172 matches
-
articole de jurnale prezintă asocierea, disocierea, delicvența juvenilă ca pe o afacere a timpului nostru. Departe de a miza pe gravitatea crizei contemporane care se traduce prin interiorul familiei în grupele preșcolare și la școală, credem că aceste manifestări de delicvență trebuie considerate ca niște simptome particulare semnificative de dificultate care se regăsesc în sistemul nostru socio-cultural. Două probleme care se pun de la un adolescent la altul, a identității sale sociale și a devenirii sale sociale, într-un context economico-social actual
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Radu, I.; Iluț, P. (1994), „Atitudini, valori, comportament”, în I. Radu (coord.), Psihologie socială, Editura EXE, Cluj-Napoca. Ralea, M.; Harriton, T. (1962), Sociologia succesului, Editura Științifică, București. Rădulescu, S.; Banciu, D. (1990), Introducere în sociologia delicvenței juvenile, Editura Medicală, București. Ricks, A.E. (1978), „Personalitate și educație”, în J.R. Davitz și B. Ball (eds.), Psihologia procesului educațional, Editura Didactică și Pedagogică, București. Roco, M. (1985), Stimularea creativității tehnico-științifice, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Rogers, C. (1961
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și afective, frustrările, complexele, abandonul, vagabondajul, absența modelelor pozitive etc. sunt numai câțiva dintre factorii care contribuie la configurarea unor imagini de tip deviant ale Eului acestei categorii de indivizi. În acest grup imagologic negativ sunt incluse imaginile prostituției, imaginile delicvenței antisociale, imaginile persoanelor dependente social etc. Problema generală a imagologiei Eului și semnificația acesteia este, așa cum se poate vedea din cele de mai sus, una dintre dimensiunile psiho-morale cele mai importante ale analizei Eului și poate prima În Întâlnirea, abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și asigurări sociale, pentru familiile aflate în dificultate socioeconomică și care nu-și pot permite școlarizarea copiilor; condițiile precare din unele școli datorate investițiilor materiale reduse din zona respectivă; fenomenul migrației, sărăcia, zone-cartiere cu risc ridicat pentru un comportament antisocial, delicvența juvenilă, consumul de droguri, stupefiante; d) Cauze relaționale: dificultăți de comunicare (limbaj nedezvoltat, sărac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare); tulburări de articulație, ritm, fluență, voce, tulburări de relatare, evocare, lipsă de sociabilitate, introversiune accentuată; dificultăți de integrare în grup (respingerea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
află în cadrul unor rețele sociale convenționale, ceea ce scade și mai mult probabilitatea de a se implica în activități deviante. Pe de alta parte, dacă legăturile convenționale sunt slabe sau lipsesc și există un control social slab asupra comportamentului, posibilitatea pentru delicvență crește. Fără îndoială că, pentru a se produce un comportament stabil de delincvență este necesar un mediu social în care acesta să se poată învăța și în care să fie întărit. În acest fel a fi printre egali delincvenți, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
xxy, xyy a fost determinată de studiul lui Goring. Pornind de la teoria lui și profitând de evoluția geneticii unii criminologi au pus crima pe seama dezechilibrelor cromozomiale (Jacobs, P., Brunton, M., Melville, M., Brittain, R., McClemont, W., 1965). Influența eredității asupra delicvenței a fost studiată și prin prisma teoriei adoptivilor (Amza, T., 2000) conform căreia copiii infractorilor adoptați în familii integrate social devin infractori. Cercetăriile ulterioare înlătură motivațiile pe care se bazează aceste teorii. Claire Valiér (1998, apud Hollander, 1922) spunea ,,Conduita
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
primească exclusiv caracterele paterne ale unui tată criminal sunt de 1: 8.388.608 (Rostand, J., 1996). De aici rezultă o consecință importantă: delincvența nu implică prezența unei gene specifice, dar s-a demonstrat corelația dintre anumite accidente cromozomiale și delicvență. Ereditatea poate însemna doar o anomalie biochimică care perturbă relațiile individului cu mediul său. Comportamentul antisocial este o formă de manifestare a unei tulburări organice. Accidentele cromozomiale care determină un astfel de comportament sunt după Maximilian C. (1979, pp. 45-59
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
minori frecvența era de 2%, adică de 18 ori mai mare decât la restul populației. * Bărbații YY. O parte din copii YY au un risc mai mare de a prezenta deviații comportamentale. Deși s-a vorbit mult despre corelația dintre delicvență și cromozomii YY după cercetările din cadrul Universității Standford (1999) se apreciază că Y-ul suplimentar favorizează, nu determină comportamentul antisocial. Toate anomaliile cromozomiale de sex - care implică prezența cromozomilor Y - antrenează un grad oarecare de înapoiere mintală și în secundar
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
în criză datorită absenței unuia din soți prin: deces, detenție, concentrare, boală, existența unor situații care determină eșecurile comportamentului conjugal, cauzate de anumite tipuri de deficiențe sau afecțiuni, fie a copiilor, fie a unuia sau a ambilor soți. Studiile asupra delicvenței juvenile au arătat că, în mare măsură, atmosfera din familiile dezorganizate, lipsa autorității părintești, a controlului și a afecțiunii acestora i-au determinat pe copii să adopte atitudini antisociale. Astfel, studiul realizat de Jean Pinatel (Mannheim, H., 2001, apud Pinatel
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
75,70% Sursa: Roșca A. (1932) În strânsă legătură cu dezmembrarea familiei naturale se pune problema părinților vitregi, soții părintelui la care a rămas spre creștere copilul. Unele studii și-au îndreptat atenția spre această situație care are influență asupra delicvenței juvenile. S-a constatat că, apariția comportamentului deviant la copii, poate fi determinată de prezența părintelui vitreg, pe fondul unei reacții de respingere pe care o resimte copilul față de înlocuitorul părintelui său ori de sentimentul de concurență pe care-l
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
monoparentale (mamele având în general o astfel de atitudine), astfel 45% din delicvenți au primit o educație de tip permisiv din partea mamei și 30% din partea tatălui. Cercetarea criminologică a studiat și raportul dintre structura familiei, educația primită de minor și delicvență. Acest factor este relativ, studiindu-se în raport cu obiceiurile, rolul jucat de familie ca grup social în fiecare societate. Familia rurală se deosebește de cea urbană în special prin numărul membrilor săi, deseori familia rurală fiind mai numeroasă. Numărul membrilor unei
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
deoarece acesta intra în contact de mic cu tipologii umane diferite cu care este obligat să comunice și nu în ultimul rând prin modul de împarțire a drepturilor și responsabilităților familiale. Unii criminologi consideră copilul unic mai puțin predispus spre delicvență decât copiii cu număr mare de frați. Motivul se pare că este determinat de scăderea autoritații în familiile cu mulți copii. Pe de altă parte în literatura de sociologie a devianței se consemnează rolul negativ asupra procesului de socializare în
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
de absolvire, competențele și cunoștințele insuficiente pentru accederea și absolvirea învățământului superior (Williams și Collins, 2001, p. 406). Copiii inadaptați școlar adoptă într-un procent alarmant atitudini antisociale, manifestându-se delicvent. Cadrele didactice sunt primele care pot observa înclinațiile spre delicvență ale elevilor și pot trage un semnal de alarmă în această privință, dar trebuie subliniat că nu orice elev cu rezultate slabe este un potențial delicvent. 4.1.5. Aglomerările urbane și influența lor asupra comportamentului deviant Vecinătatea este, alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
dezvoltare socială ce-și au baza în: migrările de populație din mediu rural spre marile orașe, izolarea socială, caracterul impersonal al relațiilor interumane, slăbirea controlului social exercitat de familie. Teoria dezorganizarii sociale consideră că factorul determinant în mecanismul cauzal al delicvenței juvenile îl reprezintă scăderea funcțiilor de socializare și control exercitate de comunitate și vecinătate, destabilizarea ordinii sociale și a coeziunii grupurilor datorită eterogenității populației și varietății normelor de conduită, ca și multiplicării fenomenelor aculturale ale orașului. În consecință, cauzele primare
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
îl reprezintă scăderea funcțiilor de socializare și control exercitate de comunitate și vecinătate, destabilizarea ordinii sociale și a coeziunii grupurilor datorită eterogenității populației și varietății normelor de conduită, ca și multiplicării fenomenelor aculturale ale orașului. În consecință, cauzele primare ale delicvenței juvenile rezidă în interiorul comunității urbane care, datorită aglomerării de populație, a diversificării spațiilor și serviciilor comerciale și sociale, devine ea însăși o sursă criminogenă, prin atragerea și ispitirea unor tineri de a comite acte și delicte penale. "În majoritatea orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și au ca modele infractori celebri. Importanța legăturilor de prietenie cu tineri cu înclinații delicvente este semnalată și de datele statistice care stabilesc că: * în 21% din delicvenții minori de sex masculin și 19% de sex feminin au comis actele delicvență datorită influenței grupului; * în 75% din cazuri este vorba de un grup preconstituit; * 80% din delicvenți au ca loc de întâlnire strada; * în 97% din cazuri delicvenții minori au prieteni delicvenți; * în doar 25,3% din cazuri minorii care au
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
care comparându-se mereu cu vedetele în vogă, încep să se folosească de farmecele personale - considerate o investiție minimă - pentru a obține anumite avantaje. Acesta este însă primul pas spre prostituție. Jean Chazal (1983) consideră că legătura dintre cinematograf și delicvență este mai mult orizontală decât verticală, în sensul că cinematograful nu este o cauză directă a delicvenței juvenile. În acest sens, afirma că atât delincvența juvenilă cât și vizionarea abuzivă de imagini violente sunt efectele paralele ale unei vieți rău
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
investiție minimă - pentru a obține anumite avantaje. Acesta este însă primul pas spre prostituție. Jean Chazal (1983) consideră că legătura dintre cinematograf și delicvență este mai mult orizontală decât verticală, în sensul că cinematograful nu este o cauză directă a delicvenței juvenile. În acest sens, afirma că atât delincvența juvenilă cât și vizionarea abuzivă de imagini violente sunt efectele paralele ale unei vieți rău organizate. Tabel 6: Corelația între timpul de vizionare a emisiunilor violente și dezvoltarea comportamentului antisocial Timpul de
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
se conformează modelelor culturale ale acelei clase. Esența acestei culturi constă în fapt, în violarea deliberată a normelor sociale ale clasei mijlocii. Este cert ca nu toți delicvenții minori provin din familii sărace, dar aceștia reprezinta mediul cel mai expus delicvenței. Insuficiența bugetului familial, precum și dificultățile materiale obiective prezente în unele familii reprezintă condiții care afectează buna funcționare a grupului familial, conducând la tensiuni, conflicte. Legătura strânsă dintre delincvența juvenilă și sărăcie este o realitate necontestată, percepută din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
strictul necesar), își crează complexe de reală inferioritate față de colegii lor de vârstă cu posibilități materiale mai mari. Această situație este prezentarea materială a conceptului de inegalitate economică. David, J. și Richardson, A. (2008, p. 33) considerau vinovată, de creșterea delicvenței juvenile, inegalitatea economică și nu sărăcia. Alte studii corelează inegalitatea socială cu infracțiunile contra patrimoniului, astfel se consideră drept cauză principală a furturilor săvârșite de minori divergența dintre posibilitățile materiale și nevoia de a avea ce au alții. Bailey W
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
și asigurări sociale, pentru familiile aflate în dificultate socioeconomică și care nu-și pot permite școlarizarea copiilor; condițiile precare din unele școli datorate investițiilor materiale reduse din zona respectivă; fenomenul migrației, sărăcia, zone-cartiere cu risc ridicat pentru un comportament antisocial, delicvența juvenilă, consumul de droguri, stupefiante; d) Cauze relaționale: dificultăți de comunicare (limbaj nedezvoltat, sărac, dezorganizat din cauza lipsei de stimulare); tulburări de articulație, ritm, fluență, voce, tulburări de relatare, evocare, lipsă de sociabilitate, introversiune accentuată; dificultăți de integrare în grup (respingerea
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2278]
-
conviețuirea socială. Indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, statutul de parteneri ai părinților în educația copiilor, determină rezultate care pot contribui la performanța elevilor, o mai bună frecventare a școlii, reducerea ratei de abandon școlar și scăderea fenomenului delicvenței. Repere în demersul de a-i învăța pe copii să învețe: Să elaboreze un program zilnic pentru teme. Să existe un loc liniștit de studiu, fără TV sau radio. Să se descurajeze convorbirile telefonice din timpul lucrului. Părinții să încurajeze
Arta de a fi părinte by Milina Drobotă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1401]
-
rețele de socializare, nu poate fi finalitatea unei societăți care are cu siguranță azi alte lucruri de făcut (creșterea dramatică a sărăciei în multe țări, riscurile mediului din ce în ce mai grave, conflictele armate care slăbesc multe populații lăsate pradă egoismului îmbogățiților, creșterea delicvenței, pierderea reperelor în societate...) Ceea ce trebuie să fie prioritar, în mod special în perioade de mutații profunde și de destabilizare structurală, nu este satisfacerea jocurile cu noile softuri informaționale, ci înțelegerea mereu a nevoilor, a adevăratelor nevoi și, în mod
Biblioteconomie şi ştiinţa informării,Vol. 2 : Ştiinţa informării în întrebări şi răspunsuri by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Science/521_a_1237]
-
mai 2006, de reuniunea miniștrilor de externe. Declarația adoptată evidențiază avansurile înregistrate și afirmă necesitatea "întăririi asociației strategice bilaterale". Ca teme globale de urmărit, au fost precizate: democrația și drepturile omului; -întărirea multilateralismului pentru promovarea păcii; terorismul; narcotraficul și combaterea delicvenței organizate; energia; acordurile de asociere; creșterea numărului locurilor de muncă; lupta împotriva sărăciei, inegalității și excluderii; emigrarea; resurse umane, educație, cercetare, știință, cultură, tehnologie. În cadrul reuniunii la nivel înalt, au avut loc întâlniri UE cu Mexic și Chile, Comunitatea Andină
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Pedagogică, București, 2002; 17. Leroy, Gilbert, Dialogul in educatie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974; 18. Nicola, Ioan, Microsociologia colectivului de elevi, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974; 19. Păun, Emil, Școala-abordare sociopedagogică, Editura Polirom, Iași, 1999; 20. Petcu, Mihai, Delicvența. Repere psihosociale, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1999; 21. Popeanga, Vasile, Clasa de elevi subiect și obiect al actului educativ, Editura Facla, Timișoara, 1973; 86 22. Stan, Emil, Profesorul între autoritate și predare, Editura Teora, București, 1999; 23. Stan, Emil, Managementul clasei
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]