848 matches
-
și noi cântam, facem opere de artă: ce va mai rămâne din ele când se vor izbi de fundul oceanului, de capătul timpului? Ce se întâmplă cu supraviețuitorii? Se vor simți la fel de singuri precum Doko? Un spectacol despre arta, singurătate, dedublare și viața produs de INDART în cadrul școlii de actori INDART #promoțiaG 1. REGIA: Bogdan GAGU Distribuția: Cristina Petre, Cristina Diaconescu, Andreea Munteanu, Mădălina Iagăr, Silvia Gagu Costume/Decor: Antoaneta Țica Ilustrație Muzicală: Dan Simion. Rezervări: 0723196376. Accesul în Music Club
Programul săptămânii la Teatrul Roșu [Corola-blog/BlogPost/94140_a_95432]
-
cuvânt, poeta dejeancă Raveca Vlașin a realizat o pertinentă prezentare a creației romanești, subliniind că acest volum este cele de al 73-lea semnat de autor aflat la 73 de ani. Voichița Pălăcean-Vereș a dat citire eseului „Dublul/ dubletul/ dualul/ dedublarea în Răzbunarea...ˮ . Gavril Moisa, secretarul LSR, a intervenit pentru a preciza că Al. Florin Țene are „50 de ani de activitate literarăˮ și tot atâtea prestigioase premii naționale și internaționale, iar prezenta carte este una „savuroasă, scrisă cu vervăˮ
LA CENACLUL LITERAR ARTUR SILVESTRU, A CONSEMNAT VOICHIȚA PĂLĂCEAN VEREȘ[ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378210_a_379539]
-
sau provocat, din perspectiva unei mai mult sau mai puțin valide analize a publicului, de vreme ce criticii ar fi în măsură să scrie despre umor cârți mai groase dect operele umoristice însele! Din rostul umorului, nu altul decât înveselirea, derivă o dedublare a actorului care în viața de toate zilele poate fi un om măcinat de supărări, pe când „la lucru” se transformă în veselul apoteotic! Mulți cred că e ușor a juca umor, dar atare părere definitivă, grăbită și nebazată pe fundamentare
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
monolog. Totul este să fie și ascultată, și privită în același timp, pentru că una ruptă de cealaltă micșorează, dacă nu chiar degenerează tabloul pe care îl ilustrează într-un rol complex, de creație. Este adevărat, interpretează strălucit și roluri de dedublare a vocilor în filme de animație, de exemplu, dar, în acest caz, desenul animat substituie gestica actoricească. Artista Raluca Guslicov dovedește în activitățile sale o plurivalență de domenii, toate asumate cu vocație. Este ziaristă de presă scrisă, cu știință a
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
substituie gestica actoricească. Artista Raluca Guslicov dovedește în activitățile sale o plurivalență de domenii, toate asumate cu vocație. Este ziaristă de presă scrisă, cu știință a scrisului gazetăresc și profunzime a expunerii, realizează emisiuni radio, roluri în spectacole de teatru, dedublare de voci în animație, dar e întâi de toate actriță la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. A lucrat ca reporter, redactor, editor, producător și prezentator tv în direct, joacă în filme seriale tv, înoată, cântă la pian, face plimbări cu
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
mînecă așii / eu mă gîndeam / că poate-i doar un biet înger părăsit de ai săi / solemn călător ce-și prenumără pașii / prin magazii uitate și ude / alungat de vîntul putred de la sud" (Umbre). Umbra constituie, evident, un simbol al dedublării. Redus la prezența ei, poetul își exhibă o insatisfacție ce-l îndeamnă a se despărți de ființă. Drept urmare și țara "întunecată", "agonica cetate" cu "negru felinar", străbătută de-o "boare violetă" e, la rîndu-i, o modalitate de disociere, o fugă
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
sfere imense, străvezii, volatile. Muzica redă clipocitul cristalin al apei, ciocnirile sticloase ale scoicilor și foșnetul straniu al nisipului, în combinații timbrale de mare plasticitate și finețe expresivă. Finalul scurtmetrajului transformă jocul inocent de la început, într-unul meditativ, preocupant, datorită dedublării subite a personajului feminin - fapt ce face posibilă întâlnirea sa cu sine însăși, de data aceasta înveștmântată în negru. Jocul se mută în plan virtual aș spune, între ființa reală și alter-ego-ul ei proiectat în oglinda timpului, sau între imagine
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
moda postmodernismului de nuanță hermesiană, nu numai că pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pastișa și colajul). Pe de altă parte, Frederic Jameson crede că "experiența post-modernă accentuează eterogenitatea și profundele discontinuități în opera de artă, care nu mai este
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
pune în discuție, problematizând anume ceva, ci chiar afirmă, dincolo de orice îndoială, enunțuri categorice. Este felul lui de a fi actual și autentic. Să fii consecvent! Jaques Lacan definește postmodernismul prin prisma dedublării ce implică multiple rupturi în lanțul semnificațiilor (dedublarea identificându-se în arta sunetelor cu pastișa și colajul). Pe de altă parte, Frederic Jameson crede că "experiența post-modernă accentuează eterogenitatea și profundele discontinuități în opera de artă, care nu mai este unificată sau organică, devenind acum un virtual ansamblu
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
de a se travesti într-o multitudine de înfățișări este o caracteristică a universului autofictiv pe care îl pune în lumină creația lui Gabriel Chifu." (p. 224). La Mariana Marin: "Scrutarea intimității revelează deopotrivă caracterul ineluctabil al acesteia, dar și dedublarea, multiplicarea eului" (p. 254). La un moment dat, Dan Cristea amendează "monotonia hermeneutică" a lui Freud, contrapunând-o "oneirologiei" lui Jung. Se întâmplă să fiu de aceeași părere. Dar previzibile, monotone hermeneutic sunt și multe dintre textele grupate aici, sub
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
trăiască sub o asemenea presiune devenea ori de-o nesimțire monumentală, ori perfect dedublat. În locul sincerității, el a învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-a văzut imediat în politică, unde au invadat mai ales grobienii, mincinoșii, escrocii. Obișnuiți să se "servească" fără să întrebe din frigiderul vecinului de bucătărie, nu le-a fost greu să "privatizeze" fabrici, uzine, ogoare și
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
estetica, în românește. În publicistică, am pendulat un timp între maghiară și română. Pe urmă am luat decizia necesară: la București, într-o familie vorbind româna (locuiam, înghesuiți, la socrii mei), la începutul unei cariere universitare românești, nu puteam prelungi dedublarea, în curând schizoidă. Am îndurerat-o (poate chiar supărat-o?) pe mama, o îndrăgostită de limba în care vorbea și scria; tata mi-a acceptat alegerea, cu temperamentul său, dintotdeauna, liberal. Abia acum îmi începeam "ucenicia" în limba pe care
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
profanilor este, la rigoare, apt de rafinate procese interioare, o chestiune rămâne, totuși, în suspensie. Fiindcă, oricâtă imaginație am investi în contururile acestui ales - sau, ca să fim preciși, chemat - nu-l putem înnobila cu asemenea performanțe de stil, culminând cu dedublarea, în scris, a celui care, în viață, e unic: Spunându-și, fără remușcări, că acum ar fi trebuit să fie după toate ceasurile din lume la biroul lui de la Institut, din noaptea asta, însă, totul avea să se schimbe, știu
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
nuntă) / am văzut cum cineva / îmi sapă în carnea tînără o altă față. / Timid la început. Cu indiferență apoi." (Elegie XI) Acțiunea insidioasă a timpului e traumatizantă, provocînd o dramatică punere în scenă a îmbătrînirii, văzută ca un proces al dedublării și chiar al multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în două chipuri deodată. / Unul însingurat și palid. / Celălalt, pe care îl vedeți, / din care vă pot oferi oricînd / mai multe capete
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
Elisabeta Lăsconi Omul dedublat, prin excelență Arta este marea aventură a dedublării, vizibilă și spectaculoasă în cazul actorului care intră în rol, discretă și fragmentată în cazul interpretului muzical. Scriitorul trece și el prin experiența dedublării, altfel, cu fiecare carte, fiindcă actul scrisului implică două vieți, una trăită în exterior și alta
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Elisabeta Lăsconi Omul dedublat, prin excelență Arta este marea aventură a dedublării, vizibilă și spectaculoasă în cazul actorului care intră în rol, discretă și fragmentată în cazul interpretului muzical. Scriitorul trece și el prin experiența dedublării, altfel, cu fiecare carte, fiindcă actul scrisului implică două vieți, una trăită în exterior și alta la masa de scris când se proiectează în alt univers, prin narator și personaje. De la romantism, dublul cu toate variațiile sale a devenit un
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
o primă versiune în limba rusă și aparține perioadei berlineze, apare în 1934, romanul lui Sushaku Endo aparține ultimului deceniu de creație, a apărut în 1986, iar scriitorul s-a stins din viață în 1996. În cazul celor doi prozatori, dedublarea nu este doar una creatoare, ci existențială, mod de a-și împlini destinul. Vladimir Nabokov (1899-1977) învață mai întâi engleza, apoi rusa, studiază în Anglia, la Cambridge, până în 1922, trăiește la Berlin până în 1937, apoi în Franța, iar în 1940
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Statele Unite, revine în Europa în 1959, petrecându-și ultima perioadă a vieții în Elveția, la Montreux, aici își găsește sfârșitul. Coexistă în Nabokov doi scriitori: primul scrie în rusă, al doilea în engleză, dobându-și faima cu Lolita. În mod similar, dedublarea marchează destinul lui Shusaku Endo (1923-1996). S-a născut la Tokyo, în anii copilăriei a trăit în Manciuria, unde lucra tatăl său, iar după divorțul părinților revine în Japonia, la Kobe. Datorită mamei sale este botezat, iar creștinismul îl singularizează
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
la Kobe. Datorită mamei sale este botezat, iar creștinismul îl singularizează între scriitorii niponi. Studiază literatura franceză la Lyon (1950-1953), a doua ședere în Franța are loc în 1959, pentru a cerceta viața și opera Marchizului de Sade. A resimțit dedublarea continuu: în Japonia era "celălalt", adeptul religiei străine, creștinul catolic, iar în Europa era străinul venit din Extremul Orient. Scindarea însoțește viețile celor doi scriitori, fapt obiectiv hotărât de istoria cea mare și de istoria cea mică a familiei. Le
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
sosie tulburătoare ce se cere biruită. În Disperare, Hermann își descoperă sosia, are convingerea asemănării perfecte, iar de aici viața lui ia alt curs, ce se încheie cu o stare ambiguă (nebunie sau prefăcătorie), în Scandalul, fenomenul este unul al dedublării: sosia este celălalt, partea întunecată a propriului eu. Acțiunea romanului Disperare se compune din aventura trăită de Hermann Karlovici, un afacerist de mâna a doua, emigrat din Rusia bolșevică la Berlin. Printr-o întâmplare, aflat la Praga în timpul unei călătorii
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
îndepărtat, pentru a fi crescut în altă familie. Luciditatea jocului Amândoi scriitorii, și Vladimir Nabokov și Shusaku Endo, recurg la jocul cu arhetipurile în deplină cunoștință de cauză. Și lor li se poate aplica metoda corelației relevante între pasiunea pentru dedublare din romane cu biografia interioară și interioară, exersată de Otto Rank în studiul amintit, asupra lui E.T.A. Hoffmann și Jean Paul, Maupassant și Poe, Dostoievski și alții. Criza de identitate, presiunea alterității n-au fost pentru cei doi doar
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
și vag escroc în Disperare, jurnalist gata oricând să provoace un scandal de presă). Sosia, al patrulea, rămâne invizibil, complet necunoscut pentru ceilalți. În jurul sosiei, Hermann inventează o poveste cu un frate dispărut și reapărut bizar. Autorul japonez împinge jocul dedublării mai departe, povestea doamnei Naruse confirmă cât de vastă și întunecată este interioritatea fiecărei ființe. Scris la persoana I, Disperare are cel puțin două chei de lectură - analiză psihologică și mecanism generator al fantasticului, dar este presărat cu atâtea detalii
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
de lectură pe care-l dictează. Unul și același episod susține, în primă instanță, o dinamică circulară, de natură cinematografică, pentru că apoi, la reluare, să se moduleze pe un suport mai degrabă liniar, specific decodării muzicale. E ceva, în această dedublare, care amintește de faimosul personaj al lui Borges, Piere Menard. Un Piere Menard adus în concret sau, cu o vorbă la care Cosașu ține cu ironică simpatie, la concret). Nu-i de mirare, atunci, că simpatiile intime, expuse la un
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
ermetică, pe care scapă privilegiații, nu și lumile lor interioare, obsesiile și recluziunile. Ceea ce este ascuns rămâne scris - așa ar suna o posibilă încheiere și o intrigă nesfârșită a textului. În roman se insistă, tocmai de aceea, uneori excesiv, pe dedublare și oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Scena, ca spațiu consacrat, a apărut odată cu Omul, înțeles ca ființă gânditoare, dar și ca homo ludens. În orice ființă umană există o scenă interioară, proiectată în univers, în măsura în care acea ființă începe să aibă conștiință de sine, de unde apare și dedublarea, vederea din exterior, și începe să aibă intuiția faptului că este în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]