420 matches
-
culminează cu Contrapunct al lui Huxley, considerat de fanaticii vremii ca fiind cel mai mare român al secolului. Nu era greu să intuiești ce va urma, în virtutea aceleiași dialectici din școlile artistice dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind procedee tehnice sofisticate și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
prea receptiva" pentru a avea resursele unui mister, iar farmecul "absurd" al iubirii adevărate este tocmai "a găsi mister într-o singură ființă, de a descoperi mai bine zis de a inventa un infinit într-o existența individuală de o deconcertanta finitate"17. Insuficientă sentimentului iubirii, în opinia lui Cioran, nu depășește prin nimic insuficientă sentimentului contrar, existând chiar un hibrid pasional al celor două, iubirea suferinței: "a iubi suferință spune Cioran înseamnă a nu voi să pierzi ceva din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și pe triada de procedee alcătuită din tematizarea parodică a autorului (aceasta constă, altfel spus, în apariția instantanee a autorului, devenit brusc enervant, "sâcâitor și manipulator"352, dar și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe picior de egalitate a acțiunii și a ficțiunii, a realității și mitului, a adevărului și minciunii, a originalului și imitației (ca mijloace de accentuare a impreciziei datelor, de unde și efectul scontat comic
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
laitmotivul anilor 1990"1. Proiectele mele de cercetare pe tema societății civile și a statului au anticipat aceste evenimente. Prin aceste proiecte încercam să descriu și să explic conturul său observatorilor care găseau desfășurarea evenimentelor, în totalitatea lor, surprinzătoare sau deconcertantă, pentru că ei trăiau fie într-un context (cum ar fi Rusia) unde pînă nu de mult termenul de "societate civilă" nu existase, fie într-un altul (ca în cazul SUA) în care aceeași temă a societății civile fusese abordată în
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
and the State, ei evidențiază importanța proceselor sociale, cum ar fi formarea sindicatelor, apariția mișcării minjung, confucianismul și alte reacții morale și estetice la modernitate. Tot din perspectiva mijloacelor societății civile, ei mai evidențiază și o altă caracteristică, de altfel deconcertantă, a dezvoltării economice rapide a Coreei de Sud aceea că, deși au avut o mare importanță în creșterea economică protejată de stat, marile conglomerate (chaebol) au fost în centrul intenselor nemulțumiri și opoziții populare, ceea ce demonstrează că exemplul sud-coreean nu este un
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sensurile convenționale și evidența acceptată a relațiilor sociale. Societățile civile încurajează o atitudine de autoreflecție, prin care înțelegem acceptarea, de către subiecții ce au legături și interacțiuni sociale, a faptului că lumea lor nu este statică, liniștită, că ea este produsul deconcertant al propriilor lor acțiuni și că, în calitatea lor de subiecți ai cercetării asupra sensului vieții, ei sînt părți integrante ale obiectului propriei cercetări. Societățile civile așază în mod constant sub semnul întrebării obiecția standard, exprimată excelent de către Georg Lukács
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
tehnologică. Prin intermediul tehnicii de calcul se prelucrează o cantitate mare de informații, înmagazinate apoi în vederea folosirii lor ulterioare. Apariția ei constituie germenul și esența noii revoluții tehnico-științifice. Tehnologia modernă și mai ales cea viitoare cu dinamica ei de multe ori deconcertantă, își va pune în mod cert amprenta pe instrumentalizarea specifică a sportului de înaltă performanță. După biologizarea extremă a pregătirii, după perfecționarea formulelor de susținere medicamentoasă - permise sau nu - a efortului sportiv, vine din nou rândul unei intervenții la nivelul
Tenis de masă : curs pentru studenții facultăților de educație fizică by Nicolae Ochiană () [Corola-publishinghouse/Science/91614_a_92361]
-
arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme și combină părți de vorbire, ca Arghezi (dar într-un fel al său), în cele mai insolite moduri, pune lucrurile și cuvintele în relații imprevizibile, amuzante și deconcertante, sucește fraza în fel și chip, uneori o rupe, o schilodește, frecvent o artificializează ilar prin hiperbat. La nivel lexical, prozatorul schimonosește vocabulele, creând adeseori pe această cale altele, lansează calambururi, inventează porecle, aplică epitete și calificative bufe. Amestecând reprezentările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
pretutindeni martori ai adevărului. „Încercând toate, ținând ce este bun” (1Tes. 5,21), el își asumă tot ceea ce este de asumat din identitatea culturală occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg, au fundamentat interpretarea standard a mecanicii cuantice. Mai întâi, principiul de complementaritate al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca plăcute sau dureroase, ca bune sau rele) este heterogen 4 și recesiv cărnii, în care se înregistrează „impresiile originare”. Reducția fenomenologică permite, așadar, relevarea suferinței imanente ca teritoriu necontaminat de judecăți axiologice (bine/rău), ceea ce explică de altfel situația deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii își blestemă zilele, alții își scriu jurnalul fericirii. Atunci când referirea „naturală” a durerii la corpul fizic este asumată (sau transfigurată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să apară pe scenă fără studii de actorie, în virtutea inteligenței de a-și transpune „înflorirea sensibilității” în spontaneitatea trăirii „autentice”, doamna T. este îndemnată, cu aceeași convingere, să scrie fără „stil” și chiar fără „talent”, în cea mai polemică și deconcertantă viziune asupra actului creator din literatura noastră: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care i-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ramuri”-„armuri”, „sticlă”-„spilcă”, „sănii” -„sânii”, „cere-i”-„tăcerii”, „roz”-„orz”, „foamei”-„oameni” ș.a.), aritmii stridente (mai ales în Incantații, 1931), versuri greoaie, lutoase, sfărâmicioase. Cu toate acestea, definitorii pentru poezia lui V. nu sunt infirmitățile, ci reușitele. Adesea, asocieri deconcertante devin imagini de o rară, unele de o neegalată frumusețe: „gândul tău alunecă peste mine ca o sanie peste zăpezi”, „liniștea zumzăie în noi ca o albină”, „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „ce frumoase instrumente de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
de km vest, val albăstrui pe coline, misterul și melancolia de Chirico din umbra bolovanului, șanțurile grapei, pînă și ghearele perechii de guguștiuci zvîcnite în sus, la trepidațiile masei feroviare, lunca mușuroaie de cîrtiță în versanți umbriți, sute de mușuroaie, deconcertant microrelief în desen social, garduri, goluri, ziduri, Mărășești soarele greu a urmat deasupra crucii de pe mausoleu, pe aici nu se trece! cîmpuri, în față mal lutos Siretul, el, peisajul, mă privește, raport irațional, singurul adecvat, pămîntul bate roșu de apus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ar putea să rămân să iau cina acolo, începe să-mi fie foame. M-a cuprins o bruscă senzație de mulțumire, ca și cum am certitudinea că totul o să iasă bine. Curând după cele de mai sus, s-a întâmplat ceva foarte deconcertant, după care... Dar mai întâi... M-am dus până la hotelul Raven, am cerut să mi se livreze o cantitate de vin și am cumpărat o sticlă de nu știu ce roșu spaniol, ca s-o iau acasă. Am cercetat lista de bucate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
minoritățile de orice fel - naționale, etnice, religioase etc. Câteodată însă apar inconsecvențe: într-un caz, Ianoși apără ferm inclusiv dreptul romilor de a se defini cum vor, pronunțându-se contra etichetelor jignitoare 38, iar cu altă ocazie face următoarea remarcă deconcertantă și depreciativă: Apartamentul [fiicei și ginerelui meu] nu era situat în rău-famatul cartier Craiovița, împânzit de "populația înlocuitoare" - cum i se zicea celei tuciurii [subl. n.]"39. Cartea lui Ion Ianoși îl ajută pe istoricul vieții politice și ideologice de după
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
limbă. Asta înseamnă că putem începe în română și continua în franceză, italiană, câte o vorbă pe spaniolește... Confirm. Am asistat la multe conversații care ar putea părea făcătură oricui, dacă nu ar avea o naturalețe și o fluiditate aproape deconcertante. Gândiți într-o limbă? — Nu. În mai multe. De aia și trec ușor de la una la alta. La Verona mergeam să luăm masa la trei noaptea și spuneam bancuri, iar eu trebuia să le traduc în mai multe limbi. Ăsta
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
a transformat-o în fenomen. Dovadă stau recenziile și avanpremierele, de la ELLE la Opéra International, cea mai frumoasă prezen tare a Vioricăi din toate cele care s-au scris despre ea ăSergio Segalini în programul de sală), numărul de spectacole deconcertant de mare pentru o creație contemporană, fotografiile ăunde, dintr-o mogâldeață amorfă prinsă într-un scaun cu rotile izbucnește o divă roșcată în costume Lanvin) și, mai ales, amintirile celor doi. În jurul acestui personaj, La Star, vedeta altor timpuri care
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
zile); apoi, o inteligență stilistică și o sensiblitate pusă în slujba personajului cu totul excepționale, apanaj al artiștilor cu adevărat deosebiți. Toate acestea s-au sprijinit pe o tehnică robustă, suficientă pentru ca interpreta să jongleze cu un repertoriu operistic aproape deconcertant prin amploare, în aproape 40 de ani de carieră: de la Monteverdi ăîncoronarea Poppeei) la Menotti (Medium), de la Lalo ăRege Ysului) la Prokofiev ăîngerul de foc), de la Schubert ăFierabras, în care a fost o magnifică Florinda) la Ravel ăOra Spaniolă), de la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
afirmarea unei specificități a culturii japoneze față de aceea a celorlalte națiuni. Orice sistem, ca să fie viabil, are nevoie de o anumită rigiditate, care poate fi internă sau externă în raport cu elementele ce-l compun. Oare nu acestei rigidități externe, atît de deconcertantă pentru occidentali deoarece inversează modul în care ei concep raportul dintre individ și ceea ce îl înconjoară, îi datorează Japonia în parte faptul că a putut depăși încercările prin care a trecut în cursul secolelor al XIX-lea și XX și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
f(x) este o funcție descrescătoare. Apoi Jevons trece la valoarea de schimb, considerată doar un raport invers proporțional cu cel dintre gradele finale de utilitate ale cantității de produse disponibile. Jevons contestă teoria valorii-muncă. Valoarea este considerată cea mai deconcertantă dintre noțiuni, se vorbește chiar despre "periculoasa" denumire de valoare. Munca o dată cheltuită nu are nici o influență asupra valorii viitoare a oricărui bun. Munca nu este niciodată cauza valorii, ci doar circumstanța determinantă a apariției acesteia. Se consider că valoarea
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
l-am întrebat pe unul dintre cei mai importanți compozitori români contemporani, Pascal Bentoiu, spre ce se îndreaptă muzica academică modernă. Dimensiunea vastă a spiritului său analitic-reflexiv ar fi presupus o previziune cît de cât coerentă, dar răspunsul a fost deconcertant: "nu știu". Dumneavoastră cum vedeți perspectiva artei contemporane, mai ales a literaturii? N.M. Răspunsul lui Bentoiu este cel mai verosimil. Eu aș adăuga, doar, că mă bucur că nu știu! Nu știu nici eu încotro merge literatura, încotro merge arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
corespondența dintre lucrători și ahileic este legitimată de natura ahileică a divinității, enunțată textual în dialog, și este delimitată de orizontul eschatologic cu care se încheie textul lui Platon. * Pentru orice cititor este limpede, în primul rând, pluralitatea domeniilor, uneori deconcertantă, pe care se desfășoară textul Republicii. Totuși, o asemenea pluralitate nu ar trebui să corespundă neapărat deciziei pentru unul dintre ele în interpretarea lui, decât cu riscul unei unilateralități care sacrifică inevitabil sensul textului. De exemplu, a te intreba dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
glande pineale îmbătrânite la un șoarece tânăr a provocat îmbătrânirea prematură a acestuia, în timp ce, invers, glanda tânără transplantată la un șoarece bătrân l-a menținut tânăr pe acesta mai mult timp. Totuși, la ora actuală nu putem explica aceste rezultate deconcertante și nu știm de ce nivelul de melatonină scade cu vârsta. Toate aceste rezultate rămân deci să fie confirmate. În plus, după neuro-endocrinologul (specialist în glande) Russel Reiter 37 melatonina ar fi cel mai puternic dintre antioxidanții organismului. Însă capacitatea antioxidantă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
fără ca eul să-și poată exercita controlul asupra lor trebuie readusă în conștiință, ci conștiința trebuie să fie extrasă din sine și pusă în fața unei realități care o depășește, o copleșește extatic, în sfârșit, o face capabilă de o experiență deconcertantă, însă revelatorie".28 M. Eminescu nu este numai un contemplator, ci un "homo interogator", cum l-a numit George Muntean. Interogația lui (acel "Cine ești?" din Memento mori) acționează ca o armă de luptă: ea violează spațiul extramundan extrăgând/relatând
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]