83 matches
-
de analiza unor romane reprezentative pentru proza postmodernă: Foe de J. M. Coetzee, Wild Sargasso Sea de Jean Rhys, Vineri sau Limburile Pacificului de Michel Tournier, Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago etc. Rămâne în schimb impresia unui veritabil deism literar în care operele devin un pretext pentru reamenajarea spațiului critic saturat de prea multe experiențe. Argumentele sustenabile ale rescrierii postmoderne nu anulează reacțiile îndreptățite ale criticii moderne, ci coexistă cu acestea într-o aporie proteică pentru literatură. De aceea
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
Universitatea din București, în toamna anului 1919. La experiența mistică s-a referit în cursul de filozofia religiei din 1924-1925 (Fenomenologia actului religiosă. Din nefericire cursurile de filozofia religiei din anii 1920- 1921 (Soluții filosofice la problema Dumnezeirii: teism, panteism, deism, ateism), 1923-1924 (Metafizică și religie), 1927-1928 (Filosofia protestantismului) și 1928-1929 (Filosofia catolicismului) nu au fost stenografiate. Dar acestea erau tot atâtea ocazii de a preciza natura faptului mistic. În fine, despre magie ca o cale de cunoaștere vorbise cu trei
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
ne g�ndim c? s-au aranjat la timpul potrivit printre cei care erau ostili maximalismului revolu?ionar �n general ?i lui Robespierre �n particular, dar poate ?i din convingere, �n m?sura �n care voiau s? o rup? cu deismul r?s?riț �n urma iacobinismului anilor 1793-1794 (Copans & Jamin, 1978(*. Sub numele de �ideologie� ace?ți oameni, care s�nt savan?i �nainte de toate, �n?eleg promovarea unei activit??i intelectuale de un gen nou, o ?tiin?? a
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
ce le-au lansat în altă zonă a continentului. Preoți în majoritate, iluminiștii ardeleni nu aveau cum să practice un laicism ca acela voltairian, care viza distrugerea Bisericii („Écrasez l’infâme”), nici să împingă raționalismul până la ateism sau măcar la deism, ca enciclopediștii francezi. Ideologia Ș.A. este un iluminism atenuat, modelat de varianta austriacă, „iosefinistă”, a curentului, fără a avea un caracter universalist, ca în Apus; ar fi fost un nonsens să se preconizeze o limbă universală, în timp ce limba română era
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
pornind de la pierderea vechiului Fundament, această căutare disperată de noi Fundamente și problematizarea în lanț a acestora prin proliferarea răspunsurilor teologice, filozofice, teoretice, morale. Începînd cu Renașterea, problemele se radicalizează: Omul-Problemă, Lumea-Problemă, Dumnezeul-Problemă, cărora le vor răspunde Umanismul, Naturalismul, Raționalismul, Deismul, Ateismul, răspunsuri împotriva cărora se vor ridica argumentele reînnoite ale religiei și corodările din ce în ce mai profunde ale scepticismului. Din criză în criză însă, din re-fundamentare în re-fundamentare, problematizarea nu a încetat să reînvie, ea înfățișîndu-se astăzi, în năruirea fundamentelor propuse sau
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Diderot, secundat de D'Alembert, a prezidat redactarea Enciclopediei (1751-1765). Această mișcare de idei se răspândește și întărește va-lori deja confirmate, ca toleranța sau încrederea în progres. Ea propagă ideologii care nu aparțin decât câtorva autori (ideologii ca materialismul, deismul etc.). Nu reținem decât valorile care s-au generalizat și au fost asimilate în moștenirea europeană. 1. Rațiunea. Am văzut încrederea atribuită acestei fa-cultăți încă din Evul Mediu. Dar în acea epocă, rațiunea slujea credința și urmărea să introducă rigoarea
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
lor personale, filosofii se dedică aceleiași critici sistematice a societății timpului lor (document 2, p. 234). Pe plan religios, ei admit, aproape toți, existența lui Dumnezeu (cu excepția lui Diderot, d'Holbach sau Helvetius), dar neagă orice valoare Bisericilor și dogmelor; deismul lui Rousseau este însoțit de un același refuz al Bisericilor instaurate, dar se deschide către o religiozitate mai profundă și mai sinceră. Pe plan politic, ei sînt favorabili monarhiei (cu excepția lui Rousseau, partizan al democrației și al republicii), dar o
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
binelui suprem va dura foarte mult timp: trebuie s] postul]m deci niște suflete imorale asemeni unei providențe divine. Aceast] imagine a fost satirizat] de-a lungul timpului. Heine îl consideră pe Kant un revoluționar îndr]zneț care a ucis deismul și care apoi a recunoscut cu sov]ial] c] rațiunea practic] putea „dovedi” pan] la urm] existența lui Dumnezeu. Nietzsche îl aseam]n] cu mai puțin] amabilitate unei vulpi care evadeaz] - și se furișeaz] dup] aceea înapoi în cușcă teismului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]