112 matches
-
presa noastră, susținută apoi și de televiziuni, s-a străduit în ultima săptămână să sublinieze, cât mai clar, că românul Mailat e de etnie romă. Inclusiv ziariști care au pledat în repetate rânduri pentru political correctness au ținut acum să defuleze, chiar și voalat, pe temă. Să ne fie clar tuturor și, mai cu seamă, dacă se poate, italienilor: nu e vorba de români care comit diverse infracțiuni, ci de romi din România. Mai clar: de țigani, fraților! Căci, ce mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se defula și el un pic, Norman mai făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ că, În afară de faptul că se defula și el un pic, Norman mai făcea și o căruță de bani. Era, Înțeleg acum, un personaj amestecat. Însă, pe vremea aceea, singurul personaj amestecat pe care-l acceptam fiindcă n-aveam ce face eram eu Însumi. Toate aceste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că nu-l are. Dar și-l dorea! Să aibă ce ispăși... El nu bea și, la întoarcerea de la serviciu, ori după un moment ca acela cînd a mers o oră, ori două printre stivele de conserve, nu se poate defula în fața paharului. Căci, în definitiv, cumulul de asemenea situații trebuie să se reverse undeva: fotbal, amor, pocher, băutură... Crîșmele de la intersecțiile de străzi își au, în fond, o rațiune, cei mari știu de ce le încurajează... Lui i-ar plăcea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ei sunt cu partenerele intelectuale. El trebuie s-o detensioneze mundan și atât. O să-l lase la meci, la câte o întâlnire cu băieții la care știe ea bine că tot despre ele vorbesc. Foarte bine. Lasă-i să se defuleze. De-abia se întorc mai calmi acasă și cu sentimente de vinovăție că le-au bârfit. Destul cu nimicurile! E șapte seara și începe lungul șir al știrilor. Se întoarse spre ecran, spre lumea sobră și majoră căreia îi aparținea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mișto Hudson. Ea trase în el cu primul proiectil care-i fu la îndemână: o bucățică de zahăr. Apone stătea, asculta și observa. N-avea de ce să-i facă să tacă, să respecte regulamentul; prefera să-i lase să se defuleze pur și simplu, fiindcă erau cei mai buni. Putea să se avânte în mijlocul unei bătălii fără să-i fie teamă de ceea ce nu vedea, cu oricare dintre ei pentru asigurarea spatelui: orice inamic care ar cuteza să-l atace prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Nu pentru presupusa Înțelepciune a acestor sfaturi, ci pentru epicitatea lor. Căci În sfătoșenie există Întotdeauna și o poveste. Iar povestea, ei, da, povestea este cea care face supa bună pe lumea aceasta: ea este cea care hrănește, excită, Înminunează, defulează sau, dimpotrivă, urgisește, culpabilizează, umilește etc. În ce mă privește, am preferat, desigur, Întotdeauna, componenta benefică a sfaturilor cu povești: nu răul și maleficiile care li se Întâmplau unora și altora (dacă nu comiteau cutare lucru), ci felul În care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de vară, după titlul englezesc Summer Rain), este un film făcut cu multă bună-cuviință, grijă și muncă. Tot respectul pentru Antonio Banderas. Cu greu ai spune că e un film realizat de un actor. Povestea filmului, deloc ușoară, amenința să defuleze de prea multă poezie. Banderas se oprește pe muchie, deși păstrează din romanul inspirator al lui Antonio Soler (mă rog, Soler păstrează, pentru că tot el a scris și scenariul) replicile poeticoide din off ale martorului neimplicat, fraze care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
unde aveam impresia că se fac și se desfac destinele literaturii române. restaurantul de la Casa monteoru era un club închis (dar permeabil pentru noi membri), un spațiu dedicat bîrfelor politice și literare, un loc unde se făceau chefuri și se defulau spiritele, o arenă unde se înfruntau oameni de spirit și se seduceau femei, o cantină unde se mînca bine și mai ales se puteau bea alcooluri de calitate, un fel de rezervație culturală unde scriitorii și artiștii erau lesne ținuți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
-i faci. Îți deschid larg inema, ca să scurmi În ea după pofta ta. — Ești pă puntu să-mi oferi ceva inedit?, l-am Întrebat. — O să fii primu și ultimu care să auză ce-ți spui azi. Omu tre să să defuleze odată ș-odată. Mai bine s-o facă c-o pasăre călătoare, cu unu care o să se risipe ca fumu după ce ai tras ultima oară dân trabuc. La urma urmelor, chiar dacă trăiește dân pungășii și dilapidări, cetățeanu onorabel vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o lume ce confundă adesea, cum am confundat eu, delicatețea cu prostia și slăbiciunea cu vocația de a fi călcat în picioare. Probabil, un compartiment din jurnal, intitulat ironic "Întîmplări cu zei" intra tot în această terapie permițîndu-i să se "defuleze", cum zicea el, prin ironie. Două însemnări mai ales mă fac să cred într-o asemenea ipoteză. Cea dintâi m-a surprins chiar, și dacă n-ar fi fost scrisul lui Dinu aș fi zis că aparținea altcuiva. Nu-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportîndu-mă ca un... Sânt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De pildă, literatură. Uneori mă atrage, să mă defulez, să uit. Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ulterior de neînlocuit. Mutațiile sociale radicale de după 1947 accentuaseră decalajul. Era o lume opusă și apusă la care apelau nostalgic și compensativ. Acest tip de evadare devenise copleșitor, o adevărată „boală” ce se resuscita în sine, pe gânduri sau se defula dialogic în familie, seara, sau în ocazionale întâlniri, ale basarabenilor împrăștiați după 1944, în mai toate regiunile țării. Amintirile timpului trecut se împleteau resuscitând nostalgii și speranțe; prindeau contur rechemate în imaginar rude și prieteni de altădată, locuri dragi tot
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
proză și teatru, nu și în cele de critică literară (deocamdată). Este greu de stabilit dacă autorii în cauză vor să-i șocheze pe cititori, pentru a se face remarcați, sau dacă nu cumva simt nevoia, de fapt, să se defuleze după ce, multă vreme, au suportat cu greu interdicția de a folosi în public cuvinte licențioase: „ce-o să-mi facă, o să-mi belească pula“; „o să închidă din nou ușa după ea, iar eu o să mă cac pe mine, o să mă piș
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a utilizării obscenităților fără o funcție estetică în cărți în general lipsite de valoare (cum sunt cele publicate de prozatorul Dumitru Ungureanu sau poetul Marius Ianuș). Din mimetism (sau, cine știe, poate pentru că de multă vreme aștepta prilejul să se defuleze în văzul lumii), Ștefan Caraman se aliniază la această modă. Iar rezultatul este lamentabil. Proza sa, scrisă în continuare cu evident talent, ni se înfățișează ca un tablou de Rembrandt pătat de muște. Vrei să te bucuri de arta prozatorului
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
masturbez în căutarea ta“, „mă aplec și vomit“, „albumele de artă le vindem pe o sumă de căcat“ etc. Dacă asemenea texte nu au ca scop epatarea cititorilor, ci reprezintă un nevinovat mod de defulare, te întrebi de ce nu se defulează autorul la el acasă, nevăzut de nimeni. Mizantropie Nu e suficient să-i iubești pe oameni ca să scrii cărți bune. Toleranța, generozitatea, duioșia sunt valori morale, care nu garantează succesul în creația literară. Nici mizantropia însă nu îl garantează. Și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grupuscul de bărbați băștinași nu prea agreează parteneriatul conjugal. Vor femei clasice. Casnice. Speriate de propria lor dependență. Unele la care să le dea peste bot când au chef, să le mai rupă un dinte, o șiră. De, se mai defulează omul. Femeilor lor li s-au așezat bine gărgăunii emancipării în cap. Le e frică și li se cam înmoaie mâna, că protestează și îi bagă la gherlă. Atunci, ce să facă? Mai dau câte o raită la triburile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de case în care trăiesc în simbioză oamenii cu patrupedele și zburătoarele? Stadiul nostru nu e cel de estompare a distincției public-privat, ci acela al lipsei acestei distincții. Vezi presa? Seamănă enorm cu o terapie de grup. Tot omul se defulează într-o veselie, ca pe vremea Ciuruitului pe scara tramvaiului, când tovarășii tăi de muncă, neapucând bara de care să se agațe, ți se agățau de pulpe. Acolo abolire a distanței dintre oameni! O intimitate sans-frontière. Inserție, 2004. România, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aia cu prostituția, Mona Muscă e (ha, ha) aia cu drepturile animalelor, Gabi este ăla cu ungurii. Da nu mai continuu, next time. Voiam doar să subliniez că într-o țară ca asta se practică psihanaliza în public. Fiștecare se defulează cum îl taie capul și nu-l costă nimic. Uite așa ne tăiem craca de sub picioare și se uită lume la noi ca la urs. O față bisericească de prim rang a fost la Oxford. Omul trecea drept o persona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la ora 9 la facultate, au o oră pauză la prânz, moment de care profită fie pentru discuții profesionale cu colegii (working lunch), fie pentru mici bârfe sau comentarii (ei în timpul programului de birou nu stau la taclale, așa că se defulează uneori la prânz), fie pentru un sport pe care îl practică fiindcă lor le-a intrat în cap datoria morală față de propria bunăstare fizică. După înot m-am întors acasă să mai lucrez, cu o escală în centrul vechi al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
meu perfectat de blocaj al urechilor a intrat deja în funcțiune. Lătratul ia încet formă de imagine; o figură schimonosită ce-și mișcă buzele în toate direcțiile și grimasează periodic. Bizară această reprezentare a vocii, pe care urechile mele au defulat-o în imagine. Intuiesc, de altfel, o față cunoscută. După privirea scrutătoare și ochii supărător de verzi, nu poate fi decât Aspida. Aspida are ceva să-mi spună de își agită buzele la modul acesta. Ea, care de obicei privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lume ce confundă adesea, cum am confundat eu, delicatețea cu prostia și slăbiciunea cu vocația de a fi călcat în picioare. Probabil, un compartiment din jurnal, intitulat ironic „Întâmplări cu zei” intra tot în această terapie permițându-i să se „defuleze”, cum zicea el, prin ironie. Două însemnări mai ales mă fac să cred într-o asemenea ipoteză. Cea dintâi m-a surprins chiar, și dacă n-ar fi fost scrisul lui Dinu aș fi zis că aparținea altcuiva. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
milă. Dar îmi e rușine de doctorul B. Nu vreau să mă vadă așa. Comportându-mă ca un... Sunt doctor, totuși. Și, culmea, psihiatru. Ar trebui să încerc să fac ceva nou. De pildă, literatură. Uneori mă atrage, să mă defulez, să uit. Curaj! Curaj? 28 august Doctorul B. m-a încurajat. 4 septembrie Mă simt mai bine. Stau mai bine și cu moralul. Acum sper din nou. Mâine ies din spital. 10 septembrie Câțiva colegi m-au sărbătorit. Au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
umpluse cu o apă slinoasă și dădea pe dinafară. Repede am fugit la administrator. A venit cu mine și mi-a zis că din cauză că oamenii turnau uleiul folosit în chiuvetă, țevile de la subsol se umpluseră cu grăsime, iar acum apa defula în apartamentele de la parter. S-a dus în subsol cu o lampă cu gaz, să topească osânza din țevi. Eu am luat o oală mare și am început să car apa din chiuvetă la baie. O vărsam în vasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
privește, l-aș compara cu Ibrăileanu, autorul romanului Adela. Nu știu câtă realitate și câtă închipuire este și aici. Criticul cu recunoscute calități analitice era un timid, sau un romantic cu opțiuni idealizante. Cu autorul basarabean pare a fi altceva. El „se defulează” în jurnalul atribuit Profesorului, cu „întâmplări minunate” trăite la o vârstă ce nu mai acceptă abulia proprie bărbaților din „veacul de mijloc”, sau a romanticilor care au preluat de la vechii „truveri” (trubaduri) modelul donna angelicata (femeia-înger). Eroul lui P.H.L
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]