117 matches
-
Elisabeta Lăsconi Omul dedublat, prin excelență Arta este marea aventură a dedublării, vizibilă și spectaculoasă în cazul actorului care intră în rol, discretă și fragmentată în cazul interpretului muzical. Scriitorul trece și el prin experiența dedublării, altfel, cu fiecare carte, fiindcă actul scrisului implică
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
a adus moartea lui Palamedes, masacrarea pețitorilor). Trecutul așa-zis eroic devine o povară, se transformă într-un coșmar reactualizat prin intermediul dialogului cu un sinistru interlocutor - capul însîngerat al lui Medes -, care este în fond dialogul interior al unui protagonist dedublat. Recurgînd la dialogism, autorul conferă aventurii odiseice recontextualizate semnificația unei coborîri a eroului în propria conștiință, unde se află adevăratul infern: infernul memoriei. Declanșarea acesteia îi permite lui Odiseu să recupereze ceea ce dorise să uite: răul săvîrșit și tot ceea ce
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea visului e un text în care devin normale descrierea din afară a acțiunilor persoanei I (dedublate) și exprimarea unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Gândurile și acțiunile tale erau cunoscute de toată lumea, iar "organul" decidea în ce măsură ți se îngăduia sau nu un lucru. Nu e de mirare că omul obișnuit să trăiască sub o asemenea presiune devenea ori de-o nesimțire monumentală, ori perfect dedublat. În locul sincerității, el a învățat să mintă, iar realitatea era descrisă în culori contrare celor adevărate. Societatea românească a anului 1989 atinsese, la capitolele minciună și dedublare, veritabile performanțe. Lucrul s-a văzut imediat în politică, unde au invadat mai
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
trup, nici a lumii din jur. Evaluările ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
jur. Evaluările ei sînt mai curînd rezervate, de nu și un pic mizantropice. Dezechilibrul ei are altă sursă decît Ťbovarismulť și se manifestă diferit. După datele din roman, Ioana Olaru este mai curînd o ființă dedublată, poate chiar una maladiv dedublată. O ființă scindată, ambivalentă, care trăiește, concomitent și paradoxal, în două sau mai multe planuri, iar acestea sînt autonome, poate și etanșe unele față de altele. Nu se investește cu adevărat în nimic, nu arde, nu se consumă nici măcar pe rugul
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
că ești, dă-i bătaie, asta ți-e meseria, smulge-ți inima cu delicatețe, desigur, cu gingășie, vois, răbdător, cu eleganță, dom'le, cu nesfîrșită dăruire... Și nu uita, mai ales nu uita... Ce naiba să nu uit, mă zbîrlesc, brusc dedublat, vorbind cu mine ca și cum m-ar agresa altcineva... Doamne, despre cîte n-am spus, n-am povestit încă! Voi mai avea timp? Și clipa se dilată, e uriașă, e cît toată viața... Plutesc, aparent inutil, în balonul străveziu de spumă
Rabla ideală by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16210_a_17535]
-
că se rostogolește un zar colosal cu șase înscris pe toate fețele și șase înseamnă moartea. Visez că inima a rămas în urma trupului și trupul meu alergă singur. Visez că am murit și, din neființă, mă uit la mine cum, dedublat, încă viu, mă mișc prin lume, mă uit parc-aș citi o carte. Visez că mă spulberă un vânt sosit din trecutul meu. Visez că tăcerea ca o avalanșă ne îngroapă definitiv, cu încetinitorul. Visez că aud cum lumina își
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
de șampanie, mai mici, mai mari, metalice, reci și multe măști pe care le poartă spadasinii. Toată lumea este așezată la masă și privește, în tăcere, un duel care s-ar petrece să zicem, în sală. Parcă și-ar vedea imaginile dedublate și proiectate într-un film. Din cînd în cînd se aude un "atins!" Încet, încet, morții sînt aliniați pe masa, acum comună, deposedată de semne regale. În momentul nebuniei Ofeliei, pe scenă zboară bulgări de pămînt. Ei se rostogolesc precipitat
Hamlet sau despre moarte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16037_a_17362]
-
formulează, în trecere, singur: "cărțile lor circulă rău". O fi vina "Centrului"? Prin compensație, Cornel Ungureanu enumeră numai scriitori bănățeni și ardeleni. Adică o discriminare pozitivă pe față. Nu-i rău! Al. Cistelecan crede că "la noi canonul e schizofren, dedublat. Există un canon pe care-l sprijină cititorii formați sub comunism și există altul, sprijinit pe cititorii Ťpostcomuniștiť... Deocamdată, schimbarea e mai degrabă operație de ștergere decât de înlocuire." Nu altceva spune și Sanda Cordoș, care consideră că ierarhia stabilită
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
n-ai primit decât patru din cele nouă pe care ți le-am scris, incluzând-o și pe aceasta?" În ce mă privește, știu cu precizie când am scris ultima oară o scrisoare de dragoste. Ca orice intelectual nemernic și dedublat, am pus-o pe seama unui personaj. E vorba de John Dillinger, din "Femeia în roșu", romanul compus împreună cu Mircea Nedelciu și Adriana Babeți. Constat azi că personajul nu era mult mai analfabet decât mulți din contemporanii mei posesori de diplome
Când ați scris ultima oară o scrisoare de dragoste? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8595_a_9920]
-
nu din bogăția senzaționalistă a evenimentelor, ci, dimpotrivă, din lentoarea austeră a desfășurării acestora. Confesiunea lui Liviu e mai mult decât periculos de personală, e solipsistă. Iar asta în asemenea măsură încât nu o dată se ivește între paranteze o voce dedublată, cârcotașă, care-i pune căluș naratorului și căreia i se dă, sistematic peste fălci. Multe din eventualele efuziuni sunt în felul acesta temperate ironic și reinstaurate dictatorial. Și acum artificiul are consecințe tactice, delimitând cu finețe natura crizei individuale: aceea
Copil la patruzeci de ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6107_a_7432]
-
care tot cam acum se întrevede, e eliberată de suferință. Atâta câtă e, aceasta se canalizează spre cei doi copii, Ioana și Andrei. În jurul acestora se scriu cele mai frumoase pagini ale cărții. Poate și pentru că grija e în permanență dedublată, deci dintru-nceput, mai permisivă decât aceea unidirecțională a căsniciei. Diferența de vârstă, destul de mică, duce automat la comparații (nu la ierarhizări). Imaginile capătă varietate. Când copila învață primele cuvinte, băiatul e pe cale să se nască. Un pic mai târziu
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în mâini un vas cu apă"). Povestirea visului e un text în care devin normale descrierea din afară a acțiunilor persoanei I (dedublate) și exprimarea unor dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
nu sunt nici ei îngeri, ci tot provocatori de suferință. Licia însăși e animată de niște forțe misterioase, greu controlabile, pentru că i se întâmplă să provoace moartea ori măcar să o favorizeze. Dacă ea este, într-adevăr, o criminală sau o dedublată, asta nu vom ști, pentru că narațiunea are grijă să camufleze aspectul transparenței logice. Aerul general este de mystery story, cu granițe fluide între determinismele plauzibilității și realizarea lor sintactică, astfel că unele lucruri trebuie deduse, în vreme ce altele rămân solid instalate
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin excelență, sfîșiate de dileme și contradicții insolvabile. Impresia de construcție echilibrată, închegată, organică, este întărită de aspectul capitolului care într-o primă ediție apărea sub titlul De la omul din subterană la omul ridicol, "dedublat", de astă dată într-un prolog și un epilog al tragediei. Cele două tipuri diametral opuse aduse în discuție aici, constituie de fapt materializări ale unei eterne antinomii, mostre ale dualismului permanent al naturii umane. În romanele lui Dostoievski, ipostaze
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
caraghioși întinzându-și pe țărm balele melanjului de spumă alge și meduze lentiloforme lunecoase simpatico-grețoase uneori îngogoșate în placente de petrol suprapuse și supraexpuse ca năzdrăvăniile din textele zise suprarealiste comentate de veleitari cu ochii încercănați împupilați ca un olimbic dedublat al oboselii și posibil începutului bolii de rinichi și atunci și acum mirându-mă cum iată toatele se leagă în lumea aceasta dacă liantul este rețeaua liberală a poeziei în care sensurile circulă în toate sensurile până firește se întâmplă
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni se propune deopotrivă o rezolvare în plan ontologic: nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebare, totuși important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni se propune deopotrivă o rezolvare în plan ontologic: nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebare, totuși important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței noastre. Comisionarul îmi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nud al acelor hard boiled fictions și extravaganța fantasticului. Spațiul în care domnește Umbra este un spațiu modelat sincretic, cu mult prea spectaculos, rafinat și imprevizibil pentru a fi unul superpozabil peste imaginea ternă a benzii desenate de consum. Ființă dedublată, asemenea lui Batman, Peter Crane se confundă cu misiunea de a încerca să pună ordine în acțiunile criminale care nu par să aibă vreun sens. Geniul lui Pratt și Ongaro rezidă în vocația îngroșării trăsăturilor narative. Ceea ce debutează ca o
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către tranșeeele din fața sa, Corto putea contempla acest balet psihedelic al eurilor sale, răspândindu-se pe urmele trecutului ce renăștea, mai puternic și mai colorat ca niciodată. Totul avea aerul unei proiecții cinematografice în care Corto era regizorul și actorul dedublat, privindu-se pe sine în oglinda ținută de mâinile sale. Să fie această nebunie a multiplicărilor semnul morții care nu va întârzia să vină. Zâmbind, Corto se abandona acestei voluptăți cinematice și înălța către cerul Spaniei zmeie stranii, ce purtau
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
manifest ce se terminau într-o altă categorie de coșmaruri. Scenariile din jurul pierderii umbrelei reproduceau acum întocmai realitatea. Abia acum pierderea umbrelei a devenit o certitudine, sensul dispariției ei nu mai putea fi ignorat. Primele coșmaruri o vizualizau pe ea dedublată, și cele două ființe ale ei stăteau una în brațele celeilalte pe scaun, față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îi suprapuse cultul idealului. Cum va fi fost dezgustul lui de înseși gusturile lui, refuzul lui de el singur?” Această descriere a idealului masculin pare mai degrabă o viziune a sinelui decât a unei alte persoane. Bărbatul apare în ipostaza dedublată a manifestării ego-ului, varianta masculină a trăirii sinelui, decât ca bărbat în toată puterea cuvântului. Partenerul este o necesitate, o extindere spre ea a lui, o fantoma a gândurilor ei. Este posibil ca mitul androginului să se regăsească în gândurile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
omul unei singure direcții, și ceilalți a fost foarte bine surprins de către Furet, istoricul Revoluției. El spunea despre Robespierre, unul dintre modelele de conducător pentru psihologia mulțimilor: "În vreme ce Mirabeau sau Danton, alt virtuoz al cuvîntului revoluționar, au fost amîndoi artiști dedublați, bilingvi ai acțiunii, Robespierre a fost un profet. El crede tot ce spune și tot ce spune, toarnă în tiparele limbajului Revoluției. Nici un contemporan nu a interiorizat mai bine codajul ideologic al fenomenului revoluționar. Ceea ce înseamnă că la el nu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]