238 matches
-
concretizat Într-o impresionantă colecție de „bancuri“ politice. A fost o supapă psihologică, un gen de folclor până la urmă tolerat. În anii ’50, un „banc politic“ se putea solda cu ani de Închisoare; acum, apărea probabil ca un mijloc de defulare mai puțin periculos pentru regim ca oricare altul. Se invocă astăzi „rezistența prin cultură“. În fapt, rolul intelectualilor și al scriitorilor În particular a fost echivoc. În anii ’50, lucrurile erau clare: cu Partidul sau Împotriva lui. Unii scriitori au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de ani de la întâia citire a "Poveștii..." la "Junimea" și 20 de la scrierea replicii lui Nedelciu. Prozatorul optzecist avea un comportament de fată mare și o delicatețe aproape feminină. Nu l-am bănuit niciodată c-ar fi capabil de asemenea defulare sarcastică și de capacitatea condimentării sugestiilor erotice cu șarje politice de tot hazul (trist). Nedelciu imaginează o coadă anterevoluționară la mașina frigorifică din care se distribuia rodul năstrușnic cules de pe ogorului țăranului lui Creangă. Desigur, jinduitul produs n-a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un sens protector" (p. 285). Singurătatea... "Prin urmare, istoria e și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
să se bazeze pe argumente raționale și să fie articulate cu responsabilitate și cu decență. Dar exprimarea lor - sau cel puțin reflecția calificată pe marginea subiectelor respective - mi se pare mult mai mult și cu totul altceva decât o simplă defulare motivată psihologic a unor eventuale frustrări personale. Nu scriem, adică, doar ca să nu tăcem. Ci este vorba despre o obligație morală, minimală, a oricărui intelectual care produce istoriografie. În plus, este o chestiune care Îi privește deopotrivă, În mod legitim
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
au, Într-o democrație avansată sau În una liberală, grupurile informale, mișcările spontane, neorganizate, nonsau cvasiinstituționalizate, ceea ce În știința politică contemporană numim „new social movements”, noile mișcări sociale. Unele ne pot plăcea sau nu, dar au un rol important În „defularea” politicului În diversele spații ale libertății. Nu trebuie ca acest lucru să se Întâmple neapărat În Parlament. Adeseori, ele se pot desfășura, așa cum Își imagina Thomas Jefferson, la nivelul discuțiilor comunitare. Mircea Mihăieș: În agora! Vladimir Tismăneanu: Exact, În spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
tensiunea antagonistă, fundamentală pentru orice discurs (ca dezvoltare a sensului).193 Dar Durand distinge totuși trei niveluri mitice simultane: pedagogia pozitivistă, prometeică, care "multiplică filierele unui singur fir", prin metode cantitative, agnostice, obiectiviste, mass-media cu mitologiile sale orfic-dionisiace, într-o defulare anarhică ce are ca unic scop audiența și în care s-au diluat puterile executivă, legislativă și juridică, amalgamate cu "stupefiante spirituale și vizuale" și, în fine, savanții, care construiesc noi mitologii, similare structural cu cele păstrate din timpuri imemoriale
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a devenit de fapt vizibilă pentru întregul oraș și chiar pentru forțele de represiune, întrucât protestul a fost secondat, în anumite cazuri, de acțiuni de distrugere nu doar a însemnelor comuniste, ci și a orice putea prilejui o formă de defulare a mulțimii (chiar dacă, speculează unii analiști, pe de o parte au existat provocatori specializați în a distruge bunuri publice, aceștia fiind, se presupune, chiar securiști pozând în revoluționari pentru a provoca la ripostă forțele de represiune, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pe militarii care au primit misiunea de a-l executa pe Ceaușescu. Mărturiile lor și ale altora aflați în garnizoană susțin că în Elena și Nicolae Ceaușescu s-au tras zeci de gloanțe, trupurile lor fiind ciuruite (ca într-o defulare extremă). S-a tras înainte de primirea comenzii; dar nu au tras doar cei care făceau parte din pluton, ci a fost o dezlănțuire haotică a tuturor celor care aveau arme și care erau de față. În carte sunt prezentate o
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fără urmări. Proza de început semnată de G. pare direct influențată de modelul epic al Hortensiei Papadat-Bengescu (Vladimir Streinu), dar psihologia eroinelor din Episod, Medalionul sau Caișii în floare, dezvăluind un mecanism al senzualității nesatisfăcute, al neîmplinirilor devastatoare și al defulărilor nezăgăzuite, depășește orice limită a conveniențelor. În Vila Myosotis, imaginarul acaparează realitatea și o transfigurează, dincolo de prezența bolii, într-o poveste de dragoste cu accente dramatice exploatând o stare morbidă constantă, o perspectivă a tragicului permanent conștientizat. În această perioadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
o parte, au fost uzurpate de istorie și convertite în negativul lor, pe de altă parte, ele au generat și un alt sens, cel de-al treilea, și anume: sensul psihanalitic, de refacere morală interioară, de îndepărtare a răului, de defulare și calmare a ființei umane. Să ne reamintim acum scenografia care a însoțit demontarea omului de bronz de la București: lanțul cel care nu avea veriga slabă de care a tot vorbit Lenin înfășurat în jurul gîtului sugera ideea spînzurării; legarea cu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
programul acesta de cercetări își propusese să descrie și reacțiile indivizilor la schimbarea unui stil de conducere cu altul, trebuie să adăugăm că la trecerea de la un climat autoritar la unul democratic sau laissez-faire apăreau la copii manifestări zgomotoase, de „defulare”, socotite de autori foarte semnificative pentru tensiunile latente din grupurile autoritare (Lippitt și White, 1994). Un alt studiu, de data aceasta realizat nemijlocit în condițiile activității din școală, implicând 275 de profesoare, a ajuns la aceleași concluzii (Forsyth, 1983). S-
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
decât toată fiiara mai vrăjmașă și mai sălbatică”. Ceea ce șochează în acest portret este minuțiozitatea detaliilor, adevărată lucrătură arabescă, din care transpare oroarea provocată simultan de portretul fizic respingător, ca și de abjecția morală a acestei jiganii. Mecanismul psihic de defulare, de eliberare de temeri și spaime, implicit într-o astfel de descriere, ar trebui să aibă ca efect catharsisul comic, adică eliberarea prin râs. Satiristul Cantemir dorește să-i inculce cititorului ideea că el se află într-o postură de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
adevăruri personale ne ajută să ajungem la adevărul adevărat) este, în cele mai multe cazuri ale prezentului românesc, lovită de nulitate. Suma aritmetică a unor adevăruri subiective nu este deloc o garanție a obținerii adevărului obiectiv. Oricum, nu suma aritmetică a unor defulări de tip birjăresc ori a tuturor gândurilor pe care ni le-am notat, uneori zilnic, în pagini de jurnal ne poate ajuta să ajungem la acel adevăr. În scrisori, note de jurnal, discuții telefonice, e-mail-uri, acționăm, de cele mai multe ori, sub
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
salvării celorlalți să ceară alte jertfe umane, sacrificarea altor categorii sociale. * Una din marile surprize ale perioadei postrevoluționare a constituit-o, după o relativă atenuare a lor în a doua jumătate a anilor ’80, reintensificarea și supraintensificarea sentimentelor ultranaționaliste, șovine, defularea lor învolburată: ca și cum până în 1989 Ceaușescu nu ne-ar fi ținut, și din acest punct de vedere, la post negru! Libertatea de exprimare redobândită peste noapte și de care, omenește vorbind, nu se putea să nu se abuzeze, totala libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ale lui Freud despre sexualitatea infantilă, fenomenele de introversiune și extroversiune, cu adaptarea activă sau pasivă la lume. Instinctele vieții și ale morții, mecanismul de apărare sau de agresiune stau în relație cu știința viselor și cu mecanismele psihice ale defulării, tratate cu numeroase exemple din opera lui Shakespeare, Thomas Mann, Gide, O’Neill, Pirandello, Kafka, Dostoievski. Psihologia funcțională a lui Brentano, fenomenologia lui Husserl, psihologia vitalistă a lui Dilthey, teoriile lui Jung și Cassirer despre gândirea arhetipală și simbolică își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288016_a_289345]
-
cît mai confortabilă. Pentru a o obține, au redus, ca număr de titluri și ca suprafață, publicațiile culturale și au lărgit cîmpul manifestărilor amatoristice. Orice lectură e, se știe, dublată de o reacție critică; orice festival înseamnă, în schimb, o defulare. * Revăzînd paginile din zilele precedente, realizez adevărul însemnării lui Cioran (al cărui Écart-element mă regalează și mă uluiește cu dezgusturile și sarcasmele sale, făcîndu-mă să mă întreb din nou dacă viața autorului a fost și e la înălțimea „literaturii” pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mureșan, în 1976. Fiorul escapist al călătoriei pe mare, cu o corabie veche, într-o vreme a închiderii ideologice extreme, a dus la transformarea unui epos tineresc într-un mit al aventurii, prin definiție. Straturile lui de lectură reflectă atât defulările autorului, cât și freamătul unor întâmplări extraordinare, care au ținut cu sufletul la gură cititori incapabili să-și părăsească țara altfel decât prin imaginație. La acestea s-ar putea adăuga discretele tonuri dizidente, date de un erou autohton, get-beget, dar
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
române pe frontul rusesc și a prezenței trupelor sovietice în țară, Bucureștiul redevenise un oraș animat, cu teatre, concerte și petreceri numite „ceaiuri prelungite“. În casele unde ne adunam ca să dansăm, domnea o poftă de veselie, o ciudată atmosferă de defulare, ca în ajunul unui sfârșit; dar eu nu vedeam decât partea strălucitoare, excitantă. Frivolitatea mea era însoțită de o nouă curiozitate, trăiam în euforia descoperirilor umane și intelectuale pe care le datorez acelei epoci. Întoarsă din străinătate la începutul anilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
scorțișoara, floarea de portocal, șofranul, măghiranul, mărarul: toate nuanțele de efluvii. Cu ochii rămași frustrați din cauza interdicției de reprezentare, mahomedanul își ia revanșa prin intermediul papilelor și al nărilor: prăvălioarele cu mirodenii oferite cu zecile trecătorului sunt bufeuri de miresme, de defulări neobișnuite de care poate profita chiar și nordicul cu nările lui anesteziate. Ca să nu mai vorbim de piramidele de ceapă, de ardei și de tomate, ridicate de-a dreptul pe pavaj. Înzestrată cu o ierarhie senzorială care-i este proprie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
certăm prea tare. S. A. : Pe de altă parte, toți aceștia au prelungit în bună măsură viziunea inerțială rămasă din perioada comunistă: statul trebuie să finanțeze și să controleze cultura, care e în esență un instrument de condiționare, propagandă, evazionism și defulare. Deci, existau așteptări mult prea mari de la Ministerul Culturii, care trebuia redus după "Revoluție" la funcțiunile pe care numai statul le poate exercita, în special cele legate de noțiunea de patrimoniu, oricum ar fi ea definită. La noi, a supraviețuit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
steril care-i cuprinde laolaltă și pe Val. Drăgușanu, și pe Jon Gostin, și pe G. Bușecan (ar fi interesant de studiat această obsesie în sensul unei privări de libertate care-și găsește în Ficțiune și în imaginea Tatălui-Autor posibila defulare ; lucrul este valabil și pentru Hotel de lux). însă această ”inedită” idee de scenariu, bună poate pentru un cenaclu sau un film de anul I la ATF, scufundă orice lungmetraj La fel de interesant e să vedem spre ce scriitori consacrați s-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dulci. Excesele de băutură sunt combătute pretutindeni, în numele unei vieți sănătoase și al securității rutiere. Societatea de hiperconsum e însoțită nu de o nouă modulare a dionisiacului, ci de descalificarea lui radicală prin sensibilizarea la riscuri. Beției bahice care urmărea defularea celui ce se deda acestei practici îi succedă responsabilizarea și chiar incriminarea băutorului. Excesul era asimilat cu un liant social și cu un timp al fericirii exuberante; acum a devenit o amenințare atât la adresa propriei persoane, cât și la adresa celorlalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
simpatiile țărănimii pentru noul regim, ale cărui adevărate intenții aveau să fie dezvăluite patru ani mai târziu, când va fi lansată cooperativizarea agriculturii (1949-1962). Regimul comunist, fie și incipient, și camuflat, a creat în țară o stare de indispoziție tensionată. Defularea opiniei publice s-a făcut în spiritul firii românești: «luarea în bășcălie», adică «bancurile».” În plan politic comuniștii au adoptat legi care să le servească interesele. Astfel, „la 25 februarie 1948, Adunarea Deputaților, aleasă la 19 noiembrie 1946, s-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nestăvilită, după trei ore petrecute în vânt, pe faleză. Berea însă s-a terminat (o fisură organizatorică!). Dacă mai vrei, plătești la bar. Lumea se înghesuie în spațiul strâmt cu tacâmurile. Orchestra se declanșează. Vaporul rupe parâmele. Încep dansurile, o defulare generală. Inconștiența voluptuoasă a unei nave ce pornește împotriva curentului, sub ploaie, dar, de data aceasta, nimeni nu mai este atras de peisaje, ci de comunicare și distracție. La ora 23.00, în plină noapte, acostăm în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numiți “idoli”, iar închinarea la idoli a fost numită idolatrie. În prezent, omenirea a înlocuit forma de idolatrie atât de răspândită în vechime, cu una mai subtilă și mai perfidă, concretizată în idolii prezentați în capitolul anterior, la porunca I, defulări ale unei societăți ruinată din punct de vedere spiritual. Dar starea de spirit idolatră a fost o tentație încă din zorii umanității, din momentul în care ea a devenit conștientă de existența și rolul său pe scena Creației. Sfântul Apostol
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]