148 matches
-
se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după colț, așa că nu puteam vedea din patul meu. Îi zărisem doar bibliotecile și o mochetă verde. Infirmierul care anina beteala se arăta foarte deferent față de artistul care mă ignora pe mine. Zero! Nu mi se Îngăduia să Înregistrez o impresie. Vreau să spun prin aceasta că nu mă potriveam În nici unul din conceptele lui. Oricum, acest artist TV părea să se fi statornicit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la apărarea și organizarea militară a provinciei Mino Încât toată lumea, Începând cu unchiul său, Îl respecta ca pe un geniu al noii Învățături. — Cu ce te pot ajuta, Mitsuhide? — Ei, nu e mare lucru, răspunse vărul său, pe un ton deferent. — Ce este? — Vreau să faci ceva pentru mine, dacă găsești că e just. Cei doi ieșiră și, oprindu-se lângă Hiyoshi, discutară ce era de făcut cu el. După ce află amănuntele de la Mitsuhide, Mitsuharu spuse: — Adică, neica-nimeni ăsta? Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pamfletar ar fi avut puterea să provoace, ea singură, reacțiile lui Philippide. Cei doi se aflau și în tabere diferite. Pe de altă parte, G. Ivănescu consideră că până și în punctele sale cele mai virulente "tonul criticii sale este deferent față de Hașdeu" (Ivănescu, 1984, p. XI). 5. În loc de concluzii Ajuns la finalul acestui studiu introductiv, vreau să dau cuvântul unor personalități care l-au admirat și înțeles pe Hașdeu, tocmai pentru că au fost, asemeni acestuia, spirite pătrunzătoare și enciclopedice. Judecățile
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
atestă atât o evaluare obiectivă a forțelor cât și o necesitate lăuntrică izvorâtă din dorința de calm și claritate." În volumul său din ", Virgil Carianopol publică un Interviu cu Vladimir Streinu, căruia îi succede imediat un Medalion Vladimir Streinu. Întrebările - deferente - se referă la modul cum înțelege criticul arta, în special poezia, la receptarea critică, la criterii de apreciere estetică etc. Citindu-l, n-am putut scăpa de senzația complezenței, deși autorul Ritmului imanent răspunde cu franchețe, eludând cu eleganță chestionările
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în vedere atât cronica literară curentă, cărțile de critică, cât și istoriile literare (mai mari sau mai mici) care au consemnat autori și cărți de poezie, proză, dramaturgie, și continuă să o facă. Anticălinescian (deși "divinul" critic este invocat, analizat deferent și citat copios), dar și antimaiorescian (prin grilă lovinesciană), profesorul Negrici nu pregetă să acuze spiritul critic românesc (inclusiv pe sine), diacronic și sincronic vorbind, de slăbiciuni, orbiri și nevolnicii, de obediența retoricii magnificării unor tabuuri naționale, a idealizării și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
partenerul studenților săi, și acest lucru în vremuri când "păstrarea distanței" era o indicație expresă a ierarhiilor de stat și de partid. Harul elocinței, dublat de cel al Omului fermecător de care generații de studente au fost îndrăgostite în chip deferent platonic, firește, au facut din Al. Balaci un personaj, un model spiritual a sute sau chiar mii de studenți. Reprezentații unor generații în șir au putut spune, cu evlavie și orgoliu: "Am fost studentul lui Balaci". Adică al unui om
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eu fac parte, nu cred că am avut-o. (pp. 130-131) În concluzie, o carte severă și totuși serenă prin înălțimea lucidă și politicoasă cu care a fost scrisă. Autoarele au tactul de a spune lucruri grave cu un aer deferent, trădînd o înțelegere aparte, aproape indulgentă. Iată principalul atribut al dialogului pe care Codruța Missbach și Cristina Ștefan îl poartă în paginile acestui volum.
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
dintr-o paradigmă mai largă care transcende sfera biologică ce ne încadrează pe toți între naștere și moarte. O paradigmă care încearcă să ofere o viziune a existenței, de la material la spiritual, ca un tot autoreferențial și în același timp deferent unei entități hyperoutiosus.” (p. 83) Indigeste oricum, astfel de speculații au măcar scuza că se desfășoară într-o lume de artiști marginali. Dar când, peste câteva sute de pagini, menajera Sabina, venită direct dintr-un sat din apropierea Botoșanilor, începe să
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
drept o "artă împotriva artei"? Exponent al "instinctului" creator, Aristarc nu se situează nici în fața, nici în urma cortegiului artiștilor ce lucrează prodigios cu verbul, ci în rîndurile sale. , inspirat de cea de-a zecea muză, pe care o recunoștea cu deferentă emoție Flaubert.
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
fi trecut- o și eu cu vederea dacă n-aș fi citit în câteva reviste altminteri sobre o serie de articole elogioase (e drept că printre semnatarii lor nu se numărau critici de prim-plan). Probabil că la această atitudine deferentă a contribuit decisiv numele (și renumele) autorului, Danilov fiind unul dintre poeții semnificativi ai generației optzeci. Mi se pare că tocmai această autoritate a valorii ar fi trebuit să-i alarmeze pe recenzenți. Când ai o cotă, când te bucuri
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
Adevărul". Subiecte care, aproape toate, îl determină pe C. Stănescu să reacționeze polemic. Și reacționează astfel, întâi de toate, pentru că subiectele, prin natura lor, îl obligă, dar o face și condus de temperament. Om liniștit în manifestările lui exterioare, retras, deferent, luând parte ca observator tăcut, totdeauna, la întrunirile literare, cel mult asumându-și acolo, cu discreție, postura de "scrib", C. Stănescu își decomprimă pe coala de hârtie firea activă și vocația polemicii. Este mereu ofensiv în textele sale, mobilizat de
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
oase. înalt, impunător, degaja o distincție aproape inexplicabilă. La orice oră din zi, te primea, la el acasă, în costum și cravată. Rareori l-am văzut cu o jachetă de lînă în loc de haină. în particular, ca și în public, era deferent, chiar ceremonios, neținînd cont de deosebirile de vîrstă ori de reputație. Trata la fel pe toată lumea, incapabil să jignească, fie și numai prin neatenție ori impolitețe. Pe scurt, era un domn. Mulți orășeni, cu educație și tradiții de familie superioare
Domnul Zaharia Stancu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14708_a_16033]
-
se poate căina maiestuos: „Vai mie, vai mie, ce oameni las să vină lângă mine!”. Românul, să fie limpede, nu e mitocan. E doar puțin luat prin surprindere de bunul simț. În rest, e săritor cu neamul, culant cu vecinii, deferent cu justiția, conștiincios în pizmă, exigent cu autoritățile, flușturatic în promisiuni. Plin de el, taman când îl prinde cu dedinaintea goală și n-are nimic înlăuntru. În schimb, are nostalgii când e saturat. Are spleen. Adică o lingoare galopantă ce
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
44 de ani și în scrisorile lui. Rezultatul cercetărilor a apărut în 2009, la editură newyorkeză Alfred A. Knopf, este intitulat Cheever - a life (Cheever - o viață) și are 77o de pagini. Stupefianta carte! Seniorul intimidant de reținut și de deferent, rafinat om de lume, pater familias și, înainte de toate, maestru al scriiturii aluzive, al sugestiei, al aptitudinii de a stimula năzuințe nobile, olimpianul care-și putea permite luxul de a proclama, fără teama de ridicol, aspirații spre „Cutezanța! Iubire! Virtute
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
pe umeri aceeași realitate primește un sens. Pentru S.F. sensul este mai presus de realitate. De aici ruptură și motivația utopiei. Autorul parcurge un drum de la o realitate interioară la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
sens. Pentru S.F. sensul este mai presus de realitate. De aici ruptură și motivația utopiei. Autorul parcurge un drum de la o realitate interioară la o realitate exterioară, dar amîndouă șunt scrise cu decentă și deferenta față de realitatea respectivă. Decentă și deferenta autorului șunt, de fapt, atributele indiferentei autorului față de realitate. Și oscilant și scindat și conștient, S.F. este un mare neputincios în fața realității (realului). Forța lui S.F. de a fi patologic, adică de a se prăbuși în imagini, se convertește, uneori
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Mihai Cantuniari Fragment din Jurnalul intitulat Îmbătrânind tăcut pe canapele roase Revin cu bucurie în paginile României literare, la Jurnalul meu și la cititorii lui, salutându-i deferent pe aceștia și rugându-i să mă însoțească într-o altă călătorie în timp - specialitatea mea, de bună seamă-: de astădată vom poposi în Costineștiul mijlocului anilor ’60, perioada mea cea mai plină, cea mai rodnică și cea mai deplânsă
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
și de profesori precum Trevor Eaton (Cambridge) și Denis Deletant (la care se pot adăuga doi colaboratori ai BBC-ului, secția românească), trecerea lui Adrian Marino, în ciuda propriilor sale notații - poate prea autolaudative - rămîne la nivelul unor relații politicoase, convenționale, deferente, așa cum sînt în general convorbirile dintre editorii de reviste internaționale. În schimb, în Franța, nici atît! Autorul menționează numai cîteva întîlniri călduroase cu René Etiemble, căruia îi dedicase un volum (Etiemble ou le comparatisme militant, Gallimard, Paris 1982) și articole
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
în cazul interlocutoarei sale, primul, adică el, nu poate fi, cum se resemnează cu umor, decât „de categorie semiușoară (sau semigrea?, în orice caz, semi -)“. Fiind astfel (pentru că și-a impus această „subordonare“) criticul e totuși un conlocutor cu inițiativă, deferent fără timorări și extrem de stăruitor, reclamând ducerea până la capăt, până în nuanțe a discuției în jurul unui subiect („Aș vrea să ducem fiecare fir până la capăt, până limpezim și nuanțăm opiniile și argumentele dvs.“), incitând la înfrângerea tabu-urilor și la deconspirări
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
care o am în mînă, mă îndrept spre clanța stricată a propriei mele locuințe”. Nu înseamnă că, dacă are ceva de spus (cum se remarcă chiar în primul citat pe care l-am dat) se sfiește s-o facă. Dimpotrivă, deferent și uneori ceremonios, pune punctul pe i. Ce poate fi mai semnificativ decît faptul că, neplăcîndu-i un articol al lui Alex. Ștefănescu despre Titus Popovici, o spune. Și unde? Chiar în România literară. Sigur, e tot o atingere cu floreta
Atingeri cu floreta by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13209_a_14534]
-
nostru, domnul Ștefan Tipătescu. Cel mai bun prieten al meu și al familiei mele. NELLI (același joc): Încântată... TIPĂTESCU (îi sărută mâna, ceremonios): Onoarea e de partea mea, prințesă... NELLI: Nu sunt prințesă. Sunt revoluționară. Ca bunicu’! Moșu’, de! TIPĂTESCU (deferent): Ce mai face, domnul ministru? NELLI: Verde ca bradu’. O să-i transmit complimente din partea dumitale. (către Zoe) Îmi pare bine că Ștef - domnul prefect are asemenea prieteni. Sper să-mi faceți onoarea să mă număr și eu printre voi. Și-
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
au învățat-o. Dovadă, într-un fel, chiar cartea aceasta. Dacă profesorul Crohmălniceanu își scuza elegant disprețul pentru proza lui Lăncrănjan printr-o posibilă „infirmitate congenitală", studenții săi Iliescu și Cușnarencu se dovedesc suspect de apți pentru a-l intervieva deferent pe Mihai Beniuc, de pildă. (Așa se deschide Exilați în amintiri.) Indulgența față de inepțiile autorului Mărului de lângă drum se poate explica, în cele din urmă, prin context. Mai greu de admis e limbajul standardizat (nici măcar de lemn) la care cei
Mărturia unei generații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5998_a_7323]
-
confortabil că timpul a înțepenit, că nimic rău nu se poate întîmpla și că ziua de mîine va fi la fel de frumoasă precum cea de azi".Să subliniem că Tudorel Urian constituie exemplul, suficient de rar la ora actuală, de martor deferent al celor mai vîrstnici, nu o dată neglijați de noile promoții de condeieri. Un martor vibrînd de interioară comprehensiune, dispus a urmări cu fidelitate graficul așteptărilor și dezolărilor acestora de la un nivel de egalitate simpatetică, de similară emoție. D-sa participă
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux și ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri". Treptat, relațiile se destind, "însoțirea" devenind o deferentă prietenie. Ca "să respire liber" ( ne aflăm în anii crepusculari ai "epocii de aur"), tînărul îl vizitează adesea pe "părintele Nicolae" la noul său domiciliu de la Mînăstirea Rohia, iar acesta îi întoarce, plin de benevolență, vizitele, călătorind la Beclean, Bistrița
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
ale criticii lui Gheorghe Grigurcu și, înainte de toate, capacitatea de a-i defini pe poeți, în fraze ceremonioase și totuși precise. Criticul nu bruschează niciodată individualitatea artistică pe care o circumscrie, dar o caracterizează ferm și ireversibil. Tratat mereu cu deferenta, fiecare poet se trezește până la urmă legat fedeleș în frânghiile de matase ale frazelor lui Gheorghe Grigurcu. Iată-l, de exemplu, imobilizat astfel pe unul dintre cei mai nesupusi poeți de la noi, Mircea Dinescu: După cum spuneam, violența care constituie mecanismul
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]