252 matches
-
și, ca atare, nici formelor intuiției, adică spațiului și timpului. Mirela-Ioana BORCHIN: ...Ca și când ați fi purtători ai aceluiași suflet? Eugen DORCESCU: Am simțit cum urcă din abisul care devenisem, cum ajunge la suprafața ființei și a persoanei mele, cum ne dedublăm, rămânând unul singur. Așa am stat, împreună, până s-a făcut ziuă. Atunci, în zorii tulburi, am scris acea poezie[5]. Mirela-Ioana BORCHIN: Eu pot crede că din asemenea experiențe se naște poezie. Dar, fie că e dicteu automat, fie
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
chiar în caratele simplității. Ceea ce înseamnă că n-am avea altceva mai mult și mai simplu a râvni de la noi înșine decât să fim noi, serioși când e vorba de lucru serios, glumeți când e vorba să ne amuzăm. Niciodată dedublați de propriul caracter, riscând ridicolul. Fără a cita în dreptul acestor reflecții vreun nume, dacă doar menționăm localitatea Dolhasca deducem instantaneu numele Alexandru Arșinel. De ce este el reliefat inconfundabil într-o proeminentă notorietate din rândurile oamenilor de cultură și de artă
ALEXANDRU ARŞINEL. VULTURUL TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375529_a_376858]
-
al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marcă etc.), păstrat într-o colec ie; ț dual semnifică un număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori fiin e alcătuind de obicei o pereche; verbul ț a (se) dedubla echivalează cu a se împăr i în două; a căpăta (simultan sau ț succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite; iar substantivul derivat din acesta dedublare denumește ac iunea deț a se dedubla i rezultatul ei; împăr ire
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
pereche; verbul ț a (se) dedubla echivalează cu a se împăr i în două; a căpăta (simultan sau ț succesiv) două stări, două aspecte sau două forme deosebite; iar substantivul derivat din acesta dedublare denumește ac iunea deț a se dedubla i rezultatul ei; împăr ire în două. ș ț Sintagma dedublarea personalită iiț indică o tulburare psihică constând în disocierea personalită ii, la acela i individ, una ț ș normală i alta morbidă, fiecare dominând alternativ i ș ș determinând
CRONICĂ LA ROMANUL LUI AL.FLORIN ȚENE-RĂZBUNAREA GEMENELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372154_a_373483]
-
sarcasmul unui suflet trădat, îndurerat, dar fără a se victimiza sau ”îngenunchea” în fața celui ce lăsa ”impresia că ar conta”... - găsim în poemul ”rătăcită printre absențele tale nedisimulate”, pe care-l redau în întregime: ”îmi păreau cunoscute potecile/ atunci îți dedublam urmele/ tu mă petreceai ținându-mă de mână doar atât / cât să lași impresia că ar conta/ îți căutăm tresărirea când îmi alergai venele /și umbra-ți prindea contur peste mine/ urmăream șoapta din sărutul agățat în lobul urechii / de câte ori
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
un "vânător de Dumnezeu": "Mai sus ca om și fiare-ajuns, / Vorbesc și nu primesc răspuns" (Pin și trăsnet). În imaginarul său ascensional, la Eminescu nu întâlnim doar un singur om, ci mai mulți prinț, călugăr, monarh, sihastru în care se dedublează, întârzie prin ei ca pe niște trepte, pentru a arde toate etapele umanului: Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, / Acela acel munte pe jos trebui să-l suie". Prințul (Povestea magului ...) care urcă muntele Pion nu este un "vânător
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
imunitate, de înlesniri. Și nu întîmplător aflați, după '89 apolitici în fruntea bucatelor postcomuniste. Nu același lucru se poate spune ca să divaghez un pic ludic despre... antiesopismul unei frumoase franțuzoaice, Catherine Millet, care n-a fost nevoită nicicînd să-și dedubleze natura intimă. Acum în vîrstă de 54 de ani, critic de artă și directoare a prestigioasei reviste Art Press, a șocat recent publicul francez cu noua ei carte Viața sexuală a Catherinei M., relatîndu-și experiențele erotice din anii '60-'70
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
infinite [...]"8. Fondane face referire aici la primul principiu al logicii clasice, principiul de identitate. Opțiunea lui Fondane este clară. El se gîndește să înlocuiască principiul non-contradicției prin principiul contradicției: A este non-A. Prin urmare, prin-cipiul de identitate se dedublează: A este tot-odată A și non-A. E interesant de remarcat că această opinie e și cea a lui Alfred Korzybski, care, în 1933, sub presiunea paradoxurilor mecanicii cuantice, a propus un sistem de gîndire non-aristotelic, cu o infinitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
modernă a identității. Act de omagiu la adresa "eternului feminin", majuscula "L" nu este mai puțin un semn al "eternului narcisism" al poetului. Această coincidență prin care se ambiguizează o literă îi conferă o valoare specială, care depășește retorica grafiei expresioniste, dedublând un element al mitologiei tradiționaliste, convenționalizate (Luna) cu un element secret, inavuabil parcă, al mitologiei personale (Lucian). Majuscula devine astfel un fel de metaforă a reflectării eului într-o îndoita oglindă : sinea să și femeia, marcați printr-un unic semn
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de bunătate și o avalanșă de vieți fără vreo valoare intrinsecă. Și, chiar dacă am fi oarecum creștini, avem o scuză! Când lucrezi cu asemenea scârbavnice materiale, uneori, e greu să te ferești de o ușoară contaminare. Ca și cum s-ar fi dedublat brusc, Diribal dădu să întrebe ceva, dar în drumul ei spre vorbire, ideea se topi și se ascunse undeva în subconștient. Atâta vreme cât nu a înțeles cum curge timpul, Ahile nu a prins niciodată broasca, fiindcă se împiedica perpetuu de jumătatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alte activități. Spălatul mâinilor oferă câteva minute de discuții legate de operație sau pentru tonificarea bunei dispoziții, pentru deconectare. Pacienta trebuie să aibă toaleta făcută în vederea operației, pregătirile anestezistului încheiate (cateterism vezical, venos etc). Odată începută operația, personalitatea chirurgului se dedublează, întreaga sa atitudine este concentrată pe intervenție. Delimitarea câmpului operator debutează cu stabilirea zonei în care se va face incizia. Câmpurile vor fi prinse cu pense de câmp, mascate. După laparotomie, izolarea viscerelor se va face cu blândețe, cu ajutorul izolatoarelor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Își permit să fie) mult mai fascinați de prezență decât suntem noi. Cornel Vâlcu: Mihaela, spui la un moment dat: „entuziasmul nostru excesiv nu ascunde iluzii”. Entuziasmul pe de o parte, excesiv pe de alta... „Excesiv,” says who? De ce te dedublezi? Mihaela Ursa: Pentru că În altă situație și În alt context pot privi cu dezamăgire aceleași idei. De fapt, asta tot repet În text: că ficțiunea În care suntem se modifică după vibrațiile textului În care intrăm. Am aici exemplul acela
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care și unii de natură extraevaluativă, marea dificultate legată de tehnicile indirecte rezidă în discernerea componentelor axiologice și a ponderii lor. Astfel, în probele semiproiective se ignoră, în parte, capacitatea subiectului de a cunoaște corect realitatea și de a se dedubla. Nu este sigur, de exemplu, că persoana studiată de noi se proiectează neapărat în replicile altora și că nu uzitează stereotipii ori că nu estimează adecvat atitudinile (replicile) celorlalți. Interpretări eronate pot surveni și în inferența valorilor și a atitudinilor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate care încurajează, pe anumite porțiuni, lectura. Alte cărticele, în versuri sau în proză, sunt pentru școlarii mici și preșcolari (Rici-rici, 1948, Lacul cu
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
diavolului, așa încât și sfinții, și diavolul trebuie să treacă acești o mie de ani, adică întregul anilor lor, fiecare cu parcursuri diferite și specifice: mai lung, cel al domniei sfinților, mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar, millenium‑ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sale conștiințe. Are tendința și capacitatea de a se autodepăși. Transcendența este actul prin care subiectul uman se depășește pe sine și realitatea, plasându-se Într-un registru ideal conform cu aspirațiile sale. Percepându-se pe sine ca subiect, persoana se dedublează În planul conștiinței sale. Ea se vede pe sine ca Într-o oglindă. Dar cea care vede este persoana cugetătoare, iar cea care este privită este persoana ca subiect al propriei sale cugetări. Or, cel care cugetă este ființa obiectivă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care face din el Însuși un obiect”, afirmă K. Jaspers. Eul nu se surprinde pe sine decât prin actul Întoarcerii către sine prin gândire, prin autoreflectare. Totul rămâne În planul propriei mele conștiințe. Gândindu-mă pe mine Însumi, eu mă dedublez În interiorul meu, descoperindu-mă, În același timp, atât ca obiect al gândirii mele, cât și ca subiect cugetător care gândește obiectul. Dar aceasta se petrece numai În câmpul conștiinței lucide, clare. Ce se petrece cu mine, ca eu, În cazul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În următoarele aspecte: aă În sciziunea externă diferit de mine, și interioară propriu mie, sau Între sensul empiric și sensul existențial, Întrucât eu sunt pentru ceilalți ființă exterioară, persoană, iar pentru mine sunt ființă interioară, conștiință. bă În faptul că, dedublându-mă prin actul de autoreflectare În interiorul meu, eu descopăr, În același timp, cine sunt, dar mă și depășesc. că În faptul că Eu sunt În lume, cu și pentru ceilalți, dar, concomitent, Eu sunt și În mine, cu și pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel
ŢURCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
fixată de medic; b) boala se substituie suferinței ca rezultat al unei sinteze a gândirii medicale sau psihologice având ca surse următoarele: observarea (imaginea bolnavului) și ascultarea (discursul suferinței); 2) Examenul clinico-psihiatric transformă persoana care suferă în bolnav psihic sau „dedublează persoana în bolnav”. 3) Examenul clinico-psihiatric „dedublează persoana psihiatrului” în două sensuri: a) explicator al semnificației medico-psihologice a suferinței (atribuie diagnosticul clinic al bolii); b) executor al puterii medicale de decizie privind destinul bolnavului (se pronunță asupra prognosticului și aplică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
suferinței ca rezultat al unei sinteze a gândirii medicale sau psihologice având ca surse următoarele: observarea (imaginea bolnavului) și ascultarea (discursul suferinței); 2) Examenul clinico-psihiatric transformă persoana care suferă în bolnav psihic sau „dedublează persoana în bolnav”. 3) Examenul clinico-psihiatric „dedublează persoana psihiatrului” în două sensuri: a) explicator al semnificației medico-psihologice a suferinței (atribuie diagnosticul clinic al bolii); b) executor al puterii medicale de decizie privind destinul bolnavului (se pronunță asupra prognosticului și aplică tratamentul). Orice investigare sau cunoaștere a unei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de neîncredere și continuă presiune n-a rămas fără urmări. A încurajat comportamentul duplicitar, obedient, servil. Din dorința de a-și apăra situația, viitorul personal și al celor apropiați, individul se refugia într-un conformism de suprafață, mima adeziunea, se dedubla. De multe ori, acest mod de adaptare se prelungea în ființa personală, pătrundea în viața privată, în relațiile cu cei din jur. Treptat, individul își pierdea eul, renunța la propria personalitate, modelându-se după dorința celor care dețineau puterea. Format
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
veritabilă competență retorică în materie. Conceptele cu care operează vor fi însă întrucâtva difuze, conturate prin coroborarea unor surse și puncte de vedere nu totdeauna congruente. Câteva constante pot fi disociate totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un altul. Când perspectiva asupra personajului se revendică mai ales dintr-o direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca depozitar al unei experiențe elementare, urcând fie din refulări individuale
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a așternut niciodată pe hârtie ceva care să nu-i fi frământat imaginația cu multă vreme înainte. Textele de la care pornește criticul sunt mărturii ale creației, acele „interpretări originare” care creează specificitatea oricărei modernități: autoreflexivitatea, capacitatea autorului de a se dedubla și de a urmări atât în calitate de actant, cât și în cea de spectator, procesul misterios al creației. Din această perspectivă Rebreanu apare ca un „faur nocturn” care „trădează sensibilități și curiozități de poet”, Camil Petrescu drept un creator „pasional” și
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
scară individuală sau socială, posibilul ne mobilizează, ne împinge înainte, ne înalță valoric. Artificializarea despre care pomenim nu are numaidecât consecințe negative. Crearea noilor artefacte asigură individului o cunoaștere și o întrebuințare efectivă a lumii în care existăm. Lumea „se dedublează” prin intermediul spațiului virtual. Ceea ce realitatea nu îngăduie la un moment dat este lăsat la discreția virtualului. Pe de altă parte, și această lume plăsmuită poate deveni un fel de imagine a realului. A fi o imagine înseamnă tocmai a fi
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]