235 matches
-
Și dacă l-am amintit pe Dan Lucinescu, de la el aflăm că, de fapt, țelul opresorilor era ca toată elita românească să cedeze psihic și să ajungă în pavilioanele de nebuni pentru a se demonstra că reprezintă o categorie de decrepiți care nu pot fi nici credibili, cu atât mai puțin să fie luați în seamă ca formatori de opinie sau să conducă treburile țării. Însă, din fericire, toți s-au folosit de rugăciune, care nu le dădea doar bucuria împreună-petrecerii
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New Orleans este exact la fel ca accentul din Brooklyn. Cartierul Francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
dar reală upper-class. Nu știu dacă putem să-i spunem burghezie. Burghezia produce. Istoria burgheziei au scris-o mari sociologi germani, Werner Sombart, Max Weber și, de ce nu, chiar Marx. Îmi amintesc că acesta face elogiul burgheziei, spunând că e decrepită ca grup social și ca formă de producție - respectiv capitalismul -, făcându-i Însă astfel un elogiu extraordinar. Cineva a spus despre Manifestul Partidului Comunist că nu s-a scris un necrolog mai elogios unei clase sociale decât ce scrie Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nu a putut face nimic pentru a-i schimba destinul. Fiul său are patru întâlniri destinale care, în cele din urmă, l-au convins să urmeze calea ascezei pentru a deveni Buddha: a) prima întâlnire a fost cu un bătrân decrepit: a aflat că există bătrânețe; b) cea de-a doua a fost cu un bolnav slăbit, livid, ars de fierbințeala febrei: a înțeles că există boală; c) a treia întâlnire a fost cu un mort: prințul a fost consternat de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ca și ea, mica bătrîna, și, la fel, fără dinți și fără păr. [Pn1] Și se apropie de el, voind să-i zîmbească și să ia o înfățișare plăcută. [Pn2] Dar copilul cuprins de spaimă se zbătea sub mîngîierile bătrînei decrepite și făcea să răsune casa de țipetele lui. [Pn3] Atunci biata bătrînă se retrase în singurătatea-i fără sfîrșit, [Pn4] și plînse într-un colț spunîndu-și: [Pn5] "Ah, pentru noi, nefericitele femei bătrîne, s-a dus vremea de a mai
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și să fie, în sfârșit, liber. Chivu Stoica mort de-a binelea, indiferent cum: sinucis ori ucis. Oricum, absent. Patilineț, un dur și un nemulțumit, dincolo de Bosfor. Iliescu , băgat până-n gât la... apă, adică la Consiliul Național al Apelor. Maurer, decrepit. Bârlădeanu, sufocat în anonimat. Urmași ai lui Gheorghiu-Dej, inexistenți. Și totuși, ceva nu era în ordine. Aceste nume amintite, cu excepția celor care nu mai sunt, reprezintă, totuși, motive de îngrijorare pentru Ceaușescu. El căuta o carte tare, pe care voia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și indigestiile produse de fripturile de caprimulgus europeus. Directorii mă lasă rece, nu mă pricep să înțeleg schematismul sec al celor care-și iubesc posturile mai mult decît aerul. Azi e cald. La 6, dimineața, într-o stație cu țigănci decrepite și tăietori de lemne gravi, am citit din Pound. Era frig. Și ca și-n alte dimineți am simțit că în mine cresc copaci. O să mă duc și la un fotograf. Am uitat că există. Nu mai am decoruri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
S-a făcut un strașnic foc, cu tot ceea ce este de partea focului, spre seară, adunați cu toții pe o colină în coasta mânăstirii Neamțului. Am simțit acolo că "sentimentalismul", care nu mai este la modă, nu poate dispare. Bătrânii aceștia decrepiți erau "sentimentali", ceea ce este mai important decât "moda", "stilul" de viață care se poartă, duritatea "strict necesară", ca "element de supraviețuire" după cum se exprimă un cunoscut psihiatru, unul pe jumătate popă și pe jumătate doctor, sau invers. S-a așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
act de justiție care să răzbune sîngele Martirilor și care să extirpe ultimele rădăcini ale idolatriei, ci și o astfel de dispoziție a divinei politici prin care umanitatea să fie condusă de Regele regilor, odată ce a fost dizolvată vechea și decrepita societate și i-a luat locul noua fiică a Bisericii Omului-Dumnezeu al cărei caracter sacru îi stătea înscris pe frunte și era de neșters, pentru ca ea să fie asemenea mamei sale, nemuritoare, și împreună cu ea să se dezvolte într-un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu există trepte, ierarhii. Hecuba e superioară numai prin exprimare îndoliatelor sale surori necuvântătoare. În numele cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
năpăstuiți de multă vreme, Nae Davidescu ar putea fi luat, după Înfățișarea lui de acum, ca apar ținând unei generații imediat precedente [generației] mele, ju decând numai după fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata identitate. Fantasticul este tratat într-o manieră realistă, parabola se slujește de regia unei drame obișnuite, însă înțelesul parabolei nu mai este atât de simplu. Chițimia I, impostorul decrepit, parazit (se lasă întreținut de soția lui), s-a substituit altui Chițimia (Chițimia II) cu douăzeci de ani în urmă, traficându-i apoi ideile. Chițimia II ar putea fi imaginea pură, curajoasă a unei tinereți ce a fost apoi jefuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
o simplă trăsătură de creion mâzgălită pe un șervețel cu care tocmai își ștersese buzele de maioneză, iar Rooswelt, președintele Satelor Unite ale Americii care despre România «știa» numai că are capitala la Budapesta, își dă acordul cu un gest decrepit afirmând din cap de acolo din scaunul său cu rotile, de paraplegic: - «O! Yes! I know. Romania country, Budapest capital!» și-a ațipit mulțumit că în cinci secunde a tranșat o problemă prin care ne-a hotărât soarta aruncându-ne
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care trebuie să ne raportăm existența, în vederea unei corecte evaluări a propriei ființe. Alte criterii sau repere sunt idoli, creații ale adâncului întunecat al unei minți și conștiințe decăzute. Treapta cea mai de sus a dependenței față de Dumnezeu este smerenia. Decrepită fiind societatea actuală românească în marea ei majoritate, nu poate altfel decât să perceapă smerenia ca pe o neputință, ca pe o slăbiciune, ca dealtfel tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Opusul smereniei este mândria, considerată de toți Sfinții Părinți ca
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
fel de roboțel, le admiră, țopăie mulțumit. Desenul animat îl transformă într-un rechin. George Pădure n-are nici pești, nici acvarii. E un peștișor pe uscat. Balta a cam secat și acum se zbate în uitare, la fel ca decrepitul său tată, fostul primar comunist al Constanței. Pădure? Pentru cine-și amintește, primul capitalist vânzător de televizoare color. Alt simbol care merită urmărit: televizorul, carcasa lui înșurubată în capul nostru. Apare Dan Diaconescu, un peștișor straniu printre rechinii lumii vechi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind despre „Nanette” și despre manierele cavalerești desuete ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bătrân. — Cred că Uzuki e numai unul dintre cei care trăiesc la Castelul Nagoya și care Îmbătrânesc și-și pierd puterile. Două generații au trecut de pe vremea primului shogun, iar lumea este menită ritualului și dezamăgirii. Totul e Îmbătrânit și decrepit! Vorbea aproape de unul singur; poate că era supărat pe ceruri. Nobunaga sări În șa și făcu un tur pe terenul de echitație. Era un călăreț Înnăscut. Profesorul său era Ichikawa Daisuke, dar, În ultima vreme, Începuse să călărească singur. Deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele stolnic Andreica, fiindcă „se arăta că umblă după domnie”) li se adăuga lăcomia de nepotolit a unor Domni. Dumitrașcu Vodă Cantacuzino, decrepitul care nu-și ascundea pulsiunile erotice (și nu disprețuia caznele aducătoare de bani: l-a spânzurat de mâini pe marele stolnic Gavril Brăescu - cel însurat cu Sultana, fiica lui Pavel Albotă - ca să-i ia banii) nu putea fi un competitor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Eliade anticipează în chip straniu un film produs, între alții, de Andy Warhol și regizat de Paul Morrisey: Blood for Dracula (sau, în unele versiuni, chiar Andy Warhol's Dracula, 1974). Și acolo aristocrația, reprezentată de Dracula (conte bolnav și decrepit, exilat din Transilvania în însorita Italie, în căutare de sânge de virgine) și de tinerele fiice ale marchizului di Fiori, este ridiculizată de virilul țăran Marco, sedus de idei progresiste și egalitariste. În final, acesta se răzbună pe toți patricienii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
experimentate de către frații săi. Artefactul de construcție a palierelor narative, în romanul lui Franzen, îl constituie dorința lui Alfred și a lui Enid de a reuni familia pentru un ultim Crăciun (Al, în fază terminală a bolii Parkinson, pare complet decrepit). Reuniunea are loc greu și doar pentru a da protagoniștilor sentimentul total al alienării și dezintegrării familiale. Moartea lui Alfred e studiată cu metode naturaliste, ca un proces mai degrabă similar experimentelor științifice, în care indivizii participă detașat și exterior
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scurtă luptă cu Margot, este deposedat de revolver și, ulterior, ucis. Moartea violentă a lui Albinus este o necesitate absolută a destinului său. Subjugat impulsurilor vulcanice irepresibile, protagonistul nu poate ieși din scenă decît abrupt și neconcesiv. Orb precum eroii decrepiți ai lui Shakespeare -, el nu mai are șansa vreunei reabilitări. Margot personificarea "vinii" sale tragice execută scurt, mecanic, însă eficient, un ultim ritual: sacrificarea celui care se sacrificase deja, el însuși, pe altarul subliminalului triumfal. Pesemne că multe din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
unor întâmplări, întâlniri, afecte și meditații care nu ne-au aparținut. În 1990, Monica Lovinescu, notoriu factor al rezistenței anticomuniste din exil, revine în țară, după patruzeci de ani, spre a da cu ochii de un peisaj vulnerat, de imaginea decrepită a caselor pe care le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale. Spre a lua notă de starea unei societăți profund divizate în urma a ceea ce se numise Revoluție, dar putea să fi fost numai o lovitură de stat, dacă nu un hibrid
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun de a-i proiecta pe ceilalți în irealitate, alterându-le simțul realității. Să ascultăm mărturisirea prințului
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
fără sofisticării narative foarte complicate, în care descrierea balzaciană se intersectează cu subtila analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și Acasă două superbe fresce ale Bucureștiului de la sfîrșitul anilor '80. Capitala apare ca un loc decrepit în care amintirile pier odată cu vechile case și grădini, iar oamenii se mișcă de parcă s-ar afla într-o permanentă stare de transă. Mihai Zamfir este pictorul ideal al agoniei orașului și al angoasei oamenilor care au trăit drama ultimilor
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
a se prăbuși în barbarie. M. Gustave (Ralph Fiennes), concierge-ul marelui hotel îl ia sub oblăduirea sa ca pe un scutier care învață de la nobilul său stăpân arta complicată de a trăi printre intrigile de la curte, în miezul unei nobilimi decrepite căreia, talentatul domn Gustave îi oferă, ne referim numai la partea feminină, un ultim frison erotic înainte de rigor mortis. Perspectiva este cumva similară cu cea servită de ospătarul praghez, Jan Dite, din L-am servit pe regele Angliei (2006), ecranizarea
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]