12,030 matches
-
și el acolo: ședea pe o cracă, scund, gras, pătrățos, pipăindu-și lavaliera înfoiată de sub bărbuța tunsă scurt, deja cărunție. Nu mai putea coborî din copac. Își tot lărgise proiectul, se tot cățărase; o viață nu-i ajunsese pentru a delimita un anume perimetru controlabil și acum gâfâia agresat, fără vizibilitate, într-un punct al creației sale, într-un buboi pleznind de clorofilă. Avea urgentă nevoie de teren viran. Îl dau jos cu grijă, îl pun în fața conacului meu, îi dau
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
în 1943 e numit atașat cultural la Lisabonai"...; "Cooptat de gestapoul german"... etc. etc. Ce încredere putem avea în asemenea documente? Credeam cu naivitate că o expertiză grafologică ar fi suficientă, că ea ar lumina labirintul. Dar cine ar putea delimita discreditarea de culpă, plastografia de autenticitate, impostura de corectitudine? Pe alte meridiane se petrec lucruri similare. Medicul și stomatologul lui Eliade din America, doctorul Alexandru Ronnet ne-a lăsat un scurt text tipărit despre fostul său pacient. Printre altele, ne
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
determinării variabilelor de către diverși factori care intervin în fiecare etapă a procesului efectiv de comunicare din cadrul operei. În continuare propun un model de tip emițător-receptor pentru ilustrarea mecanismului de funcționare al teatrului liric. Pe parcursul procesului de comunicare (figura 1), se delimitează șapte etape cărora le corespund versiunile operei (V1-V6) cu grade tot mai mari de determinare a variabilelor. Acesta începe atunci când emițătorii (compozitorul și libretistul) prelucrează anumite elemente din realitate formând prima versiune a operei (V1). Pentru a putea fi transmisă
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
poate fi în egală măsură plasată la începutul noubei - ca preludiu sau în cadrul unei mișcări instrumentale din cadrul suitei - interludiu. Istihbar reprezintă de fapt un solo improvizat, în care artistul trasează și prezintă modul în care se desfășoară respectiva suită. Se delimitează ambitusul modal, se reliefează intervalele caracteristice modului respectiv și se introduc rând pe rând formulele melodico-ritmice cele mai uzitate în acest cadru modal. Majoritatea artiștilor se limitează la executarea unor anumite clișee ritmico-melodice, caracteristice modului respectiv. Adevărata improvizație de tip
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
cordofone, cum ar fi luth, vioară, violă sau kwitra. Linia melodică a instrumentului solist este acompaniată în surdină de către celelalte instrumente, realizându-se un fel de ison heterofonic, centrat pe fundamentala modală. Discursul muzical este fragmentat, frazele fiind foarte clar delimitate prin coroane și pauze. Linia melodică nu este foarte ornamentată, aceasta fiind de altfel una dintre caracteristicile improvizațiilor denumite clasice. Această improvizație poate avea rol de introducere a unei noi mișcări a suitei. Instrumentistul este deci obligat să familiarizeze ascultătorii
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
Așa cum intervalul (de/între înălțimi) poate fi direcționat înspre- acut/-grav, pulsația (ca durată de/între momente) poate fi modalizată în trepete sau nivele de (mai-)repede și/sau (mai-)lent (către-sfârșit). Pe de altă parte, după cum intervalele spațiale se delimitează între elemente ale unor mulțimi discrete de înălțimi muzicale, și modurile de pulsație se determină între elemente ale unor mulțimi discrete (selecționate pe diferite criterii) de durate muzicale. N.B. Subliniem faptul că modurile de pulsație nu sunt în referința timpilor
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
si exclusiv este exprimat convențional (proporțional) ca șaisprezecime, spunem că nivelul de către-sfârșit corespunde acestei valori în sumă de 1 (o șaisprezecime). Însă dacă am avea 3 pătrimi pe do, urmate de 8 optimi, urcând treptat pînă la si, am delimita două fonduri de profil: neutru - suitor, în două trepte de pulsație (lent-repede); și două nuanțe de volum: doime cu punct (suma din 3 pătrimi) - unime (suma din 8 optimi). Observăm că deși profilul indică spre mai-repede-către-sfârșit, volumul se amplifică cu
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Analog scenografierii (costumării) DMz, Vf poate fi și ea aspectată prin diferite registre ale unor coordonate specifice. O atare coordonată o constituie cantitatea (numărul elementelor) sau masa obiectelor din șirul sau secvența unei Vf. Așa cum într-un ambitus sonor spațial delimităm registre, traduse în percepția sensibilă prin senzația de acut/grav, iar într-un ambitus sonor temporal distingem durate lungi/scurte, tot astfel și pe dimensiunea masei sonore, perceptibilă prin aspectele de mult/puțin, putem asimila conceptului de registru cantitativ numărul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
Nichita Stithatul. Sufletul poate alege un scop care aduce o plăcere bună și necesară firii, căutând poate hrană pentru trup și veșminte sau împreunare naturală și legiuită, aceasta fiind cunoștința binelui. Dar acest scop își are limitele sale bine fixate, delimitate de saturare și nesăturare, de lăcomie și rea întrebuințare, de împreunările legiuite naturale și cele contrare firii și destrăbălări, reprezentând cunoștința răului. Arătând că aceste lucruri necesare unei vieți firești - dar atât de vulnerabile datorită posibilităților spre rău pe care
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
n-am putea să precizam cât de sus, însă va garantam că hat în față, de unde coboară protector și poate îndrăgostit peste marea neastâmpărata, fremătătoare că sânul de femeie tânără, foșnitoare, neobosita, si se lasă în jos s-o sărute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii noștri, ca o cupola sferica, de jur-împrejur cât vedem cu ochii, si ne întrebăm dacă nu cumva noi nu ne dăm seama că de fapt suntem clovnii, saltimbancii, arlechinii, marionetele de tot
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
n.n.) va fi având preferințe, scriind despre autor, se înțelege că prețuiesc întreaga sa creație, piesele comentate fiind doar unele din cele de care mă simt, personal, atașat". Criticul de profesie evită asemenea confidențe primejdioase, făcându-le, Ilie Constantin se delimitează de tagmă. Preferă, așadar, să fie un connaisseur, degustător, expert. El întreprinde explorări în continente dilecte, iar dacă unul dintre poeții prețuiți, Victor Felea, bunăoară, declara, în jurnalul lui intim, a-l detesta pe Ilie Constantin, din n enumerate cusururi
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
dacă relațiile dintre evenimentele istorice articulează clase paradigmatice, serii flexionare alcătuind tot atâtea microsisteme pe un areal temporal dat (un mileniu, o jumătate de mileniu, un mileniu și jumătate etc.), aceasta nu înseamnă că am definit Istoria, ci doar am delimitat suprafața ei. În adâncime se află structurile autentice. Acestea, în cazul Istoriei, se numesc: instituții politice, organisme sociale, structuri economice, ideologii (politice, culturale, religioase), mecanisme ale spiritualității, utilaj mental. Ceea ce oferă Eugen Cizek, scriind istoria Romei ca un exercițiu de
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
pentru amatorii de comentarii critice ai epocii Ceaușescu și neatractivă pentru istoricii literari postdecembriști. Deși, după mai bine de trei decenii de la apariție, prozele de debut ale lui Monciu-Sudinski continuă să pună probleme criticii și istoriei literare, ele pot fi delimitate ca un melanj original de violență, mizerie și poeticitate. Acesta îngăduie "realității" să derapeze într-o zonă a grotescului sordid, ce amintește de filmele lui Quentin Tarantino sau de Punch-Drunk Love -ul lui Paul Thomas Anderson. Pe linia absurdului vieții
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
reflecția nesistematizată, orientată simpatetic spre anumite subiecte și autori, mai ales când era vorba, și era cel mai adesea, să comenteze poezie. Lucrarea consacrată literaturii autobiografice este, dimpotrivă, expresia unei abordări sistematice a temei, organizată pe câteva linii de înaintare delimitate din chiar punctul de pornire al demersului critic: "...încerc să arăt că scrisul autobiografic, ca și eul autobiografic, evoluează în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii". Manifestare a
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
ține doar de bună creștere a fiecăruia și, vorba Oanei, de cum se așază aerul în jurul fiecăruia dintre noi. Dragoș, aici te contrazic puțin. imediat după ce “incidentul” a căpătat amploare, Simona Tache a intervenit pe pagina sa personală și s-a delimitat fățiș de atitudinea colegului său. Am vrut să intervin și să o “cert” pentru intervenția ei inoportuna, în opinia mea conform căreia colectivul trebuie să primeze în fața opiniei personale, chiar dacă direcțiile de exprimare sunt contrarii. Dar m-am abținut. O să
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
conținutului respectivei publicații, o reprezintă. Iar Bușcu, Iaru, Dinescu șamd nu au intervenit tocmai pentru că, așa cum ai precizat și tu, râul fusese comis. Indiferent ce ar fi spus, fie s-ar fi solidarizat cu colegul lor fie s-ar fi delimitat de conținutul articolului acestuia, ar fi reprezentat o pată pe imaginea publicației. Care înseamnă mai mult decât un redactor sau un colaborator. Așa cum am spus, colectivul primează... Dragoș, nu prea merge să nu fie nici prost nici ticălos. Una din
Suflet de troll by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82381_a_83706]
-
formula organică teoretizată de Nae Ionescu în domeniul vieții sociale, în opoziție cu formula contractuală occidentală, semnificau amândouă un regres al cugetării social-politice, fiind marcate de fundamentalism, intoleranță, ură, respingere. Este motivul pentru care Viorel Marineasa, în finalul cărții, se delimitează de eroii săi. Recunoscând meritul lui Nae Ionescu de a fi simțit pericolele modernizării prin "estomparea progresivă a transcendenței" și de a fi tras, astfel, "un timpuriu semnal de alarmă" (p. 215), nu poate să nu observe: Ce a vrut
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și alte perechi de termeni opuși, pe care îi respinge apoi cu aceeași satisfacție a neînregimentării. În plan literar, se delimitează atât de scriitorii angajați, "pe linie" (Adrian Păunescu, Titus Popovici, Dinu Săraru), cât și de cei evazioniști, evoluând în propria operă ca într-un mediu aseptic și asigurător, fără aerul tare al adevărului și noxele realității cotidiene. Din această categorie
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
și de la imaginea sa explicită se ajunge la un obiect vag și la o imagine generică. Linia nu mai este instrumentul eficient al unei definiții, ci parte din natura intimă a formei. Ea nu mai vine din exterior, nu mai delimitează forma în spațiul vid care o înconjoară, pentru că tocmai a descoperit ce imensă forță generatoare poartă în sine însăși. între linie și imagine se naște acum, mai mult decît o simplă solidaritate, o absolută identitate. Și tot acum Vasile Kazar
Portretul unui alexandrin: Vasile Kazar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10227_a_11552]
-
o instituție care are o istorie a ei și ar trebui făcută o istorie a acestei instituții și când vorbim de Securitate, securiști ș.a.m.d. să ne referim exact la segmentele acestei istorii, la compartimentele acestei instituții și să delimităm exact acea parte din Securitatea Română care a făcut poliție politică, firește la ordin politic, care a constrâns sub diferite forme cetățenii acestei țări să devină la rândul lor informatori și să facă poliție politică, dar care oricum, oricum sunt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
delațiune și În autoapărare. Ce vreau să spun cu acest lucru? Vreau să spun că nu sunt atât de inconștient Încât să arunc blamul asupra unei Întregi instituții și mai ales asupra instituției Securității Statului Român pe toată durata ei. Delimitez, iar cei care mă Înțeleg știu ce vreau să spun cu acest lucru. Nu sunt dintre inconștienții care să urlu bezmetic că nu mi-a luat Dumnezeu mințile ca acestui Constantin Ticu Dumitrescu care și-a primit dosarul de Securitate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
soluționării dosarului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înregistrează un nou record trist, de a tergiversa timp de 240 de zile și transmiterea către Curte și către părțile vătămate. Procurorul General a pierdut astfel ocazia de a se delimita de Procuratura RSR și de a da măcar o fațadă europeană pentru ceea ce este numit astăzi Minister Public. La 20 de ani de la despărțirea de comunism, avem un Minister Public În care Îmbrățișându-se puncte de vedere ale politicii penale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pentru o acuză care-ți aducea automat ani grei de temniță: "subminarea ordinii de Stat". În privința stilului în care erau redactate aceste texte, la care mulți au recurs, și nu dintre aceia care erau apărați de Securitate, el era clar delimitat. Nu te adresai lui Ceaușescu cu Domnule, nici cu Dragă Nicușor, nici fără Stimate, că textul n-ar fi ajuns la destinatar. În genere, la un memoriu adresat lui Ceaușescu se trudea în colectiv, cu rude și prieteni care căutau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
ironice nu o dată, și mai puțin a reveriei și a dezlănțuirilor metaforice. Aluziile cotidiene și implicațiile politice abundă în cuprinsul ei". Se poate citi în aceste rânduri un manifest, avant la lettre al literaturii optzeciste. În tentativa de a se delimita de modelul literar optzecist, generația 2000 a aruncat însă peste bord tocmai acest intelectualism, privirea ironică, mediată cultural, asupra realității, reîntorcându-se la percepția directă, frustă, adesea traumatiza(n)tă, asupra lumii înconjurătoare. Dincolo de aceste semne certe de localizare în
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]