595 matches
-
în planul semnificației (asigurată prin tema unică, prin operatori textuali și conectori specifici: situare spațio temporală, identificare, echivalență, calificare, discriminare etc.) și prin coeziune sintactică, realizată prin dispunerea logică a ideilor, prin reluarea termenilor tematici și prin utilizarea unor proforme/deictice; - sunt utilizate strategii și tehnici informative: demonstrația, explicația, exemplificarea, respectiv enunțarea, explicarea, acumularea/progresia, compararea, deducția, reluarea. 2.3.2.Textul argumentativ Textul argumentativ se structurează ca demers logic prin care este justificat un punct de vedere, este confirmată ori
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
arhetipuri: eroul, răufăcătorul, donatorul, ajutorul, fata de împărat și tatăl ei, trimițătorul, falsul erou. La nivel textual, discursul basmic este formulat ca narațiune heterodiegetică, cu grad zero al focalizării (perspectivă narativă omniscientă, ulterioară, chiar dacă mărcile gramaticale ale verbelor și unele deictice temporale indică prezentul (Și merge el, și merge, până se înnoptează bine. - I. Creangă, Povestea lui Harap Alb). Basmul popular aparține folclorului literar, ilustrând toate caracteristicile acestuia: este o creație literară care se comunică prin viu grai, deci e marcată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ficțională, ca și perso najul narator din opera epică. Indicii textuali sunt de tip gramatical (persoana întâi a verbului, a pronumelui sau adjectivului pronominal posesiv: eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - L. Blaga), de tip lexicosemantic sau stilistic (deictice, interjecții, interogații și exclamații retorice, epitete calificative, topică afectivă, pauze expresive marcate prin puncte de suspensie etc.: Ah, pentru cine sunt largile / vremi? Pentru cine catargele? // O, aventura, și apele! / Inimă, strânge pleoapele! Eul liric poate fi desemnat și prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
adjective pronominale la persoana I ori a IIa, singular sau plural), formule de adresare directă (substantive și adjective în cazul vocativ), mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze expresive, marcate frecvent prin puncte de suspensie ori linii de pauză), adverbe deictice (de loc sau de timp), pronume și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
plural), formule de adresare directă (substantive și adjective în cazul vocativ), mărci ale afectivității (interjecții, exclamații, interogații, pauze expresive, marcate frecvent prin puncte de suspensie ori linii de pauză), adverbe deictice (de loc sau de timp), pronume și adjective pronominale deictice, aserțiuni, reflecții, judecăți de valoare atribuite eului liric etc. - Tipurile de discurs specifice sunt monologul liric (mod de expunere care diferențiază genul liric de celelalte genuri literare), monologul adresat (invocația retorică) sau autoadresat, discursul dialogic, discursul evocator etc., în care
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
esențial în economia simbolistă a compozițiilor. În cazul tabloului care o are ca model pe Lily Maquet, este vorba, ca și în tabloul lui Pallady, de cale. Spre deosebire de nudul pictorului român, florile dobândesc o altă semnificație, urmând tot o logică deictică. Ele se găsesc acum în dreptul chipului femeii, care are fața întoarsă în semiprofil către aceste flori. Există cu rol decorativ și un fel de tiv floral amplasat la nivelul superior al unei draperii-cortine care blochează aproape 4/5 din fundal
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sintaxei. Conexitatea înlănțuirilor de propoziții (fenomene de legare locale) trebuie analizată în cadrul tensiunii textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum clasice descriu pe larg fenomenele de pronominalizare (Pisica.... Ea...), articularea (O pisică....pisica...), referențializarea deictică contextuală (O pisică.... Această pisică...), nominalizarea (O pisică intră.... Intrarea pisicii...), substituția lexicală (O pisică...Animalul...), reformularea (Această pisică este o felină), cadre presupoziționale și alte reluări inferențiale (Lucky Luke s-a lăsat de fumat: deci el fuma înainte)4
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
voi reveni în paginile 215-216), în care Zerbinette îi povestește lui Géronte întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse. Efectul comic rezidă în aceste quiproquo-uri. Ambiguitatea referențială (ea nu știe, de fapt, despre cine râde și nici nu bănuiește că deicticul "aia" face trimitere către interlocutorul: "javra aia de zgârcit"), precum și nerespectarea legii informației, reprezintă de asemenea, o sursă a comicului. Legea motivației Lege pragmatică prin excelență, această cea din urmă lege subliniază nevoia ca povestirea, dincolo de un simplu aport de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
are loc inserția povestirii: (1) Exclamația de intrare a Zerbinettei: "Ha, ha, ha, ha, ce poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă îl interpretează, într-o primă etapă, cu valoarea de deictic, iar Zerbinette este obligată să-i explice că nu râde de el (deși este vorba de întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse); (2) Întrebarea pentru
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă îl interpretează, într-o primă etapă, cu valoarea de deictic, iar Zerbinette este obligată să-i explice că nu râde de el (deși este vorba de întâmplarea prin care tocmai acesta trecuse); (2) Întrebarea pentru satisfacerea curiozității lui Géronte: "De ce ai venit aici să-mi râzi în nas?" La care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
necesare atribuirii unei ocularizări: Poziționarea privirii într-un text descriptor Ocularizarea actorială este atunci cînd în text sînt prezente mărci de selecție perceptivă, precum verbe de percepție (a zări, a privi...), posesivele de persoana a 3-a (la stînga sa), deictice spațiale legate de un pronume anaforic al actorului (în față). Ocularizare zero este atunci cînd coordonatele spațiale sînt independente de poziția descriptorului: localizatori non-deictici (în vîrful, la baza), elemente informatoare geografice (nume de străzi, de locuri...). Vectorizarea spațiului în raport cu descriptorul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest sens, de altminteri. P. Ekman și W. Friesen menționează opt tipuri de ilustratori efectuați prin intermediul membrelor superioare: * bastoane sunt acele mișcări pe care le efectuam pentru a accentua unele cuvinte; * ideografe sunt mișcări prin care arătăm "orientarea" gândirii; * mișcări deictice mișcările la care apelăm pentru a sublinia cele afirmate; * mișcări spațiale se referă, după cum o arată și numele, la descrierea relațiilor spațiale; * mișcări ritmice efectuate pentru a ilustra tempo-ul discursului, ori al pe cel al altor acțiuni; * kinetografe mișcări
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
Nu avem nevoie de h) pentru a ajunge la această concluzie. În i) citim "ar putea", unde semnalul modal indicativ al incertitudinii "ar putea" a fost combinat cu un verb pozitiv orientat spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
spre subiect, "să găsească". "Mîine" este un adverb deictic de timp. În j), forma modală este încă prezentă, dar mai slab: "probabil". În ceea ce privește incertitudinea personală, adverbul este mai puțin emfatic decît expresia "ar putea". În j) găsim de asemenea adverbul deictic "mîine seară". În k), doar valoarea modală slabă, "probabil", este un indiciu al situației personale de limbaj. În i), j) și k) găsim, în comparație cu h), un număr de semne ale situației impersonale de limbaj, pentru că propoziția descrie discursul indirect. Pro-numele
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
liber în o.II, pentru că "așa" marchează situația personală de limbaj a actorului. Prezența acestor cuvinte diferențiază, de asemenea, pe o.II de p.I. În p.I am folosit expresia oarecum greoaie "de acea manieră" pentru a evita un element deictic. Dar chiar dacă am ales "de acea manieră", "acea" s-ar referi la ce s-a afirmat mai înainte: la situația de limbaj a naratorului și nu a actorului. În p.I și p.II avem texte ale naratorului. Nu putem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit. Polemica explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira sunt forme literare omologate ca atare (există teoretizări și istorii consacrate lor, precum și antologii de pamflete celebre sau exegeze aplicate, de pildă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
simbolică a adversarului", pe când în polemică are loc o confruntare a argumentelor, iar atacul ad hominem se autolegitimează. Din perspectiva enunțării, în polemică, locutorul propune și argumentează teza pentru doi interlocutori (unul este lectorul, celălalt este preopinentul) marcați sau nu deictic, în funcție de forma polemicii: scrisoare deschisă, manifest, articol polemic. În pamflet, locutorul se adresează unui singur interlocutor (publicul). Țintei sale (atunci când e vorba de o persoană) i se suprimă statutul de interlocutor, devenind un El abstract, fără identitate precisă, un personaj
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru a-i relata mobilul polemicii și a-l face, astfel, părtaș la dispută, fie spre preopinent (țintă, mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci ofensiva este frontală și adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui dubiu. Fie că e vorba de pluralul persoanei întâi (despre adversarii săi liberali Eminescu afirmă: " În mod febril ne caută pricină de vorbă"55), caz în care subiectul multiplicat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a isprăvit, victoria nu va fi a ta" sau "Nu dai ca să scapi" [la Arghezi] sau a unui "tu" intertextualizat, când autorul include în text un dialog imaginar sau reproduce un dialog real), atâta timp cât persoana a doua nu apare marcată deictic în text (cu excepția scrisorii deschise, unde, în timp ce ținta apare ca interlocutor dinamic, participant activ în schema actanțială, prezența lectorului este subînțeleasă). Esența, și nu prezența ei, este identificabilă în structura de adâncime, pentru că numai și numai ei i se datorează
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând pe complicitatea sa în atacul frontal. E tocmai ceea ce arătam puțin mai sus
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
deseori invocat în polemică, El dobândește și un statut fictiv, grație percepției subiective și, implicit, inventivității polemistului. Un caz particular de discurs polemic este scrisoarea deschisă, acolo unde destinatarii își schimbă doar aparent pozițiile. Adresarea directă redistribuie doar formal rolurile deictice, astfel că preopinentul apare ca actant privilegiat în schimbul polemic direct (un Tu viu și dinamic), în timp ce lectorului i se atribuie un rol arbitral. În mod curent, orice corespondență are un caracter privat, inviolabil. Ea aparține în exclusivitate participanților la corespondență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemic, alături de un principiu dialogic implicit (consubstanțial, după M. Angenot), propriu oricărei enunțări și cu atât mai mult celei de natură performativă, vorbim și de o relație dialogică explicită, pe care autorul-polemist o stabilește cu destinatarii săi prin distribuirea rolurilor deictice și prin uzanța conectorilor argumentativi iată, așadar, evident, într-adevăr, care va să zică, pesemne, ce credeți? etc., specifici retoricii discursului polemic, prin excelență, argumentativ. Marc Angenot operează o distincție funcțională între "forma dialogată" și "dialogism", prima fiind proprie dezbaterii filosofice autentice, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
preponderent descriptive, însă degajă o forță ilocutorie specifică abordării satirice și caricaturale în genere. Cui se narează? În polemica literară, cum am văzut, beneficiarul de drept al discusului polemic este publicul, cititorul, ca instanță cu abilități evaluative, marcată sau nu deictic în discursul polemic. Un timp mai îndelungat, exegeza discursului polemic a ignorat rolul terțului "într-o practică percepută multă vreme ca bipartită". În cercetarea sa Propositions méthodologiques pour l'étude du polémique, Dominique Garand conceptualizează astfel statutul terțului: Dacă ținta
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perspectivei axiologice pe care locutorul și-o asumă liber și deschis. Prin urmare, polemistul căutând puncte vulnerabile în discursul adversarului, sugerează tactic lectorului o posibilă evaluare comparativă, înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci deictice proprii descrierii: în pasajul selectat de noi, ele sunt: verbele impersonale, prezența participiilor și a gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și-o asumă liber și deschis. Prin urmare, polemistul căutând puncte vulnerabile în discursul adversarului, sugerează tactic lectorului o posibilă evaluare comparativă, înfluențându-l în actul deliberării. Polemistul, în ipostaza descriptorului, face dovada unei triple subiectivități: deictică (se referă la mărci deictice proprii descrierii: în pasajul selectat de noi, ele sunt: verbele impersonale, prezența participiilor și a gerunziilor, enumerația etc.), modală (traduce atitudinea locutorului față de cele enunțate) și retorică (se referă la caracterul epidictic al expunerii și la dimensiunea ei afectivă)81
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]