180 matches
-
împreună cu fiica ei și cânta despre prietenie, dar fără să creadă în ea. Până în ziua când, după o sesiune de autografe la Rakestraw, trei femei au așteptat-o și s-au postat împrejurul ei. Una dintre ele, micuță cât un degetar, a atins-o ușor pe braț. Trebuia să te cunosc. Personajele tale ... mi-a plăcut la nebunie cât de perseverente au fost. Sunt scrise superb. Parc-ar cânta. Alice s-a uitat la ea, apoi la femeia pe care-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost. Sunt scrise superb. Parc-ar cânta. Alice s-a uitat la ea, apoi la femeia pe care-a recunoscut-o de la televizor, după care la cea de-a treia, care-și fixa pantofii. Și scriitoarea a început să plângă. Degetarul i-a înconjurat umerii cu un braț. Eu sunt Jina, a zis ea. Ele sunt Irene și Mary. Mergem să mâncăm niște sushi. Nu vrei să vii cu noi ? La început, toate trei au râs și-au poreclit-o „emotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Bikinski Îl ținuse În Piața Unirii. „În fond”, Își spuse el, „homunculii, chiar dacă nu există În realitate, ar trebui inventați.” Și, spunând aceasta, inginerul suflă de trei ori deasupra tabacherei din care scoase apoi doi omuleți de plastic de dimensiunea degetarului, pe care Îi Însufleți. „Nu avem nevoie aici nici de John Bikinski, nici de John Smithiți, ci de cu totul altceva.” Homunculii tresăriră, executând pe masă mișcări sacadate. Unul se transformă În femeie, altul În bărbat. „Să ne jucăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din fiertura făcută din ea, doarme dus până a doua zi. Poți să tai lemne pe el. ― Și când îi gata fiertura, Zaura? ― Mâine la ceas de chindie ți-o pun în mână. Da’ vezi! Nu mai mult de un degetar de zeamă! I-o poate pune în băutură sau în mâncare. Nu are nici un gust deosebit. ― Atunci, mâine la chindie sunt la poarta ta. ― Te aștept, zmeule. Rămâi cu bine, Zaura! ― Mergi sănătos, mândrule. După această întâlnire cu țiganca, inima
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o mie de ori. Celeste stătea pe divanul din camera în care cosea, înșira conjugări verbale în cehă și gesticula înspre Stefan, prizonierul ei, plasat într-un scaun cu speteaza dreaptă. Băiatul se juca cu niște obiecte de pe marginea mesei - degetare și mosoare cu ață -, aranjându-le în ordinea culorilor, căci era un băiat atât de inteligent, încât trebuia să facă ceva și atunci când i se preda o lecție. Mal rămase în dreptul ușii, privindu-l, fiindcă îi drag Stefan și îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de ori, simțea aceeași plăcere, ori de câte ori dădaca o ridica să i-o dea. Recuperarea jucăriei îl încărca de fericire, era fiorul predictibilului, al controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au apărut colecțiile de monede, timbre, fluturi și alte lucruri mai neobișnuite, precum cotoarele de bilete, sau sâmburii de cireșe. Ceea ce-i făcea mare plăcere tânărului Henry, nu era ca la alți copii bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă și cizme de zăpadă, bețe de totem și astrolabii, o măciucă maură de război și o tobă de șaman siberian. Pentru a permite o comparație, toate aceste lucruri sunt aranjate împreună cu altele de același fel, ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
complicat și delicat de mirodenii - triumfuri minunate ale artei celei complexe și delicate a asezonării. O singură grăunță din ceva, un mugure de altceva, un vârf umed de deget muiat ușor într-un flacon și apoi în ceaunul bolborosind, un degetar ras, o cutie de chibrituri rasă, o coajă de nucă de cocos plină, colorată în roșu închis și violet intens, cu un condiment gălbui și prăfos, întregul amestec fiind uneori amestecat o zi sau două pe cărbuni ce degajau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nu singură, urc acea scară și o iau la dreapta pe un coridor despărțit de casa scării de un grilaj... Să fie oare de-ajuns? Ce lucruri au rămas în urma ei? Un set de ace de cusut, un breloc cu degetar... Medicamentele, care între timp au expirat, dar eu nu m-am îndurat să le arunc. Astfel că sertarul unde toate acelea erau depozitate a rămas ca un mic altar în memoria ei. Nu zic venerare fiindcă de fapt n-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
celui care se încrâncenează, ca toți bieții poeți exilați în lume, mai ales, într-un veac în care poezia, și literatura, în general, par a fi anacronice, să ducă visul creației mai departe: încerc acum să fac încolțirea într-un degetar, însă, adesea, îl traversează gândul-întrebare (retorică) dacă poemele tale vor mai fi oare vreodată ascultate. Și, fiindcă niciodată cuvintele nu ne exprimă gândul pe deplin, poetul nu trebuie să renunțe să lupte pentru exprimarea inexprimabilului. Se explică astfel de ce cuvintele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
s-o primesc și pe soția sa la aceste ore. De ce nu? Dar să-și aducă un scaun de acasă poimâini. În ziua respectivă, alături de soția agentului sanitar alte câteva tinere femei, fiecare cu un scaun în mână, ață, pânză, degetar, au intrat și au ocupat loc în clasă. Începea să se alcătuiască expoziția de cusături naționale pe care o visam. În sat, pe lângă fosta mea învățătoare, am întâlnit două colege de la școala normală care din cauza lipsurilor abandonaseră. Hai să facem
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
maimuțe: te vede, te aude, te întreabă, o jartieră de ciorap de damă, un ochi de sticlă, un bust al cine știe cărui filozof (nici ăștia nu erau mai breji: aproape toți, aflasem tot de-acolo, muri seră mâncați de păduchi!), un degetar, un iadeș de curcan, un borcan în care plutea un mic fetus cu o istorie complicată, o fundă putredă... Ce adunătură pito rească erau și oamenii ăștia iluștri! Mama avea deci dreptate când îmi spunea că unde e multă minte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în lăzii cu pantofi și cufere cu ochelari și netezi cutiuțele cu tabac și degetarele așezate pe tăvi. Era ca și cum aceste obiecte, lăsate în vraiștea lor, erau mărturia legii naturale a afinității, demonstrând magnetismul celor abandonați. și, desigur, faptul că acestea făcuseră odată parte din viața cuiva însemna că în spatele fiecărui obiectse ascundea o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atunci Încoace. El și Zamyatin petrecuseră și cîte douăzeci de ore discutînd de toate. Dar din toată acea vorbăraie, ce-și amintea cel mai bine era profunda singurătate a Arcticii. Toate milioanele de vorbe rostite de ei Încăpeau Într-un degetar și dispăreau În noapte. Amintirea acelor zile Îl bine dispune pe Wakefield. Jur pe barba cea roșie a defunctului suedez că o să te dovedesc, Belzebut! Figura obosită a Diavolului Îi plutește prin fața ochilor și știe, cu o certitudine născută Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care se rupe. O seringă de sânge, nu mai mult. El ejaculase În patru minute. Plăcere zero. Pentru absorbantele interne fusese Însă un adevărat pas Înainte. Miria deschise dulăpiorul și-i aruncă un proiectil. Desfăcu ambalajul cu dinții. Ieși un degetar minuscul de vată comprimată. — Ești sigură? se Îndoi Valentina. — Himenul este elastic, se lărgește, poți băga și un deget, o asigură Miria. Valentina avea Încredere În spusele prietenei. De mai multe ori se așezaseră În fața oglinzii, confruntându-și respectivele deschizături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
liniștitoare: ambele Îl aveau normal. Și totuși, Valentina continua să se Îndoiască de faptul că Într-o gaură atât de mică ar putea intra un organ masculin gros ca un știulete. Și dacă mă dezvirginez? Întrebă bănuitoare răsucind Între degete degetarul acela de vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui OB În toate sensurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acela de vată. — Cu atât mai bine, scapi de-o grijă. Era mai bine dacă mă dezvirgina un OB și nu Oberdan. Apoi izbucniră Într-un hohot de râs, căci Oberdan era versiunea lungă a unui OB În toate sensurile. Degetarul de vată apăsă un perete despre care Valentina nici nu avea habar că Îl deține. Corpul este Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Într-adevăr o mină ciudată. Cine știe de ce le place atât de mult femeilor să se lase umplute de bărbați. Tot acel geamăt, icnet, zvâcnet ei Îi părea ridicol. Mama și tata nu făceau așa. Părinții nu se fut niciodată. Degetarul de vată se lovi de un obstacol insurmontabil și se blocă. Era complet blocat. Nu reușesc, spuse șoptind. Mă doare. — Frumusețea la durere rabdă, o certă Miria, aruncând proiectilul Însângerat care traversă baia, trecu prin deschizătura ferestrei și dispăru undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anturajul ei obișnuit. Ținea în mână o carte cu coperta înzorzonată și asculta cu bunăvoință povestea unei femei tinere, care vorbea doar ca să-i facă ei plăcere. Pe o măsuță de cireș sclipeau în soarele amiezei câteva păhăruțe ca niște degetare, pe jumătate umplute cu lichior de coacăze. Pentru Zogru a fost un moment crucial. El a fost convins, și încă mai este, că ea a intuit adevărata lui existență, iar gândul acesta l-a emoționat până la lacrimi. S-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe la toate icoanele de pe laturi, de iconostas. Tocmai atunci lumânarea din fața Maicii Domnului sfârâie și din întuneric apare nasul Născătoarei. În cămăruța lui, părintele Ieronim stă singur la masă cum îi e obiceiul, cu o strachină de pesmeți și un degetar de vin. Părintele își pune un deget pe buze și încruntă sprânceana dreaptă. Apoi întinde mâna, apucă un pesmet și începe să ronțăie hotărât, cu meșteșug. Apoi soarbe și din păhăruțul cu vin. Pe cățel l-a botezat Mureș. Jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nici trei secunde Înainte ca femeia să fie deja În picioare, să străbată Încăperea și să vină Înapoi cu o garafă și două pahare nu mai mari ca niște măsline. — Marsala. De acasă, zise ea, turnându-i cât Într-un degetar. Luă paharul de la ea, așteptă cât ea Își turnă nu mai mult decât câteva picături În propriul pahar, Își ciocni paharul de al ei și sorbi. Avea gust de soare, de mare și de cântece care vorbeau de iubire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu lucrurile ei. Îi plăcea parfumul nedefinit pe care-l lăsa ea multă vreme după trecerea ei, dezordinea grațioasă din care reconstituia mișcările ei, semnăturile, lucrurile uitate prin cărți. Odată, Otilia îl trimise pe Felix sus, să-i aducă un degetar. Tânărul găsi în odaie o amestecătură comică. Un pantof era în pat, pe o carte deschisă, pus probabil ca să nu se închidă volumul legat prea dur. Covorul era semănat cu note muzicale, răsfirate nebunește, spre a găsi în pripă ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Un pantof era în pat, pe o carte deschisă, pus probabil ca să nu se închidă volumul legat prea dur. Covorul era semănat cu note muzicale, răsfirate nebunește, spre a găsi în pripă ceva. În cutia în care trebuia să caute degetarul, erau aruncate laolaltă ace, batiste subțiri, cărți de vizită, bucăți de ciocolată mușcate cu dinții. Felix se simți mai aproape de Otilia aici în odaie, decât lângă fata însăși. Otilia îi dădea din când în când mici însărcinări, când pleca în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi se-ntinse pe sofa. Atmosfera aceea vaporoasă, mătăsoasă îl umplea de înfiorări noi. Nu-i plăcea în fond poezia, o găsea prea prețioasă, dar pricepu prin ea reveriile Otiliei, tumulturile ei tăcute de fată. Pe marginea mesei zări un degetar și o păpușă de stofă. Din paginile volumului căzu un mic ac de păr ondulat și o panglică verde. Otilia îi apăru ca o ființă fragilă, suferind la o muzică prea tare, ca o floare respirând în întuneric umiditatea. O
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]