167 matches
-
de unda optică incidența pe oglindă; sau b. având multiple elemente de reflexie optică ce pot fi individual sau dinamic repozitionate prin aplicarea de cupluri sau forțe care să compenseze distorsiunile în formă de unda optică incidența pe oglindă. "Oglinzile deformabile" mai sunt cunoscute și că oglinzi optice adaptive. (7) "Optimizarea traseului de zbor" ... O procedură care minimizează deviațiile de la traiectoria dorită în 4 dimensiuni (spațiu și timp) bazată pe maximizarea performanței sau eficacitatea măsurilor de zbor. (3, 4) "Performanță teoretică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/170739_a_172068]
-
categoria deformațiilor volumice. Rezistența la solicitărle transversale se exprimă prin modulul de elasticitate transversal, G, iar rezistența la solicitările normale se exprimă prin modulul de elasticitate longitudinal, E. Se calculează astfel: unde și unde Sub acțiunea unor solicitări externe corpurile deformabile se pot deforma cu viteze diferite. Deformarea poate fi instantanee sau are loc într-un interval finit de timp. Viteza de deformare sau gradientul vitezei este viteza cu care diverse planuri (într-un corp) sau molecule (într-un lichid) se
Reologie () [Corola-website/Science/322216_a_323545]
-
sunetele deveneau neinteligibile. Prima schiță a proiectului prevedea ca în locul cilindrului de cositor să se afle un disc de ceară, fildeș, cauciuc, celuloid sau lemn moale așezat vertical. Materialul trebuia deci să fie ușor de inscripționat, dar cât mai greu deformabil. În mai și septembrie 1881 au fost construite primele aparate experimentale, cu ajutorul cărora Tainter a descoperit faptul că înregistrările făcute în ceară erau de calitate superioară celor în folii de cositor. Din 8 noiembrie ale aceluiași an s-a păstrat
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
Fotogrammetria este știința care se ocupă cu determinarea în timp și spațiu a obiectelor fixe, mobile sau deformabile și cu reprezentarea lor fotografică, grafică sau numerică (prin coordonate) pe bază de fotografii speciale numite fotograme. Numele de fotogrammetrie provine din limba greacă: "photos"=lumină, "gramma"=scriere și "metron"=măsură. Primele ridicări fotogrammetrice se datoreaza nevoii de a se
Fotogrammetrie () [Corola-website/Science/323426_a_324755]
-
legate de descrierea teoretică a sursei seismice printr-o dislocație de tip falie, a directivității undelor seismice emise de această cu aplicații la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 Martie 1977. Teza de doctorat, intitulată " Studiul Dinamicii unor medii deformabile și metodă reducerii la modele structurale mecanic echivalente" a fost redactată sub îndrumarea Acad. Ștefan Bălan și susținută în 1967 în cadrul Academiei R.S.R.. În prima parte a acestei teze Mircea Misicu a prezentat într-o manieră exhaustiva teoria generală a
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
studiu a fenomenului, care este una macroscopică, toate funcțiile atașate proprietății de curgere (viteze, presiuni, densități etc.) sunt de clasă C1 (funcții continue și derivabile) pe domeniul considerat, cu excepția unor suprafețe de discontinuitate. Fluidele se consideră a fi medii continuu deformabile și izotrope, posedând un set de proprietăți care caracterizează comportamentul lor real. Forțele care se manifestă în mecanica fluidelor se clasifică în două mari categorii: forțe masice și forțe de suprafață. În interiorul fluidelor nu se pot să exercita decât eforturi
Mecanica fluidelor () [Corola-website/Science/309561_a_310890]
-
mai comodă urmărire a programului de decompresie și furnizarea datelor caracteristice decompresiei. Funcție de principiul de funcționare, decompresimetrul poate fi mecanic sau electronic. Decompresimetrul mecanic sau analog este conceput ca o incintă etanșă, de dimensiuni mici, formată din două părți, una deformabilă și alta rigidă separate între ele prin intermediul unei membrane filtrante. Incinta etanșă este împărțită de membrana filtrantă în două compartimente, unul limitat de pereți deformabili și altul limitat de pereți rigizi. Decompresimetrul mecanic reproduce fenomenul de dizolvare a gazului inert
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
analog este conceput ca o incintă etanșă, de dimensiuni mici, formată din două părți, una deformabilă și alta rigidă separate între ele prin intermediul unei membrane filtrante. Incinta etanșă este împărțită de membrana filtrantă în două compartimente, unul limitat de pereți deformabili și altul limitat de pereți rigizi. Decompresimetrul mecanic reproduce fenomenul de dizolvare a gazului inert (azotului) în țesuturi. <br/br>Primul model a fost "Foxboro Decomputer Mark I", realizat de firma Foxboro, din S.U.A. în anul 1955., urmat în anul
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
un gaz care sub acțiunea presiunii exterioare trece, în timp, prin membrana filtrantă către compartimentul rigid. Funcție de raportul presiunilor existente în cele două compartimente, aparatul indică timpul de decompresie necesar. În timpul urcării către suprafață, scăzând presiunea ce acționează asupra compartimentului deformabil, gazul din compartimentul rigid revine treptat în compartimentul deformabil modificându-se corespunzător și indicația aparatului. <br/br>Decompresimetrul mecanic poate fi utilizat și pentru scufundări succesive deoarece, după ridicarea la suprafață, o anumită cantitate de gaz continuă să treacă din
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
timp, prin membrana filtrantă către compartimentul rigid. Funcție de raportul presiunilor existente în cele două compartimente, aparatul indică timpul de decompresie necesar. În timpul urcării către suprafață, scăzând presiunea ce acționează asupra compartimentului deformabil, gazul din compartimentul rigid revine treptat în compartimentul deformabil modificându-se corespunzător și indicația aparatului. <br/br>Decompresimetrul mecanic poate fi utilizat și pentru scufundări succesive deoarece, după ridicarea la suprafață, o anumită cantitate de gaz continuă să treacă din compartimentul rigid către compartimentul elastic prin membrana filtrantă, în
Decompresimetru () [Corola-website/Science/313650_a_314979]
-
este știința care, considerând corpurile ca fiind deformabile sub acțiunea forțelor exterioare, stabilește formule de calcul pentru studiul rezistenței, rigidității și stabilității acestora, în scopul realizării cu ele a unor construcții tehnice sigure în funcționare și ieftine. studiază, de asemenea, comportarea materialelor expuse unor sarcini și dă indicații
Rezistența materialelor () [Corola-website/Science/315395_a_316724]
-
să elegantă a fost creată de designerul Mercedes-Benz de la acea vreme, Karl Wilfert. Una dintre caracteristicile principale ale caroseriei era nivelul ridicat de siguranță pasivă. A fost prima caroserie al carei habitaclu era o „cușcă rigidă” și care avea zone deformabile. Producția a început în August 1959, cu modelele 220 (b), 220S (b), 220SE(b), iar începând cu 1965 s-a produs modelul 230S. Acest model avea suspensia spate hidro-pneumatică. Modelul 220 SE a fost primul model de serie de la Mercedes-Benz
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
la fabricile Jauernig ( Austria ), Marbach ( Elveția), Movauto ( Portugalia) și Hagele. Și Jacques Coune, din Bruxelles a prezentat, la târgul auto din anul 1964, un break bazat pe seria W111-014. Mercedes-Benz a pus preț pe siguranță. Astfel, seria W111, avea zone deformabile în față și în spate, fiind o premieră pentru automobile. Această idee a aparținut inginerului Bela Barenyi. Zonele deformabile erau menite să asigure siguranță cabinei pasagerilor, în cazul unui accident. în plus, seria W111 avea și așa-numite „yale cu
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
auto din anul 1964, un break bazat pe seria W111-014. Mercedes-Benz a pus preț pe siguranță. Astfel, seria W111, avea zone deformabile în față și în spate, fiind o premieră pentru automobile. Această idee a aparținut inginerului Bela Barenyi. Zonele deformabile erau menite să asigure siguranță cabinei pasagerilor, în cazul unui accident. în plus, seria W111 avea și așa-numite „yale cu până”. în cazul unui accident ușile nu se puteau deschide; acest lucru dădea o siguranță mai mare cabinei pasagerilor
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
nu era posibil, însă nu orice W111 avea centuri de siguranță. Și în interior existau anumite elemente de siguranță. Volanul avea o placă de contact, acoperită cu o suprafață moale. în plus, coloana de direcție avea un element din plastic, deformabil, între volan și coloana de direcție,în sine. Acest element trebuia să permită coloanei de direcție să se deformeze, fără a se apropia de șofer. Și bordul era deformabil și avea elemente de control ascunse. Kaufberatung (Cabrio und Coupe) în
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
moale. în plus, coloana de direcție avea un element din plastic, deformabil, între volan și coloana de direcție,în sine. Acest element trebuia să permită coloanei de direcție să se deformeze, fără a se apropia de șofer. Și bordul era deformabil și avea elemente de control ascunse. Kaufberatung (Cabrio und Coupe) în Oldtimer Markt, Ediția 6/2011 p. 48 ff.
Mercedes-Benz W111 () [Corola-website/Science/324101_a_325430]
-
dinți pre-amestecate au fost prima oară fabricate în secolul al XIX-lea dar nu au întrecut în popularitate pudra pentru dinți înaintea primului război mondial. În anul 1896 în New York, compania Colgate a făcut prima pastă de dinți în tuburi deformabile similare cu cele folosite pentru acuarele. Fluoruri au fost adăugate în pasta de dinți în anul 1914 și a fost criticat de Asociația Dentală Americană (ADA) în 1937. În anii '50, noile paste cu fluor au primit însă aprobarea de la
Pastă de dinți () [Corola-website/Science/302260_a_303589]
-
dintre cele testate. Pe intrados prezenta cuțite aerodinamice ce canalizau curgerea aerului. Tren de aterizare avea două roți și câte o patina în față și în spate Centrul de greutate era plasat sus pentru facilitarea virajelor, iar aripa superioară era deformabila elastic la capete pentru efectuarea de manevre laterale. Controlul direcției pe verticală și orizontală era dat de ampenajul în formă crucii Sf. Andrei, ce era comandat de două roți/volane manevrate din cabină pilotului. Controlul era realizat prin intermediul a doua
Coandă-1910 () [Corola-website/Science/305510_a_306839]
-
chirurgia estetică, în studiul anatomiei topografice, în cranioplastie etc. Modelarea craniofaciala poate fi abordată în mai multe feluri: cu tehnici de reconstrucție 2D, cu tehnici fotografice sau video, cu tehnici de reconstrucție 3D și cu tehnici care apelează la volume deformabile. Reconstrucțiile uzuale preiau modelele numerice obținute prin scanare cu ajutorul laserului, prin scanare cu ajutorul computerului tomografic, prin scanare cu ajutorul rezonantei magnetice sau prin alte metode. În primă fază de prelucrare, reconstrucția 3D constă în obținerea unui model poligonal de bază asupra
MODELAREA CRANIOFACIALA by ADINA ISTRATE () [Corola-journal/Science/84114_a_85439]
-
măsurat experimental, iar formula 57 nu. De notat că Hamiltonianul (energia totală) poate fi văzut ca suma energiilor relativiste formula 58 plus potențialul energetic, formula 59 Principiul lui Hamiltion este un principiu variațional în elasticitate. În contrast cu un sistem compus din corpuri rigide, corpurile deformabile au o infinitate de grade de libertate și umplu o regiune din spațiu ca un mediu continuu; consecvent, starea sistemului este descrisă folosind funcții continue de spațiu și timp. Principiul lui Hamilton extins la astfel de corpuri este dat de
Mecanică hamiltoniană () [Corola-website/Science/317831_a_319160]
-
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”). Între 1963-1966 a participat la cursurile de mecanică cuantică, de reologie, de matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu o teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ștefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași (1972-1975), ca șef al departamentului de programe
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este promovat lector (în 1964-1972) la discipline de calcul: mecanica corpului deformabil la solicitări statice sau dinamice (seismice). A luat doctoratul în 1970 cu o teză din domeniul corpului deformabil, sub conducerea academicianului Ștefan Bălan. S-a transferat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași (1972-1975), ca șef al departamentului de programe și sisteme. Între 1975-1977 lucrează la București ca cercetător științific la Centrul de Mecanica Solidelor care devine apoi
Gheorghe Mărmureanu () [Corola-website/Science/330244_a_331573]
-
Optica adaptativă este o tehnică (actuală) care permite să se corecteze, în timp real, deformațiile evolutive și nepredictive ale unui front de undă cu ajutorul unei oglinzi deformabile. Ea utilizează un principiu similar opticii active. Mai întâi dezvoltată în anii 1950, domeniul său principal de utilizare este astronomia, dar începe să se extindă și în alte domenii (fuziune, medical, telecomunicații). A început să se folosească în oftalmologie, pentru
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
aberații optice ale bazei polinoamelor Zernike. Pornind de la analiza perturbării frontului de undă de către atmosferă via un analizor de front de undă se poate descompune defectul frontului de undă pe baza polinoamelor Zernike, pentru compensarea întârzierilor utilizându-se o oglindă deformabilă. În practică nu se corectează decât un număr limitat de ordine Zerkin permițându-se obținerea unui defect rezidual suficient de mic. Pentru realizarea analizei frontului de undă este necesar să se configureze o „stea artificială” care permite cunoașterea defectelor datorate
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]
-
flux luminos, ci "perturbările atmosferice". Această constatare a incitat crearea de observatoare la altitudine mare sau trimiterea de telescoape în spațiu (unde se trece de problemele atmosferice). Rezolvarea problemei turbulențelor atmosferice poate fi făcută și prin "optica adaptativă" cu ajutorul oglinzilor deformabile controlate rapid de calculator pentru a se compensa deformările frontului de undă. Optica adaptativă permite o îmbunătățire a imagisticii retiniene. Într-adevăr, "optica adaptativă" permite corectarea defectelor introduse de ochi și permite o observare a fotoreceptorilor. Această tehnică este primordială
Optică adaptativă () [Corola-website/Science/334773_a_336102]