai avem să ne iertăm greșelile pe care le vom face peste douăzeci de ani? Am fost complet deconcertată de faptul că era atât de rațională. Ăsta era rolul meu în prietenia noastră; rolul ei era să mă facă pe mine să mă simt mulțumită de existența mea calmă, ordonată. Acestea erau regulile și detestam modul în care regulile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
da. Apoi, de fiecare dată când se apropia un chelner, avea grijă să-și pună mâna teatral pe gura paharului. —Cum mai merg lucrurile acasă? am întrebat eu. —Phil s-a mutat înapoi și copiii sunt bucuroși. Tonul ei mă deconcertă. — Dar tu nu ești? Am crezut că-l voiai înapoi. Tally își plimbă degetul pe paharul neatins de șampanie. Îl voiam, dar am crezut că totul va fi din nou ca înainte. Phil mă înnebunește. Ieri a venit acasă după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
în sus și-n jos în mare suferință. Maria îmi urmări privirea. Spui asta doar pentru că nu-ți place să fii privită. Nu e adevărat, am protestat. Oare așa era? M-am uitat din nou la mine în oglindă. Mă deconcerta plăcerea pe care o simțeam văzându-mă atât de diferită. Acesta era chiar un pas dincolo de transformarea suferită în mâinile magicienilor Lisei. Tot ce făcuseră ei fusese să aplice o mască din vopsele și poțiuni peste mine cea reală. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
va fi adus o contribuție substanțială la noua literatură de ficțiune“. Mi se pare, când fac calculele pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În astfel de Împrejurări, Începu să se bâlbâie ușor: — Draga mea Fenimore... m-ai Înțeles greșit... e ultimul lucru din lume pe care am vrut... invocam, desigur... te-am comparat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]