196 matches
-
iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului lui A., cât și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului, vederea (percepția) deformatoare, asociată ei, pasionalitatea și trăirea prin extreme deviază constant cronica socială și portretul arghezian, trecându-le în pamflet. A. a fost un polemist coleric și ireverențios (miniștri, personalități ale culturii și bisericii i-au căzut victime), iar ca artist, nu
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Temă cu variațiuni (1989) înfățișează viața de redacție din perspectiva unui personaj remarcabil prin capacitatea de a surprinde lumea dincolo de aparenta ei monotonie. Ștearsă, naivă și altruistă, ca și eroinele prozelor anterioare ale autoarei, Coca beneficiază de avantajul unei miopii deformatoare, înmagazinând imagini pe care le ordonează într-un sistem personal de relații cu lumea. Organizându-și fototeca după reguli numai de ea știute, Coca transformă o îndeletnicire anostă într-o activitate poetică, iar defectul de care suferă devine un talent
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
și s-a materializat în mai multe lucrări, majoritatea scrise și publicate în limba rusă. A publicat studii și despre dramaturgia lui V. Alecsandri, C. Negruzzi, A. Russo, o monografie, în colaborare, despre A. Donici, care suferă însă de interpretări deformatoare. Cercetând arhivele, B. a descoperit documente referitoare la N. Milescu, D. Cantemir, Vartolomei Măzăreanul, B. P. Hasdeu. A îngrijit ediții din operele lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și C. Stamati-Ciurea. SCRIERI: Din traista cu vorbe, Chișinău, 1961; Pușkin i moldavski
BOGACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285784_a_287113]
-
se stabilește în insula Chios, împreună cu familia, și, în ultimii ani, din nou la Paris. În anii exilului (1848-1858) publică intens articole și broșuri politice în română și în franceză, prezentând opiniei publice din străinătate, dintr-o perspectivă subiectivă, deseori deformatoare, evenimentele de la 1848, dar atrăgând totodată atenția puterilor europene asupra Țărilor Române. Iritarea împotriva unor tovarăși de exil (Ion Ghica, C.A. Rosetti, Cezar Bolliac), manifestările de grandomanie sunt agravate de treptata lui izolare și de pierderea influenței politice. Întors
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
participă cu entuziasm la procesul colectivizării, iar aceia care într-o primă fază se arată sceptici cu privire la noua orânduire sunt aduși pe calea cea bună de activiștii de partid care funcționează pentru colectivitate ca niște repere morale. Conflictul schematic și deformator, prezentarea maniheistă a unor situații fac ca orice text confecționat în felul acesta să devină previzibil, mai ales atunci când semnificația unor episoade este ostentativ semnalată de narator. Cum unele scene se regăsesc în mai multe romane, impresia de artificialitate a
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni. La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste” (Primăvara). Ion Pop evidenția în acest moment al evoluției poetice „o tehnică în genere deformatoare, de ascendență expresionistă, ce exploatează vecinătățile puternic contrastante de obiecte și stări.” Aceleiași tehnici i se subsumează proza poetică din Piața cerului (1986), subintitulată cu ironie „jurnal de bucătărie”. Emblema discursului, mizând în continuare pe grotesc, ar putea fi imaginea
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
coincizând în mod nefericit cu îmbolnăvirea poetului, apărea epigrama care a dezlănțuit o adevărată campanie împotriva lui Macedonski și i-a hotărât destinul în epocă. În 1890 încă, în articolul Chestiuni ortografice, literare și politice, el formula, în același spirit deformator, observații asupra versificației eminesciene. Doar târziu, în 1904, discipolul său, Mircea Demetriade, în Iconoclaștii, îi va recunoaște lui Eminescu talentul, explicând evoluția lui „nefericită” prin influența Junimii. Între cei împotriva cărora L. a dus campanii polemice este și V. Alecsandri
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
În sensul cel mai larg, se poate spune că imaginația este funcția psihică creatoare de imagini. Platon deja distingea Între idei și imagini, Înțelegând prin cele dintâi niște reflectări corecte și apropriate ale esențelor, iar prin ultimele niște cópii, adesea deformatoare, ale acestora. Din această valorizare a luat naștere o atitudine disprețuitoare și condescendentă față de imaginație, considerată adeseori, În raport cu rațiunea și cu intelectul, ca fiind un fel de „nebună a casei”, o sursă de erori și falsuri. E adevărat, au existat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
neîncetat unii altora și În care trăim, toate poveștile acestea mărunte din care e țesută zilnic viața noastră. Deci a pune În intrigă nu Înseamnă punere În ficțiune. E o identificare, zic eu, pripită și care poate duce la consecințe deformatoare. Pentru Ricœur, istoricii, la fel cu scriitorii, construiesc o intrigă pe care, desigur, o certifică cu ajutorul documentelor istorice, care o pot autoriza sau nu, dar de multe ori aceste documente istorice nu conțin intriga pe care istoricul o construiește. Deci
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus”) și cei rămași în vatra veche a localității („cei de jos”), „roboții roșii
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
planuri. De o parte, întâmplările restituite de memoria celor care le-au suferit, de cealaltă, procesul de osificare a sensurilor, de contrafacere a lor, pe măsură ce trec în istorie. A trece în istorie înseamnă a fi aspirat de un imens dispozitiv deformator, care măsluiește sensurile, le malaxează și le țintuiește în formule fixe, în stereotipii, în lozinci și clișee. Prozele demontează minuțios și apoi etalează cu emfază mecanismul. Teatrul predilect al povestirilor este lumea sfârșitului de secol XX, veac al anomaliilor istorice
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
al culturii românești”, și de G. Călinescu. Acesta îl executase concis: „Îl continuă pe N. Crainic, caricatural, N. Roșu, fără suficientă cultură și într-un limbaj vehement și grobian.” Rar reușește R. să se adreseze direct operei, în afara șabloanelor politice deformatoare, și atunci comentează pertinent volume de poezie și proză de Ion Pillat (Împlinire), N. Davidescu (Renașterea), Emil Giurgiuca (Dincolo de pădure), V. Beneș (Hanul roșu), vădind o oarecare acuitate a observației. SCRIERI: Dialectica naționalismului, București, 1935; Orientări în veac, București, 1937
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
fantasmagorie. Emblematică este Întâmplarea prozatorului Chițu, o întâlnire a scriitorului cu personajele sale, prilej de evadare, dar și de alienare a celui nevoit să trăiască în lumi paralele, una a ficțiunii, cealaltă a realității. Narațiunea devine o călătorie printre oglinzi deformatoare, întâmplări aparent „normale” sunt relatate străveziu, spre a se extrage din ele învățăturile potrivite. Nepuiul este o proză cu săgeți ironice la adresa poeziei din anii ’60 ai secolului al XX-lea, parazitată de cuvinte și sintagme insolite. Spre exemplificare, S.
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
este un punct material de masă m, suspendat de un resort cu masă neglijabilă, de constantă elastică K, ce efectuează oscilații verticale (Fig.6). Forța cu care resortul acționează asupra corpului este o forță elastică, egală în modul cu forța deformatoare dată de legea lui Hooke, dar de sens opus deformației. In timpul oscilațiilor, greutatea rămâne constantă iar forța elastică variază în funcție de alungirea resortului, y. Aceasta este o forță de tip elastic, orientată către poziția de echilibru fiind proporțională cu depărtarea
OSCILAȚII MECANICE by AURORA AGHEORGHIESEI () [Corola-publishinghouse/Science/344_a_618]
-
se adaugă și hazul stârnit de cel care râde de sine, rezultă un tip de umor oarecum inedit. Lăsându-și fantezia să spargă contururile firești ale realului, exagerând până la absurd sau grotesc desfășurarea întâmplărilor, autorul pune în fața oamenilor o oglindă deformatoare, realizând șarje funambulești, prin care critică exasperat diferite tare sociale, dar și defecțiuni ale relațiilor între indivizi, generate de numeroasele păcate omenești. Câteva volume de mai târziu - Ce pățește omul bun (1922), Amice, ești un prost! (1923), Din viața speluncelor
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
În permanență realismului-socialist. Toate eșecurile prozei sunt puse, o bună bucată de vreme, pe seama naturalismului: lipsa poziției de clasă, a spiritului de partid, a nivelului ideologic, schematismul, formalismul etc. În căutarea „armelor” de care avea nevoie poporul, citite cu ochelarii deformatori ai singurului curent literar-ideologic posibil, cărțile din vreme Încep să aibă cea mai nesigură soartă. Între formulele echivoce de la Începutul sau sfârșitul analizei, cartea intra În posesia interpretului, totdeauna bun prestidigitator de epitete infamante, arareori mulțumit de realitatea și militarismul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cauza clasei muncitoare”. După acest articol, În următoarele două numere, revista Contemporanul propune „o discuție asupra problemelor poeziei noastre actuale” În serialul lui N. Tertulian. Acesta Începe prin a ataca Flacăra pentru lipsă de vigilență atunci când a favorizat publicarea opiniilor deformatoare privind noua poezie ale lui George Dan, revine la confuziile Vieții românești și sfârșește prin a „desființa” poezia lui G. Dan, punând În seama acesteia tot ce pusese acela pe seama tinerei poezii (formalism, șablon, lipsă de cultură, de originalitate, etc.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ar susține poziții net machiste (cum se spune în noul idiom al comisarilor limbajului). Amuzant e că astfel de ideologi n-au nici o spaimă de ridicol. Anacronismul primitiv, așezarea pe același plan temporal a unor întâmplări istorice privite prin lentilele deformatoare ale prezentului arată neseriozitatea acestor demersuri. Lucrurile sunt cu atât mai hazlii cu cât, la celălalt capăt al discursului, ei îmbrățișează cu o ușurință dezarmantă ideea de modă, schimbare, prefacere. E adevărat: în romanele lui Chandler - inclusiv în The Little
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
monologuri destinate lor însele. Împotriva durerii, agresivității și ignoranței - reprezentate minuțios realist prin evenimente petrecute în anii ’50-’80 ai secolului trecut - se orientează întreaga tematică a prozatorului, preocupat în mod esențial de definirea de sine în raport cu un mediu social deformator. Proza lui realizează o sinteză, care îl singularizează printre scriitorii contemporani, între realismul de solidă tradiție ardelenească, evident prin mulțimea, diversitatea, exactitatea faptelor prezentate în narațiuni, pe de o parte, iar pe de alta, tematica existențială a descoperirii esenței autentice
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
DIN GÎND ȘI FICȚIUNE Amintirile, prin statutul lor, reprezintă o cheie pentru descifrarea unei personalități așa cum vrea ea să pară și, uneori, așa cum este în realitate. Nu e nevoie de cine știe ce subtilitate pentru a sesiza tonul (non) obiectiv, intenția (non) deformatoare, (im) pudoarea mărturisirii. Cochetează sau nu cu o imagine "idilică" despre sine Ibrăileanu? Simte plăcerea retrăirii în scris a copilăriei și adolescenței? De ce s-a oprit la episodul erotic al adolescenței? Ce fapte selectează memoria sa? Prima impresie este că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
neincriminând similitudinile dintre psihologia personajului și cea a autorului (Vl. Streinu). Din alt unghi de vedere, cu un aparat critic solid, și Ioan Holban stabilește identitatea afectivă și ideologică dintre autor și personaj. O asemenea perspectivă apare ca o confuzie deformatoare pentru unii critici de azi. Orice critic simte instinctiv nevoia unei definiții, a unei circumscrieri sintetice a operei pe care o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să pună în acord întâmplările cu definiția lui. Leonida caută în gazetă confirmarea propriilor constatări. În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și uitucul bătrân ramolit este reprezentantul generației burgheze vechi de la 1848, acomodat cu tot ce se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
lumină a educației. În hățișul tranziției, experimentatul vâslaș ne previne că însuși optimismul pedagogic trebuie privit, racordat prin prisma principiului măsurii în toate, altminteri el se poate reduce la un iluminism sinonim cu voința de putere sau „voința de adevăr”, deformator. Reflecțiile sale, în contemporan acord cu stenica filozofie stoică, se dovedesc sigure, benefice, viabile operații pe cord deschis, dând societății și realității în care ne aflăm fireasca și necesara prelungire cu încă o generație. Școala ar trebui să fie, prin
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
tacă. Șlefuitorul de caracter este și șlefuitor de cuvinte. Cuvântul cu gir formator este cuvântul-verb, acție, personal și viu, educația fiind un proces. Cuvântul-produs, cuvântul care se vrea entitate de sine, ca imagine, e deja la sfârșitul procesului, neformator ori deformator. În bună tradiție, perenitate clasică veșnic tânără, Fericitul Augustin atrăgea atenția că de fapt cuvintele nu te învață de la sine; cel ce te învață este învățătorul lăuntric, lumina-caracter. Vasile Fetescu, șlefuitorul de diamante vii - atâtea generații i-au trecut și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Folosirea inteligenței: este inteligența În acțiune, cu alte cuvinte, modul În care un subiect Își folosește capacitățile. Deocamdată nu există un test care să o măsoare. Și Între cele două va trebui să admitem un anume factor de distorsiune, câțiva deformatori epistemologici, afectivi sau operaționali. Teza pe care o apăr este următoarea: ceea ce am numit inteligență structurală se compune dintr-o serie de mecanisme, capacități, modalități de răspuns care funcționează la nivel subconștient. Nu-i cunoaștem activitățile, ci doar câteva dintre
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]