290 matches
-
culcare. Disciplina ocupă altă componentă a educației. A fi disciplinat nu se rezumă la a fi cuminte. La masă copilul va folosi, bineînțeles la vârsta corespunzătoare, cuțitul și furculița. Va lua sarea din solniță pe vârful de cuțit nu cu degețelele. Se va spăla pe mâini înainte de masă. În general trebuie să-și poarte singur de grijă privind curățenia și corecta îmbrăcare. Interesant este că disciplinarea nu se poate obține prin înșiruirea unor reguli învățate ca tabla înmulțirii. Copilul este în
EDUCAŢIE ŞI CULTURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350107_a_351436]
-
Acasa > Literatura > Proza > " ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH " ! Autor: Gabriela Blănariu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Spunea bunicuța mea, în timp ce-mi culegea ca-ntr-un snop, trei degețele de la mâna dreaptă, la vremea când eu însămi număram cam tot atâția ani de viață. Doamne, câte secole au trecut, de-atunci ! Dar... parc-a fost ieri ! Fără să știu, femeia aceasta îmi aduna întreaga ființă, cu munții și râurile
ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH ! de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366619_a_367948]
-
cum se cuvine !CRĂCIUN FERICIT !... II. " ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI DUH " !, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016. Spunea bunicuța mea, în timp ce-mi culegea ca-ntr-un snop, trei degețele de la mâna dreaptă, la vremea când eu însămi număram cam tot atâția ani de viață. Doamne, câte secole au trecut, de-atunci ! Dar... parc-a fost ieri ! Fără să știu, femeia aceasta îmi aduna întreaga ființă, cu munții și râurile
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
cum trebuie să mă închin prin " Semnul Sfintei Cruci "- gest ritualic creștin - în felul ei simplu, această femeie de la țară, neștiutoare " de carte ", îmi ... Citește mai mult ... Spunea bunicuța mea, în timp ce-mi culegea ca-ntr-un snop, trei degețele de la mâna dreaptă, la vremea când eu însămi număram cam tot atâția ani de viață. Doamne, câte secole au trecut, de-atunci ! Dar... parc-a fost ieri ! Fără să știu, femeia aceasta îmi aduna întreaga ființă, cu munții și râurile
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
pentru teama de ași asuma răspunderea. Este o joacă „dea-birocrația” periculoasă. Prezentul ne-a adus aproape în blocaj economic deoarece de la acarul Păun la ministru nimeni nu-și asumă răspunderea unei minimale și legale hotărâri. Ca elevul ce a ridicat degețelele ca să-și facă o nevoie trebuie "neapărat" aprobarea ministrului, deoarece învățătiarea sau directoarea pot fi acuzate de favorism, poate susținut financiar. O ipoteză. De teama DNA ce-o fi și aceasta! O fi oare necesar ca legiuitorul să legifereze o
LIDERI ŞI TIPARE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350627_a_351956]
-
O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce pace-n jurul meu respiră Natura-n care m-am născut C-aș lua-o iar de la-nceput Precum Apollo doar cu-o liră! Dau foc țărani gunoaielor prin curți Ascut securi, repară câte-un gard Nu-ntreabă nimeni
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
O turmă paște vizavi pe deal O fătucă saltă pe potecă: Spuneți voi, care bibliotecă Mai ascunde-așa un ideal?! Și-aș vrea să mai lungesc nițel șederea. Însă mă opresc Că vine vremea să-ngrijesc O bubă la un degețel Ce pace-n jurul meu respiră Natura-n care m-am născut C-aș lua-o iar de la-nceput Precum Apollo doar cu-o liră! Dau foc țărani gunoaielor prin curți Ascut securi, repară câte-un gard Nu-ntreabă nimeni
PRIMĂVARĂ BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352072_a_353401]
-
port mereu un caiet cu mine. Sau scriu pe orice bucățică de hârtie. A devenit parte din mine. Revin la primii pași în ai scrisului. Am început să scriu cu norii. Nu, nu e glumă. Eram mică, mică și cu degețelul desenam literele (așa cum mi le aminteam din Ceaslovul bunicului). Și era ceva de muncă, te asigur. Literele acelea mari, rotunde , alungite pline de mister se așezau cuminți pe cerul verilor mele. „V” era o imensă cupă în care așezam toate
TAINA SCRISULUI (14) – ROSTINDU-MĂ PRIN SCRIS de DOR DANAELA în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354966_a_356295]
-
apropie de ea și curând, o învață un semn magic prin apropierea degetelor astfel ca acestea să întruchipeze o inimă. După o vreme, de Ziua Mamei, Lavinia și colegele ei, aveau să-i dăruiască acestei învățătoare, 25 de inimi din degețele unite în chip miraculos, precum și zâmbetele lor fericite. Ambele învățătoare sunt foarte emoționate, alături de acești copii minunați care au ajutat-o pe Lavinia să se apropie de oameni și să-și depășească boala care o izolează de lume. Poveștile Mariei
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
grădiniță. Aseară a venit la noi, s-a așezat în genunchi în fața mea la poartă și m-a întrebat plângând: Ce ai pățit, draga mea? De ce nu ai venit la grădiniță? Sigur nu ești bolnăvioară?”. În acest timp, își frământa degețelele cu degetele ei și îmi mângâia obrăjorii. Lacrimile îmi curg pe obraz, fără să-mi dau seama. Năstrușnica idee mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză. Am iubit-o din tot sufletul pe educatoarea mea. Îmi făcuse un costum popular
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
luminozitatea. Auzi vocea Hanei? O iubești, nu? Ei bine, vocea ei este albă, aromată, dulce și strălucitoare, asemeni unei stele de pe cer. Ceea ce vezi tu, în lumea ta, este întunericul, negrul. Opusul înseamnă alb. Este ca atunci când te frigi la degețel și-l pui repede în apă rece, ca să-ți treacă. Frigul este opusul căldurii, întunericul este opusul luminii, urâtul este opusul frumosului. Sakura râse scoțând la iveală câțiva dințisori albi, de lapte încă, iar figura ei se destinse delicat. Keiko
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
Ea poartă pantofi cu toc Și poșete asortate Are multe, colorate. Părul blond curge pe spate Numai bucle aranjate Care stau numai inele Să tragă Radu de ele. Când mă satur de mâncat Am să trec la coafat. Ajutat de degețele Părul nășicuței mele Am să-l fac numai inele. Și de vreau să mă mai joc Am să-l aranjez cu coc! În urechi are cercei Am s-o trag puțin de ei Și la gât un lănțișor Care se
POEZELE PENTRU RĂDUCU de EMILIA GHEORGHIU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353360_a_354689]
-
binețe printr-un chiot care i-a transformat fața în lună plină. Ne-am retras și noi într-ale noastre. După câteva zile i-am arătat degetul meu gros și a pronunțat hotărât „unu” apoi a atins cu cealaltă mână degețelul său pronunțând „deget, unu”. I-am dat un pupic. Merita. Marga a continuat numărătoarea la toate cele cinci degetuțe. Nu i-am recomandat să treacă de 5. Era prea mic, încă nu împlinise anul dar vorbea de toate. Te puteai
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
întreaga săptămână. Soarele încălzea pământul aproape ca într-o zi de vară, iar măceșele licăreau, sclipind înfocate printre tufele țepoase. Era plin de ele, așa cum era plin și de porumbele și de fructe de păducel. Copila culese atentă, din fiecare, degețelele ei strecurându-se dibace printre crengi. Trecând de la o tufă la alta, de pe un deal pe altul și de la o poveste la alta, reuși să umple traista, înainte de a se însera. Flămândă și cu pașii îngreunați de noroiul care i
RACAMEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357787_a_359116]
-
apucă o piatră grea, de mărimea unui pepene, cu care trăsni bolovanul de lângă piciorul lui. Se aplecă și ridică cu o mișcare bruscă marginea pietroiului, lăsând să alunece lumina arzătoare a soarelui pe burțile argintii ale unor peștișori mici cât degețelele copilului. - Ha, ha, exclamă satisfăcut bărbatul, acum să te ții doamnă știucă! Vezi ce momeală am găsit? Maimuțoii ăștia mici se ascund la umbră pe sub pietrele mari. - Au murit, tată? - Nu, i-a amețit doar vibrația loviturii! După ce adunară într-
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CÂNTEC DE LEAGĂN Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului CÂNTEC DE LEAGĂN Puiule de borangic, Ochi de mac, și degețele Ca zăbranicul de stele, Să rămâi, și mare, mic - Cât un ghem de pâinișoară, O azimă respirând Spicul ei, întâia oară, Mare, să rămâi plăpând - Cu obraji de foc, ca macii, Și cu gene de cărbune, De crești mare, cât
CÂNTEC DE LEAGĂN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358966_a_360295]
-
sâni - Nu uita, de crești trei leghe, De părinții tăi bătrâni - Mic de-ai fost, și-ai ajuns mare, Respirând din viața lor - Dacă nu mai pot, și-i doare, Ocrotește-i, puișor - Puiule de borangic, Ochi de mac, și degețele Ca zăbranicul de stele, Să rămâi, și mare, mic - 22 noiembrie 2011 Referință Bibliografică: CÂNTEC DE LEAGĂN / Jianu Liviu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Jianu Liviu : Toate Drepturile
CÂNTEC DE LEAGĂN de JIANU LIVIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358966_a_360295]
-
grădiniță. Aseară a venit la noi, s-a așezat în genunchi în fața mea la poartă și m-a întrebat plângând: Ce ai pățit, draga mea? De ce nu ai venit la grădiniță? Sigur nu ești bolnăvioară?”. În acest timp, își frământa degețelele cu degetele ei și îmi mângâia obrăjorii. Lacrimile îmi curg pe obraz, fără să-mi dau seama. Năstrușnica idee mi-a făcut cea mai frumoasă surpriză. Am iubit-o din tot sufletul pe educatoarea mea. Îmi făcuse un costum popular
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
ajuns aici? - După ce am făcut școala militară, m-au repartizat pe trenul Transiberian, iar acum sunt aici, a râs ca de o glumă bună, să-ți dau ție ceai ca să bei, neastâmpăratule, înfocatul lu' mămuca, și mi-a pus un degețel pe buze. Nu mai știu câte nu am întrebat-o și câte nu mi-a spus, că pe la șase când se lumina de ziuă eram cei mai buni prieteni, și ne jurasem că ne vom scrie și o să ne vedem
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
mă bucur eu, apoi își amintește că nu am palton, da' lasă, că merge ea cu mine și o să-mi cumpăr. Sigur că, după gravitatea cu care mi-a făcut această promisiune solemnă, face o mutriță de fetiță prinsă cu degețelul în borcanul cu miere și o pufnește rîsul. Carina se tăvălește printre lucruri, le duce pe pat, i le arată bunicii, le aranjează, le împăturește și se chinuie să-și pună pe ea toate rochițele, ca și cum ar fi o ceapă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
Așa am crezut și eu când mi-am înscris copilul în clasa I. Aveam să constat destul de repede că lucrurile s-au schimbat mult între timp. La prima ședință cu părinții s-a discutat cam o oră despre cele două degețele pe care trebuie să le lase copilul la fiecare rând nou scris în caiet. Ce te faci că unii copii au degețele mai slabe, alții - mai grăsuțe. Așa că subiectul s-a dovedit a fi unul cu greutate. Într-un final
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
schimbat mult între timp. La prima ședință cu părinții s-a discutat cam o oră despre cele două degețele pe care trebuie să le lase copilul la fiecare rând nou scris în caiet. Ce te faci că unii copii au degețele mai slabe, alții - mai grăsuțe. Așa că subiectul s-a dovedit a fi unul cu greutate. Într-un final îndelung amânat, s-a ajuns la consens: două degețele egal trei căsuțe, indiferent de dimensiunile copilului. Un timp a fost liniște - lucrurile
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
fiecare rând nou scris în caiet. Ce te faci că unii copii au degețele mai slabe, alții - mai grăsuțe. Așa că subiectul s-a dovedit a fi unul cu greutate. Într-un final îndelung amânat, s-a ajuns la consens: două degețele egal trei căsuțe, indiferent de dimensiunile copilului. Un timp a fost liniște - lucrurile păreau să meargă cum-necum de la sine. Apoi, în preajma sărbătorilor, Inbox-ul e-mailului personal a explodat. Subiectul de maximă importanță, cu semn de exclamare roșu - Cadoul Doamnei Învățătoare. Timp
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
-o bine, Emanuela a trecut-o pe un prosop uscat și a cerut de la Angela sticluța cu mir (ulei sfințit de preot la botez) și a uns-o peste tot: frunte, ochi, pomeți, pe după urechi, pe la încheieturi, călcâie, axile, printre degețele, suflându-i peste tot pentru a avea o piele catifelată și a mirosi frumos. Apoi a strigat-o pe nume: - Daniela-Nela! Fetița a tresărit privindu-și nănuța drept în ochi. Emanuela a luat-o în brațe a pupat-o, neavând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
poveste de iubire într-un cadru natural dominat de lăsarea amurgului. Sentimentul de dragoste este pus în paralel cu imaginile din natură, salcâmul este simbolul iubirii... În minte dau năvala amintirile, prima iubire (în clasa a doua, eram îndrăgostită de degețelele colegului de bancă, rozalii și cu pernițe), apoi visele de fată „la mama acasă”, prințul din vis, fiorii primei îmbrățișări și ai primului sărut, pe banca din parc, învăluiți de mirosul teiului în floare... L-am înțeles pe poet, iar
STAREA POETICĂ-INTROIECŢIE ŞI PROIECŢIE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342297_a_343626]