133 matches
-
cum se afirmă de obicei. În cadrul Internaționalei a II-a, mai multe partide și organizații, și nu dintre cele mai nesemnificate, resping atît politica Uniunii sacre și consecințele acesteia, a căror responsabilitate nu vor să și-o asume, cît și defetismul revoluționar și metodele bolșevice de guvernare. Împotriva tendinței de dreapta a Internaționalei, acești "centriști" devin apărătorii socialismului revoluționar, păstrîndu-și totodată autonomia față de mișcarea comunistă de care se deosebesc prin obiective, metode de luptă și forme de organizare. Contrar dreptei socialismului
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
o "conștiință a propriei noastre mărginiri și a autonomiei limitate" în fața unei istorii care ne copleșește, inspirându-ne o atitudine relativizantă și sceptică. O asemenea resemnare este socotită de iluminismul tradițional și dogmatic, un semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă de intelectualism, de cultul Rațiunii"22. (Noi am
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
bucăți” semnate de M. Eminescu, B.P Hașdeu, Ion Creangă, Barbu Delavrancea, G. Coșbuc, N. Iorga, Al. Vlahuță, Nichifor Crainic, Pamfil Șeicaru, Vasile Voiculescu, G. Tutoveanu ș.a. “constituia dovada fierbinte de atașament a intelectualității și de solidaritate în lupta împotriva defetismului și a dezastrului din faimosul „triunghi al morții” din Moldova”, scria Dan Smântânescu în lucrarea „Bârladul odinioară și astăzi”, 1984. Despre revistele literare ale Academiei, Florile Dalbe și Graiul nostru, s-a scris recent atât în Academia bârlădeană cât și
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
mult, atunci să nu se facă”. Dând dovadă de un obiectivism maxim, raportorul recunoscuse greșelile astfel: „Ași putea cita multe fapte de acestea cari au rupt populația evreească de noi și Împinse spre sionism”. Continuând tot Într-o notă de defetism, Terdiman scrisese: „Datorită acestor situațiuni și lipsei noastre depe teren, curentul sionist este În creștere și chiar o parte din tineret care a vrut să vină la noi a fost Împins În brațele sionismului”. g. Despre curentul antievreiesc Desigur, că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
a MEC, în loc să sprijine cât de cât evoluția și reforma instituțională a universităților, se topește, potrivit unei tradiții triste și complet neserioase în cancan ieftin, în „circ balcanic” și în scandal. Pe scurt, campionatul național de plonjare în derizoriu și defetism continuă și costă. Interesele de supraviețuire pe termen scurt cu păstrarea intactă a obiceiurilor estblishment-ului universitar par mai importante decât interesele pe termen lung ale absolvenților. Voi începe cu cercetarea și Codul și voi continua cu un comentariu (care îndreptățește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
este garantată doar de legile statului, nu este la cheremul guvernanților proprii, ci depinde și de apartenența noastră mai largă la lumea occidentală, adică la teritoriul democrațiilor liberale. Cred că trebuie să ne asumăm o perspectivă generală optimistă, să lăsăm defetismul și văicăreala de-o parte. Starea de depresie cronică la nivel macrosocial nu mai are alt fundament decât pasiunea noastră bolnavă pentru victimism. Suntem, la nivel pozițional, în cel mai bun loc cu putință. De aici încolo începe construcția critică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
care se pot deduce principii pentru a acționa în viitor. În anii '50, la Roma, din perspectiva stagnării reformelor, rezultată în urma regimului absolutist al papei Pacelli, Pius al XII-lea, și al epurărilor sale ideologice, se putea cădea chiar în defetism. Alegerea unui Pius al XIII-lea ar fi înrăutățit situația și ar fi expus Biserica Catolică la răsturnări precum cele din '68 în fața cărora era complet nepregătită. Dar în anul 1958 avea să fie ales Angelo Roncalli, Papa Ioan al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se pare că este chiar România.“ Intuiția pare doar pe jumătate exprimată. Nu doar o epocă, ci o mare iluzie pare acum spulberată. Iluzia că statul român poate fi modernizat în mod ireversibil și sincronizat, după teoria lovinesciană, cu Occidentul. Defetismul și disperarea prezente în discursul unor intelectuali de primă mărime reprezintă, de fapt, verbalizarea unei stări de spirit generalizate. Activi și vocali într-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pildă, s-au retras complet din spațiul public. Cei mai mulți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
legat de feminitate și specific acesteia: ținuta, cosmetica, îmbrăcămintea, mersul, modul de a vorbi, situația în grup. Lecturile preferate de tinerele fete sunt cele erotice, subiectele romantice; trebuie evitate lecturile pornografice sau cele care predispun la izolare, dramatizarea situațiilor vieții, defetism. Profesiunea trebuie aleasă conform vocației și aptitudinilor fiecăreia, fiind știut faptul că în cursul vieții fetele vor mai avea și alte obligații, legate de creșterea copiilor, administrarea gospodăriei etc., activități pentru care trebuie să fie pregătite. (G. Lombroso, P. Marion
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în care „abaterea” de la normalitate se poate manifesta fie sub forma „refugiului”, fie sub forma „dependenței”; refugiul este latura inactivă a Eului slab, caracterizată prin retragerea în fața situațiilor vieții și izolare până la anularea autoagresivă a individului; ea se caracterizează prin defetism, anxietate, autoagresivitate, pierderea încrederii și devalorizarea propriei persoane; Dependența este latura amorfă a Eului slab, caracterizată prin imaturitatea afectivă a persoanei, care nu atinge gradul de realizare completă, lipsa unei imagini de sine stătătoare, a unei valori personale; ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în conflict cu atenienii pentru că rostește adevărul unei lumi bolnave spiritual, incultă, netolerantă (A. Cornea). Socrate a criticat democrația ateniană, dar a făcut o critică democratică, nu una totalitară. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a fost interpretul acestui protest plebeu. Între democrația ateniană și democrația modernă există diferențe. La Atena nu se făcea diferențierea dintre public și particular, dintre morala publică și lege, dintre drepturi și obligații. Democrația ateniană era plină de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
constituia un scandal, iar acuzatorii lui erau considerați patrioți. Curatul adevăr arata că fizicul lui Socrate n-avea de-a face cu ființa lui, care ascundea un suflet luminos. Plebea îl ura pe Socrate pentru subtilitatea gândirii lui. Aristofan, cu defetismul său grosolan, a fost interpretul acestui protest plebeu. Ura manifestată față de Socrate era explicată și prin faptele demascării ipocriziei, combaterii nedreptății și relevarea deșertăciunii unor pretenții false. Oamenii iartă toate viciile și toate necredințele, dar nu-i iartă pe cei
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
import ori grupări sudate prin forța de agregare a clientelismului. În România, spune H.-R. P., teoriile noi stârnesc antipatii pe viață, în timp ce, sub raport uman, profesionalismul sucombă în bolgia asfixiantă a pizmei. Onestitatea și adevărul sunt sufocate de dejecțiile defetismului, nepăsării (acedia) și ale bârfei. Reputații indeniabile se surpă sub lucrarea feluritelor conclave care fac jocurile în funcție de comenzi, fie prin omisiune tacită, fie prin negație fățișă, astfel că mersul ideilor, atunci când nu mor în fașă, repauzează într-un cimitir al
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
par a-și da seama este că aceste procente se pierd și în detrimentul lor. Revenind la parlamentarii pe care-i zăresc prin sălile de așteptare ale aeroportului, ei au dobândit, în nici un an de exercitare a puterii, mentalitatea unor învinși. Defetismul - cum se numea pe vremea războiului rece această stare - a cuprins într-o asemenea măsură echipa de la putere, încât îți lasă impresia c-ar fi gata să renunțe la scaunele din parlament în orice clipă. Care-o fi originea acestei
Iarna înrăirii noastre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11087_a_12412]
-
conservare și dispus la nesfârșite paleative. Spiritul mioritic ca boală națională de origine metafizică funcționează mai ales aici, în domeniul rosturilor existențiale, sociale și juridice ale scrisului cu o consecvență demnă de scopuri mai bune. Mioritismul înseamnă fatalitate, dar și defetism, fandare prudentă din fața realului și rezumare la ce e dat, chiar dacă inacceptabil, lamentație, iluzie, sacrificiu inutil, mistificarea realității obiective. Scriitorul român de când se știe el e un erou, dacă se poate național. Dar în același timp și un profitor al
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
chemări la arme pentru o cauză anume și de glume. Cu vocea lui minunată, avea obiceiul să spună: «Ce bine de noi!»” Mie, dimpotrivă, primele cuvinte care-mi vin pe limbă sunt: „Ce rău de noi!” Deși-mi displac văicărelile, defetismele, prezentarea drept calamități ireversibile a fleacurilor cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor noastre. E, mai întîi, un apel la ceea ce n-am putea numi decît incultură, o incultură nu doar
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
conjuncturi, „puțini, izolați, tracasați, dezamăgiți, nevoiți să depună eforturi imense pentru a-și apăra libertatea de gîndire”. Altă categorie, cea a intelectualilor conformiști după vechiul tipic, desi asociați noii puteri, care se autoapreciază „neutri” și „echidistanți”. Explicațiile acestei mixturi de defetism și arivism nu șunt greu de găsit. Ele își au rădăcina într-o mentalitate amorala, dominată de ambiția cruntă a afirmării literare, disponibilă tuturor ademenirilor cîrmuirii de ieri și de azi: „Interesul imediat, material, concret, este foarte grăbit. Scuză ființei
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
și Sadoveanu au în comun vocația epopeica. Lumea lor este undeva la granița dintre secole, pe cînd se îngîna civilizația arhaica cu cea modernă și nici una nu biruise. În cantonul Vaud sau în Moldova oamenii împart aceleași prejudecăți, acelasi poetic defetism. E incredibil cît de mult seamănă țăranii elvețieni Charrat, Ardevaz, taica Fontana, discutînd în cafeneaua lu Crittin, cu petrecăreții de la Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului "curat
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
cursele și șireteniile în care orientalii sunt mari meșteri și despre decimarea aliaților în eventuale lupte de gherilă urbană. Partea respingătoare era că toate aceste supoziții nu proveneau din surse militare și nu trădau necesarul spirit de precauție, ci din defetismul bolnăvicios o marcă a "corectitudinii politice" care-a cuprins o bună parte din media occidentală. Ura de sine a Occidentului nu mai e, în clipa de față, o simplă speculație. Fiecare țară vestică a ajuns un Babilon în care locuiesc
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
și-a luat numele de la ziua de 22 decembrie 1989 (dacă vă mai amintiți!). Iată câteva asemenea panseuri de necrezut: "Retrocedările intelectuale ale proprietăților mentalului public duc la apariția unor blocuri regresive de text și imagine. Duc la paseism, nombrilism, defetism, la un scepticism lucrativ pentru cel care-l debitează, dar distructiv, dezangajant pentru ce-l care-l receptează și îl internalizează. Duc la promovarea unei culturi pretențioase" etc., etc. De mult n-a mai citit Cronicarul în 22 un asemenea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8484_a_9809]
-
capăt, niciodată. Inapt, deopotrivă, pentru sinucidere și pentru cauza „morții colective” (deși le-a elogiat, o vreme, pe amîndouă), Cioran a rămas pînă la sfîrșit legat de precaritatea propriului trup, atașat de el ca de tot ce a „calomniat”. În ciuda defetismului, frustrant ca orice promisiune abandonată din exces de scrupul (în cazul de față prin evitarea scrierii unei biografii a „scepticului de serviciu”), cartea Ilinei Gregori are meritul - nu mic - de a avertiza cu nedezminț ită acuitate de ghid interior, asupra
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
prea strîmtă a unui ideal compromis, care plesnește. Nu e vorba de ceea ce s-ar putea numi o satiră, ci de o viziune antiumanistă (viziunea: un mod de-a generaliza fără limite palpitul metaforic) în care autorul induce propriul său defetism dezgustat și din partea căreia primește un reflex ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
să urmeze o carieră în acest sector la ce riscuri se supun. Publicat în urmă cu vreo doi ani și jumătate, articolul „Graduate School in the Humanities: Just Don’t Go” continuă să fie un punct de referință pentru noul defetism care a cuprins zona academică, îndeosebi după declanșarea crizei economice mondiale. Partea proastă e că autorul, Thomas H. Benton, face o descriere corectă a situației în care se înscrie cel care dorește să îmbrățișeze în Statele Unite în acest moment o
Spectacol pentru doi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5482_a_6807]
-
Trecut în rezervă la începutul anului 1916, este rechemat în activitate la intrarea României în Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1 între 14/27 august - 11/24 octombrie 1916, când îi este ridicată comanda pentru defetism și lipsă de energie în conducerea trupelor din subordine. După război a intrat în politică, fiind ministru și senator din partea Partidului Poporului, condusă de generalul Alexandru Averescu, precum și președinte al "Asociației Generale a Ofițerilor în Rezervă și Retragere". Moare în
Ioan Culcer () [Corola-website/Science/310526_a_311855]