596 matches
-
momentul în care va fi enunțat, va putea trimite la o infinitate de date diferite, în timp ce cu o zi înainte de plecarea sa nu va putea fi schimbat atunci când se fixează momentul corespunzător plecării sale. Nu putem totuși să limităm clasa deicticelor temporale la elemente a căror funcție este cea de "complement circumstanțial" și al căror statut este cel al unui adverb (mâine) sau al unui grup prepozițional (peste câteva luni). Alături de ele, există un triplet de deictice pe cât de esențiale, pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
totuși să limităm clasa deicticelor temporale la elemente a căror funcție este cea de "complement circumstanțial" și al căror statut este cel al unui adverb (mâine) sau al unui grup prepozițional (peste câteva luni). Alături de ele, există un triplet de deictice pe cât de esențiale, pe atât de discrete: mărcile "timpului" înscrise în morfologia verbală, fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Alături de ele, există un triplet de deictice pe cât de esențiale, pe atât de discrete: mărcile "timpului" înscrise în morfologia verbală, fie că este vorba despre prezent, trecut sau viitor. Astfel, L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
L-am văzut ieri conține nu doar unul, ci două deictice temporale: ieri și "trecutul" asociat paradigmei perfectului compus. Aceste "timpuri" nu sunt în relație biunivocă cu paradigmele conjugării verbale (perfectul compus, viitorul simplu...) inventariate de gramaticieni. Într-adevăr: același deictic poate figura în mai multe paradigme în același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
același timp (imperfectul și perfectul compus, de exemplu, țin ambele cel mai adesea de "trecut"); paradigma ca unitate independentă are o mai mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent; vom vedea în capitolul următor că o paradigmă precum perfectul simplu are proprietatea de a se sustrage oricărui reperaj deictic, de a implica o disociere între enunț și situația sa de enunțare; doar paradigmele indicativului pot avea o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mică importanță decât folosirea ei; de exemplu, există contexte în care formele de indicativ prezent își pierd valoarea deictică de prezent; vom vedea în capitolul următor că o paradigmă precum perfectul simplu are proprietatea de a se sustrage oricărui reperaj deictic, de a implica o disociere între enunț și situația sa de enunțare; doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică. Conjunctivele numite "prezent" sau "perfect" nu constituie adevărate "prezenturi" și nici adevărate "trecuturi", adică elemente care indică faptul că procesul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezent; vom vedea în capitolul următor că o paradigmă precum perfectul simplu are proprietatea de a se sustrage oricărui reperaj deictic, de a implica o disociere între enunț și situația sa de enunțare; doar paradigmele indicativului pot avea o valoare deictică. Conjunctivele numite "prezent" sau "perfect" nu constituie adevărate "prezenturi" și nici adevărate "trecuturi", adică elemente care indică faptul că procesul este simultan sau anterior momentului enunțării; există folosiri "dependente", forme a căror apariție nu este motivată de relația cu momentul
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ci de dependența lor față de o altă formă. Astfel, în Paul a recunoscut că tu aveai să pierzi, auxiliarul aveai are rolul de a indica un moment posterior lui a recunoscut, fără a fi însă un viitor real. 15. Clasificarea deicticelor temporale Deicticele temporale sunt numeroase și nu le vom enumera aici exhaustiv. Vom da doar câteva exemple, accentuând corespondentul lor non-deictic, cel care se sprijină pe un reper intern, din enunț, lucru care ne va permite să observăm clar alternativa
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
dependența lor față de o altă formă. Astfel, în Paul a recunoscut că tu aveai să pierzi, auxiliarul aveai are rolul de a indica un moment posterior lui a recunoscut, fără a fi însă un viitor real. 15. Clasificarea deicticelor temporale Deicticele temporale sunt numeroase și nu le vom enumera aici exhaustiv. Vom da doar câteva exemple, accentuând corespondentul lor non-deictic, cel care se sprijină pe un reper intern, din enunț, lucru care ne va permite să observăm clar alternativa care se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ne va permite să observăm clar alternativa care se oferă în mod continuu locutorului, în momentul în care are nevoie să situeze un proces în timp. Acest principiu de corespondență între cele două registre nu înseamnă neapărat că fiecare termen deictic posedă un echivalent exact și unic în registrul non-deictic, și reciproc; alături de perechi cum ar fi ieri / cu o zi înainte, în această seară / în acea seară..., există zone mai instabile. Deicticul peste o lună, de exemplu, prezintă doi corespondenți
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două registre nu înseamnă neapărat că fiecare termen deictic posedă un echivalent exact și unic în registrul non-deictic, și reciproc; alături de perechi cum ar fi ieri / cu o zi înainte, în această seară / în acea seară..., există zone mai instabile. Deicticul peste o lună, de exemplu, prezintă doi corespondenți non-deictici, după o lună și o lună mai târziu. Punctul de reper este momentul enunțării Punctul de reper este un element din enunț Coincidență cu punctul de reper Acum În acest moment
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
înainte Posterioritate față de punctul de reper Mâine Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o alegere potrivită din cele trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de enunț (a doua zi după
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Peste o lună În ziua următoare O lună mai târziu Anterioritate, simultaneitate sau posterioritate față de punctul de reper Astăzi În această vară În acea zi În acea vară Anterioritate sau posterioritate Imediat Luni DEICTICE în acea zi de luni NON DEICTICE 1.16. Temporalitatea narativă Pentru narațiune este deosebit de important să se opereze o alegere potrivită din cele trei posibilități existente localizarea temporală absolută (12 decembrie 1950), relativă față de enunț (a doua zi după plecarea sa) și relativă față de enunțare (astăzi
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțare (astăzi). Este greu de conceput o povestire care ar menține, de la un capăt la celălalt, același tip de reperaj. În acest sens, regula generală este combinarea celor trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul deictic. Este cazul acelora care țin de tehnica "monologului interior" (infra, cap. 5), în care conștiința unui narator-personaj organizează totul pornind
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În acest sens, regula generală este combinarea celor trei proceduri. Cel mai impersonal roman sfârșește întotdeauna prin a lăsa loc deicticelor temporale, cu condiția ca personajele să se exprime în discurs direct. Însă există și texte în care domină reperajul deictic. Este cazul acelora care țin de tehnica "monologului interior" (infra, cap. 5), în care conștiința unui narator-personaj organizează totul pornind de la prezentul său: E întuneric pe stradă; totuși, nu-i decât șapte și jumătate; mă voi întoarce acasă; voi ajunge
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Opera, foaierul înflăcărat al Operei; merg pe partea dreaptă a bulevardului, spre Operă. Mi-am uitat mănușile; ei! voi ajunge imediat acasă; iar acum nu-i nimeni pe stradă. În curând voi fi acasă.[...]82. Am subliniat indicatorii temporali strict deictici. Însă ei nu sunt singurii care funcționează în acest tip de povestire; există și reperaje non-deictice, de exemplu când personajul central evocă evenimente trecute, pe care le articulează între ele: Fusesem să o văd cu o zi înainte, pentru prima
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a trimis ea la plimbare, la portar 83. Aici indicațiile temporale nu sunt interpretate față de prezentul enunțării (în acest caz am fi avut ieri și mâine), ci față de un moment precizat în cotext. Unui mod de narațiune dominat de reperajele deictice i se va opune modul ilustrat perfect de următorul incipit din Pierrette de Balzac: În octombrie 1827, în zori, un tânăr de o șaisprezece ani, a cărui ținută trăda ceea ce frazeologia modernă denumește, cu atâta insolență, un proletar, se opri
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în armonie cu clipa aceea, pentru că cele două femei plângeau. Totul părea că suferă 85. Deși acest text are o factură clasică, cititorul tot trebuie să opereze anumite modelări pentru a reconstrui temporalitatea. Mai întâi de toate, trebuie să interpreteze deicticul "în ultimii ani", gândindu-se la data apariției romanului. În lipsa altei orientări, cititorul contemporan cu Balzac trebuie să presupună că, în ciuda folosirii unui timp din trecut, povestirea se derulează în prezent. În schimb, cititorul de astăzi, obligat să decodeze "în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
publicării cărții, trebuie să mobilizeze cunoștințe exterioare povestirii propriu-zise pentru a determina în ce perioadă are loc povestirea. În al doilea rând, după două fraze la trecut, apar o serie de enunțuri la prezent care însă, în realitate, nu sunt deictice: ele se referă la aceeași perioadă ca și enunțurile la trecut. În acest fragment, folosirea "prezentului narațiunii" pare motivată de descrierea mobilierului. Însă acest lucru nu este îndeajuns pentru a explica imperfectul desfășurau din ultima frază a descrierii; totul se
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
2000). (Texte de referință pentru reflectarea enunțiativă asupra persoanelor. Textele se opresc asupra diferențierii între "persoană" și "non-persoană".) GOUVARD J.-M., 1998 La pragmatique. Outils pour l'analyse littéraire, A. Colin, Paris, 1998, I parte. (O analiză detaliată a referinței deictice în textele literare.) KERBRAT-ORECCHIONI C., 1980 L'énonciation, de la subjectivité dans le langage, A. Colin, Paris. (Paginile 3469 analizează în detaliu funcționarea persoanelor și deicticelor temporale considerate drept înscrieri ale "subiectivității" în limbă.) MAINGUENEAU D., 1994 L'énonciation en linguistique
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pour l'analyse littéraire, A. Colin, Paris, 1998, I parte. (O analiză detaliată a referinței deictice în textele literare.) KERBRAT-ORECCHIONI C., 1980 L'énonciation, de la subjectivité dans le langage, A. Colin, Paris. (Paginile 3469 analizează în detaliu funcționarea persoanelor și deicticelor temporale considerate drept înscrieri ale "subiectivității" în limbă.) MAINGUENEAU D., 1994 L'énonciation en linguistique française, Hachette, "Les Fondamentaux" Paris. (Prima parte analizează ambreiorii personali, spațiali și temporali.) RABATEL A., 1998 La construction textuelle du point de vue, Delachaux et
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
qu'une chose qu'on gardera intacte, c'est : je trouve que. Ça, on le garde. 1.6. Următorul fragment este începutul unui roman. Studiați cum se realizează reperările spațiale și temporale luând în considerare, acolo unde este cazul, folosirea deicticelor personale și a timpurilor verbale: În august, prin locurile noastre, cu puțin înainte de înserat, o căldură puternică învăpăiază câmpurile. Nu ai ce să faci decât să stai la tine acasă, la umbră, aștepând ora cinei. Aceste proprietăți în arendă pe
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
rămâne un act de comunicare: singurul lucru care se întâmplă este că autorul și receptorul său sunt locuri presupuse de instituția literară, și nu un "eu" și un "tu" imediat. "Povestirea" nu implică doar o suprimare a reperajelor personale și deictice (reperaje referențiale), ea privește și dimensiunea modală a enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
enunțării. Textele-"povestire" oferă doar aserțiuni, enunțări disociate de enunțător, în care relațiile cu co-enunțătorul sunt inexistente (nu există ordin, promisiune etc.); altfel spus, nu există structură de dialog. Distincția "povestire" / "discurs" nu trebuie confundată cu opoziția absență / prezență a deicticelor. Se dă enunțul: Paul s-a întors din America cu o zi în urmă. Acest enunț ține de "discurs", deși nu conține nici eu, nici tu și deși "cu o zi în urmă" nu este deictic. Faptul că există doar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
opoziția absență / prezență a deicticelor. Se dă enunțul: Paul s-a întors din America cu o zi în urmă. Acest enunț ține de "discurs", deși nu conține nici eu, nici tu și deși "cu o zi în urmă" nu este deictic. Faptul că există doar non-persoane nu este singurul care caracterizează "povestirea", adăugându-i-se faptul că non-persoana nu se opune cuplului EU TU; în "povestire", non-persoana nu se opune la nimic, ea nu este deci integrată într-o situație de
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]