112 matches
-
ar mai trebui acestui sărman început de mileniu. Tehnica actuală poate transforma erorile în orori. Tehnica noastră a intrat cu mitraliera în Olimp. Epoca vitezei nu se dezice. În clasa întâi scriam pe tăblițe de ardezie. La maturitate, n-am dedulcit la calculator. S-ar putea ca în curând pietonii să circule pe străzi numai cu avizul psihiatrilor. Jertfa cerută de progres se materializează în dezordinea noastră spirituală și afectivă. Uneori ni se pare că harta lumii seamănă leit cu blana
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
am spus acestea, ieșeanul a rămas cu privirea pierdută în zare. Parcă mângâia dealurile pe care se mai întind încă câteva podgorii... Simțeam că are ceva de spus și nu m-am înșelat. Nu crezi, vere, că ne-am cam dedulcit la stat în vârful dealului, așa... în dorul lelii? Să nu spui că n-am dreptate, că ai feștelit-o! Îi fi având tu dreptate, dar vorba ceea: „Cade omul din copac și se mai hodinește”, dar noi, care am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta era prefăcută în ocol de vite în care stare am găsit-o eu în anul 1854”. Nu știu cum să-ți spun, vere, dar noi am pornit prin podgoriile Iașilor și tu te-ai dedulcit la povestit... Dragă ieșene, mănăstirea Hlincea este una dintre cele care au trecut cel mai greu prin vâltoarea timpurilor... Ce ai aflat până aici nu-i totul. Mai ai oleacă de răbdare și ajungem și la viile Hlincei. N-am
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în casă și nu pune mâna pe-o carte cu lunile!", auzi cîte-o mamă (intelectuală), dezolată că nu-și mai poate înțelege copilul. Mulți le fac celor mici program de lectură, le stivuiesc cărțile "esențiale" pe noptieră, doar-doar s-or dedulci la "zăbava cea dulce", vorba cronicarului, a cititului. Rezultatul, firește, e de cele mai multe ori inversul celui scontat. La școală se vorbește tot mai mult de "strategii" pedagogice, de proiecte pentru deschiderea apetitului pentru lectură a celor mici (sau mai mari
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
rău. Cu sănătosu gând să-i Împlementez o doză babană dă veseleală, m-am nemerit să-i duc Într-o duminică, care atmosfera ei să arăta aparentă, pă piticii Îmbrăcați În pierrot a lu doctoru Margulis, iar luni l-am dedulcit pă juma la monomania cu mersu la pescuit În bălți. Ce nebuneală-ntre urechi și cu pescuitu ăla: că tomna io am rămas bușbeu ca tontu. Monșeru dă Broscoui-țestos iera În cuhne și opărea un mate. M-am pus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar firma Narbondo - eu, fiul meu, urmașii lui - se angajează să-l Întrețină in statu quo, În vecii vecilor. Exact atunci mi-a pus mâna pe umăr. Am simțit că voința lui pusese stăpânire pe mine. — Ha, ha! Te-ai dedulcit, te simți tentat, bietul meu Bustos? Vei avea nevoie de două luni pentru a-mi Înmâna totul În acțiuni. În ce privește operația, Îți fac un preț ca Între prieteni: În locul obișnuiților trei sute de mii, două sute optzeci și cinci, de mii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut cu foarte bun-gust În bordură. De parcă nu vream, i-am arătat lu protectoru meu acel capolavoro. Dedulcindu-se, ăla și-a Înfipt un dinte În ea, care a cedat naintea halelii. A scuipat o singură parolă masculă, s-a pus În picioare cât iera dă estraplat și, cu flinta În dreapta, mi-a dat poroncă să cânt ultimu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
piticanie fonfăită care știe să meargă cu liftu), o să ajungă, când i-a suna ceasu, anteproiecte dă scenar și dialoguri pă bune. Crezi-mi barimi o dată În viață, Ustáriz: dacă-i cazu, pă loc Îmi sare muștaru. Da m-am dedulcit și nu l-am mai lăsat să se ușchească pă Farfarello; i-am făcut cinste c-o milenară cu fâs care am consumat-o sotto paza la un zebu; i-am plombat o juma dă Toscanini În rât și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Englekling. — Care ziceți că se referă la pornografie. Că al nostru are sigur așa ceva. Dudley Își aprinse o țigară. — Da, asta dacă nu cumva e vorba În egală măsură și de heroină. Hatcher pufni. — Domnule căpitan, dacă făptașul nostru se dedulcea la prafurile alea albe, fura marfa ascunsă În canapea. — Da. Sau asasinul e pur și simplu un psihopat cu spume la gură, care a făcut o reacție psihotică la negative din motive personale indeterminabile. Sincer să fiu, mă interesează mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
știe dacà-a fost ce-a fost?/ v3 (b) Din întrebàrile fàrà de rost:/ v4 (a)// Catren ÎI : v5 (a) A fost sà fie cà te-ai fi nàscut,/ v6 (b) A fost sà-ți fie trupul adàpost./ v7 (b) Printre cuvinte, dedulcit la post,/ v8 (a) = v4 (a) Cu viața ta poți spune ce-ai fàcut?// Catren III : v9 (a) Ascultà orele gemînd în rut./ v10 (c) Cum sà oprești ce nu e de oprit?/ v11 (c) Pe limbi de ceas Isus
[Corola-publishinghouse/Science/85096_a_85883]
-
miroase urât, o mlaștină populată cu pești mici și mari, unii mai feroci decât alții. O societate în care toate metehnele (ce cuvânt turcesc minunat!) noastre naționale și-au găsit teren liber de exprimare și care ne fac nouă, celor dedulciți la normalitatea occidentală, traiul aproape imposibil. La care se adaugă în fond și fragilitatea psihologică personală tipică, cred eu, pentru orice intelectual, chiar dacă acest din urmă cuvânt nu-mi place, după cum bine știi. Din această cauză, profesorul S.A., fin cunoscător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
s’ar păcăli cumplit. Doar omul o cunoaște, iar asta de când s’a rupt de Natură, adică deîndată ce a folosit alte materiale decât cele naturale, ca de exemplu metalele și ceramica. Și dacă a cunoscut proprietatea, omul s’a dedulcit și la strânsul de avere. Care nu e altceva decât acumularea a ceva valoare, cam În felul În care pe o câmpie ar construi o movilă. Aceasta este o treabă, cum Îmi place mie să-i spun, negentropică, proprie omului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar la vale și cu capul În jos, fără a se da peste cap, grație degetelor lungi cu gheare ascuțite. E și inteligent, iar asta puteți s’o luați tot ca pe un atribut al negentropiei: Anume, atunci când se mai dedulcește la fructe tari, precum nucile, jirul ori alunele, le forțează să intre În vreo crăpătură a scoarței, care-i slujește de menghină, dar Înlocuind dalta cu ciocul. Și, imitând rândunica, dar numai atât cât trebuie, zidește cu glod vreo scorbură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Învață a zbura, Însoțind-o pretutindeni. Atâta doar și sunt suficiente motive pentru a determina o pisică, Încă mai inteligentă, să nu se aventureze În vânarea lui. Și atunci pisica se mulțumește cu vrăbii, la fel de negentropice, dar și, mai proaste, dedulcite la a țopăi pe pământ. Am alunecat de la abiotic la biotic În cadrul unei omonimii? Îmi repar greșeala, fugind la cârciumă, sperând că și cârciumarul a luat aminte, dar cu convingerea că va curge multă vodcă până atunci... Parcă era vorba
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
masă. Jignitor pentru mine, căci asta, adică dezvățul, o fi valabilă la el. Cât de tare se umflă În pene, vă spun eu că nu-i În stare să urmeze nici măcar clasa Întâia: a uitat tabla Înmulțirii, de când s’a dedulcit la rigla de calcul, iar apoi la mașinăria aia infernală de calculator. Cât despre adunare, se descurcă numai când e vorba de datorii. Iac’așa ar rămâne ca Bulă, repetent, Întru adeverirea lui „repetitio mater studiorum est“... De când cochetează cu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ce știi... Cheful și mahmureala nu sunt decât manifestarea unei enzime, alcool dehidrogenaza, o prezență naturală În orice ierbivor ori omnivor. Iar asta pentru că alcoolul este un produs eminamente natural, ca rezultat al unei vieți: a drojdiei, care se poate dedulci și la un fruct oarecare, același râvnit de animal, motiv pentru care Natura Îl protejează față de o beție involuntară prin această enzimă care descompune alcoolul până la bioxid de carbon și... apă. Iar cu apă n’a făcut nimeni vreo beție
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
riglă: aceea e tot atât de dreaptă cât Îi Îngăduie gradul de precizie reglementat de standard, niciodată absolut. În fond, linia dreaptă e doar o simplă excepție Într’o lume definită de orice altceva, cum ar fi - drac sunt și Încă unul dedulcit la biologie, nu și la eufemism - „pișatul boului“. À propos: Și ăsta se apropie de un fel de perfecțiune, de o excepție, adică de sinusoidă... Fără să devină Însă, din varii motive: un smoc de iarbă pe dreapta drumului, râvnit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bucurăm noi, este o intensificare a degradării mediului, a ogorului din care hibridul Își suge energia? Obligată fiind de noi. O degradare accentuată deci, exercitată de om nu direct, ci prin intermediul unei „unelte“, nevinovate: hibridul. Și, cum omul s’a dedulcit deja la acea productivitate, dar vede cum productivitatea scade În anul care urmează, Încearcă s’o ajute: administrează Îngrășăminte, de care planta care nu mai e hibridul de anul trecut nu mai are nevoie. Implicit, azotatul rămâne neconsumat și, firesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altă obiectivitate. Una care trebuie Însă formată, educată. Educă cotidianul? Înclin să cred că nu, căci e obedient principiului „clientul nostru-stăpânul nostru“. Poate va reuși prietenul nostru, făcând primul pas, dinspre cotidian, chiar dacă părăsind cochilia, acela care vrea să vă „dedulcească“ la o folositoare - garantez - zăbavă: „Magazinul veștii bune“, care nu-i nicidecum o evanghelie. Adică, cu ghilimelele firești Într’o lume relativă ca aceea În care trăim, bună sau rea, o veste care e - doar - tradusă. Ca și evanghelia. Un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câte rațe, câte gâște ș.a.m.d. are. Doar că, de sub coteț se strecoară și un... guzgan. Unde să-l pună și pe ăsta, mai ales că și el se Înfruptă În aceeași ogradă? Nu-i nici găină deși se dedulcește la grăunțe, nu-i nici gâscă deși e cenușiu, nu-i nici curcan chiar dacă nu ezită să se zburătăcească; pur și simplu n’are pene, ci blană... Și atunci, gospodarul cu scaun la cap mai deschide o rubrică În catastif
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
necăjesc, amintindu-vă un păcat, de fapt o servitute a condiției umane: atrofierea celui de al 6-lea simț. Deh! compensație a dobândirii rațiunii... Și pe care o plătiți adesea, uneori cu viața, alteori doar cu o toxiinfecție. Atunci când postiți, dedulcindu-vă la ciuperci. À propos: Ciupercile nu’s plante, chiar dacă Învățați despre ele la botanică. Căci aristoteliana nemișcare a plantei e valabilă și pentru animale, unele botezate ca plante, În aceeași tradiție: anemone, castraveți... - Într’un cuvânt „fructe“ - de mare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a fost mai mult: amantă de suflet vreme de peste două decenii. În istoria comunismului românesc, patul n-a avut nici pe departe rolul și locul consacrate de un Stalin, Mao, Castro, Tito & comp. Dej, bărbat singur și statornic, s-a dedulcit doar din farmecele unei artiste. Adevărat, la nivelul II combăteau armăsari ca Teohari Georgescu, despre care s-a raportat că "44 de tovarășe, soții ale cadrelor, au fost nevoite să-i ofere favoruri sexuale în schimbul obținerii pașaportului ori avansării soțului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Băse Împărat, două animăluțe de companie de la care nimenea nu-și mai putea lua ochii: el, copilaș ramolit, becisnic și puhav, odraslă de șacal comunist, și ea, tânără cățea, puiuț de maidanez nehalit, cu părul lung și ochii languroși, repede dedulcită la dejunuri cu Pedigree. Lui i s-a spus tandru și respectuos, pentru puterea tatălui său, Muc cel Mare, stăpân mai mult de patru decenii peste pivnițele și averea Zmeului Roșu, simplu și curat: Muc cel Mic. Pe ea au
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
moșteneam noi aplicațiunea pentru corupție? Iar astăzi nu trebuie să mergem la altă Înaltă Poartă, adică la Comisia Europeană de la Bruxelles? Nu ne cultivă Uniunea 92 Europeană mentalitatea de „supuși” mereu obligați să cumpărăm favoruri de la „stăpânire”? Logica intelectualului român dedulcit la traiul în UE sau în SUA (dar și a aceluia rămas „la vatră!) pare imbatabilă. Este convins că simte cel mai bine pulsul lucrurilor pentru că trăiește, lucrează ori studiază acolo. Așa că detectează încă un „cântec de sirenă” gata să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi fost să folosești la maxim ceea ce ai, prin forțe proprii sau cu ajutorul altora. Iar în cazul din urmă, nu oricum! Privind spre ce se întâmplă acum în țară, autorul articolului are dreptate: mai periculos decât spionajul străin este ministrul dedulcit la comisioane grase și la cheltuieli exorbitante (făcute neapărat în Monaco!). Dar pe demnitarii de acest soi nu ni-i impun străinii ci, culmea! îi alegem noi! Până la urmă, conform panseului bimilenar, fiecare popor are conducătorii pe care și-i
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]