192 matches
-
și promisiunile trădate. Semnificațiile anului 1968 (în acest capitol, autorul demonstrează finalmente de ce în anul 1968, pentru PCR, a te îndoi de socialismul lui Ceaușescu, Maurer, Mizil și Iliescu echivala cu o gravă maladie mintală). Capitolul Revoluția română și chipurile decrepitudinii, publicat mai întâi în revista 22, tratează pe larg experimentul comunismului dinastic aplicat în România (concept introdus de Vladimir Tismăneanu încă din 1987), descriind cu detalii arborii genealogici și structurile emanate, nomenklatura și legile ei, securitatea (construită de partid în
DESPRE 1989. NAUFRAGIUL UTOPIEI DE VLADIMIR TISMANEANU SAU PUTEREA CELOR FARA PUTERE de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345027_a_346356]
-
doar niște sintagme prin care se evocă atmosfera de spital, ele se bucură de notorietatea de a fi titlurile unor proze, ale lui Cehov, respectiv Soljenițân, și aduc cu ele aluzii la subiectele acelor scrieri. Salonul 6 sugerează deci toată decrepitudinea unui spital de zemstvă, precum și dezabuzarea personalului. Și oarecare îndoială cu privire la actul medical care, chiar și bine făcut, n-are cum să corijeze și sănătatea spirituală a omului. Evenimentele recente petrecute la noi ne fac mai sensibili la derapajele corpului
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
G. Călinescu), pe care se ridică întreaga arhitectonică a gândirii eminesciene, prezența prafului și a numeroaselor sale manifestări: stânca, ruina, mușuroiul, pulberea este una dominantă. El poate fi urmărit ca un fir roșu din tablourile sociogonice ale poeziei la imaginile "decrepitudinii", a locuințelor "intrate în putrefacție", a grădinilor "reîntoarse la starea incultă"2 care, după cum arată același critic, populează proza eminesciană și, în proiectele numeroase de teatru, capătă semnificație de "hieroglifă" a istoriei, impunând prestigiul unui "centru" arhaic național. Cercetând aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și chiliile surpate: El se opri înaintea unei case, ce se ridica izolată în mijlocul unei ogrăzi pustii... orice tencuială căzuse de pe ele, încât părea o bucată din ruina unei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ieșeau pe trotuare interbelicii, cu stofele lor străine, cu parfumurile lor străine, unde-s interbelicii, după ce-și vînduseră potentaților roșii stofele, parfumurile, să nu moară de foame? Unde-s minunatele lor vile? Vilele sînt, iată-le, unele-n accentuată decrepitudine, dar și decrepitudinea asta-i rasată, altele refăcute proaspăt, cu mare dichis și luminate noaptea, o splendoare! Vilele da, sînt. Interbelicii? Fie-le țărîna ușoară! Că numai ușoară nu le e! Unde-i, măcar, Birlic, trecînd, tîr-tîr, pe Victoriei, într-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interbelicii, cu stofele lor străine, cu parfumurile lor străine, unde-s interbelicii, după ce-și vînduseră potentaților roșii stofele, parfumurile, să nu moară de foame? Unde-s minunatele lor vile? Vilele sînt, iată-le, unele-n accentuată decrepitudine, dar și decrepitudinea asta-i rasată, altele refăcute proaspăt, cu mare dichis și luminate noaptea, o splendoare! Vilele da, sînt. Interbelicii? Fie-le țărîna ușoară! Că numai ușoară nu le e! Unde-i, măcar, Birlic, trecînd, tîr-tîr, pe Victoriei, într-un Ford cît
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gentleman e inacceptabil ș...ț”1. ProustMarcel Proust (1871-1922). Într-o ciornă la În căutarea timpului pierdut (citată de Roger Kempf), Proust meditează la destinul lui Brummell dintr-un unghi neașteptat. Prilejul i-l oferă contemplarea marilor doamne atinse de decrepitudine. Prin analogie, se gândește la decăderea lui Brummell. Cum poți fi dandy În esență câtă vreme, la un moment dat, ai Încetat să mai fii dandy? „Din clipa În care Brummell, decavat, Într-un mic hotel din Caen, ajunge să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
delicat tăiate și uneori date cu lac incolor sau cu ojă. Pentru Baudelaire Însă, arta machiajului, fără a fi destinată exclusiv femeii, e o formă superioară de modelare și corectare a naturii, un triumf al idealului estetic asupra vulgarității și decrepitudinii. În Elogiul machiajului el enumără beneficiile fardării: „ ș...ț cine oare nu-și dă seama că folosirea pudrei de orez, atât de prostește anatemizată de filosofii candizi, are ca țel și ca rezultat dispariția din ten a tuturor petelor pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sportive, vopseaua și fardul sunt, cum s-a văzut, alte arme de preț, mereu la Îndemâna unui dandy, oricât de ridicole și excentrice le-am considera astăzi. Cu câteva infime excepții, puțini sunt dandy-i care ies triumfători din bătălia cu decrepitudinea. Despre jalnicul sfârșit al lui Brummell s-au scris zeci de pagini, Între care, cele mai subtile și patetice - ale Virginiei Woolf. Nebun, uitat, părăsit, internat Într-un fel de azil, sfidătorul Frumos de odinioară, pol absolut al eleganței londoneze
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
administrația comunelor încredințată pe mâna unor oameni netrebnici, corupți și venali, a căror singură țintă este de a se înavuți pe nedrept din averea administraților lor. Iată, în lineamente generale, binefacerile realizate pe socoteala țării de regimul actual. Cum vedem, decrepitudinea morală și intelectuală de care suntem izbiți merge în paralel cu degenerarea fizică; una servește de complement celeilalte. Astfel, tot progresul de care ni se împuiază urechile există numai la suprafață; fundul este o adevărată mocirlă. Pe când droaia satisfăcuților și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
care a plătit cu bani voturile ce i s-au dat acum? Vilacrose - ales de Simulescu - individ cretinizat în templele Venerei vulgivage? Dioscurii emancipați Epurescu - fundescu? Dolichodactilul milionar Costinescu? Aceste vase prin care o societate coruptă își scurge urâciunea și decrepitudinea morală au ele măcar o umbră de înțelegere pentru adevăr, o umbră de apreciare în materie de drept și de morală? Locul de reflecție ce li se cuvinte acestora este, după cuvântul sfânt al d-lui Dimitrie Brătianu, pușcăria pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mitropoliei; căci te trec fiorii când vezi menajeria ce se crede chemată a modifica legea fundamentală a țării și care în realitate n-a fost înjghebată decât pentru a se opera o lovire de stat. Mulți roșii sunt de-o decrepitudine fizică vădită; mulți n-au două dramuri de creieri veritabili în cap; dar pentru cei mai mulți cretinismul moral e semnul distinctiv al existenței lor. Nu avem deloc de gând de-a ne supăra pentru asta. Nimeni nu se mai supără pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
uzanța liberului arbitru, majoritatea oamenilor sunt damnați și că, indiferent de ce-ar face, ei nu vor putea niciodată să-și obțină mântuirea. Dar asta nu înseamnă defel ca oamenii trebuie să-și petreacă viața într-o stare de umilă decrepitudine, confundîndu-se cu animalele. Nu! Cetatea pământească, deși este doar un răgaz vremelnic în drumul spre Cetatea Cerească, trebuie să fie dominată de legi clare, iar oamenii trebuie să-și asume un conducător, fiindcă scopul ultim al oricărei societăți omenești este
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
plecat de la „concepția imposibilității de a construi o țară pe un ideal de împrumut“ (modelul liberal occidental) și a condus la teama de modernitate, ce caracterizează „unul din elementele complexului (românesc) de inferioritate“. Revolta împotriva destinului românesc și atmosfera de „decrepitudine și inerție“ • Ibidem, p. 22-23. l-au condus pe tânărul Cioran, în mod paradoxal, la fascinația revoluției bolșevice, în care descoperea semnele unui destin major, caracterizat prin „frenezia industrializării“, mistica lumii urbane, măreția absolută a unui salt istoric și „discontinuitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nou „ideal de împrumut“, de această dată de extracție bolșevică? Asemenea lui Sadoveanu? Sau Călinescu? În lunga serie a trădării intelectualilor 12 se va fi înscris oare și Emil Cioran, dacă nu ar fi ales Franța, înainte ca „eliberarea de decrepitudine“ să se fi produs? Desigur, sunt doar întrebări retorice, formulate în temeiul ludicului „ce s-ar fi întâmplat dacă?“. Și totuși, vrăjit de propriile construcții intelectuale, Emil Cioran exprima îndoieli care priveau nu atât „viziunea de viață a bolșevicilor“ ori
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
aspectele biologice, psihologice, morale și sociale nu au avut niciodată mai multă influență ca În cazul aprecierii bătrâneții (Cicero, Seneca, Shakespeare, Molière, E. Faguet, Simone de Beauvoiră. Considerată fie un simbol al virtuților și al Înțelepciunii, fie o stare de decrepitudine fizico-biologică și morală, bătrânețea a fost când admirată, când detestată. Un aspect particular care trebuie luat În considerare de către Psihologia Morală este legat de relațiile dintre vârste. Viața nu are un caracter continuu. Ea este o discontinuitate de etape succesive
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aparținând unei rase pure”5... Este ciudat Însă numai pentru cel care asociază fluid originea și puritatea, numai pentru cel care e (prea) Încrezător În propria reconstrucție. S-ar putea spune, dimpotrivă, că nimic nu e mai normal decât galopanta decrepitudine a acestui postulat și, În amonte, a acestei mirări. Într-un sens, existența yoghinului este Într-atât de paradoxală, Încât s-a putut afirma că eliberarea sa din condiționările cosmosului se face nu numai În virtutea cosmosului, dar și, finalmente, În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
real prin accidentul ce era pe punctul să îl împingă spre sufocare fizică. Reflex al unei atitudini refractare, iconoclaste față de tradiția prozei anterioare, schițele gravitează în jurul acelorași date esențiale: adolescența (ca vârstă între inconștiență și naivitate) și bătrânețea (senilitate și decrepitudine), neputința comunicării între generații (Plecările absurde), toate constituind laitmotive ale aceleiași teme - alienarea individului printre semenii săi. Tendința de a surprinde inefabilul unei stări sufletești este prezentă și în culegerea Insul (Texte, semne, apocrife) (1968), din care, în afară de piesa eponimă
NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288380_a_289709]
-
talente necunoscute. (Ă). Nu ne temem să afirmăm că Bijuterii de familie a lui Petru Dumitriu, amplă nuvelă cu caracter de frescă socială și În același timp, prin această studiere surprinzătoare În profunzime a naturii umane, e o satiră a decrepitudinii moșierimii noastre, o imagine a destrămării ei, cum de la Craii de curte veche a lui Matei Caragiale, puține numărăm În proza câtorva decenii. Nu e hazardat a recunoaște lui Marin Preda un cunoscător al sufletului țărănesc, al problemelor sale, cum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un aspect al vieții lor. Pentru a realiza însă aceste intenții, scriitorul a mers pe calea folosirii clișeelor burgheze (...). Nu lipsește din nuvelă nici povestea răsuflată a brigadierului, copil din flori, al cărui tată pilot de vas, a sfârșit în decrepitudine, după o viață desfrânată (...). Există și o poveste a căpitanului Bumbaru care este lipul de marinar vechi, idealizat de literatura burgheză (...). Toate aceste elemente nu contribuie la reliefarea trăsăturilor omului nou. Dimpotrivă, în cazul brigadierului Vlahos, ele nu fac decât
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când iubește și suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică, se exprimă deseori în vers abrupt, alb, cu lexic dur, laitmotive fiind
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii și al plenitudinii. Doar e stăpân pe viața lor. Dar când le atinge devine și mai conștient de decrepitudinea care l-a cuprins. De mușchii lăsați. De carnea care se fleșcăie pe zi ce trece. Se întâmplă ca nici măcar amândouă la un loc să nu mai reușească să-l stârnească. Sunt atât de prostuțe și neîndemânatice! Uneori și-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița nu mai tenta pe nimeni. Satul de dincolo era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În orașul din apropiere, apoi plecară mai departe, se risipiră prin lume, care Încotro. Ce rost mai avea să păzești acum fâșia de pământ ce despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau nu atins. Spre norocul lui, n-au mai pus alte întrebări, căci probabil nu le-ar fi ascultat. Orbirea care-l amenința pe Papini fusese primul semnal. Își spusese, în săptămâna aceea, că poate nu e vorba de inevitabila decrepitudine a bătrâneții, că dacă a tot repetat povestea lui Papini (Papini, pe care nici un chirurg nu îndrăznește să-l opereze...), a făcut-o pentru că îl preocupa tragedia unuia din scriitorii lui favoriți. Dar curând și-a dat seama că încerca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sosirea muzicanților. în realitate 233 se gândise la intrarea penibilă a prințului într-un public străin proa numeros. Elena îi primise cordial. Nu arătase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența lui nu-i pricinuise nici o emoție. Ieșise cu totul din ciclul de existență care cuprindea pe Maxențiu; intrase in ciclul muzicei de Bach. Maxențiu, dimpotrivă, fusese de îndată năpădit într-o formă poetică de trecut. Episodul fostei logodne proiectat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]