160 matches
-
auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a fi scrise Decameronul și Povestirile din Canterbury. Modelul pozitiv (angelicul) se demitizează, pentru ca cel negativ (demonicul) să se pozitiveze, să preia din aprecierile destinate inițial primei tipologii umane, și astfel cele două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de Pisan sau Simone de Beauvoir. „Deși reprezintă un personaj literar, deseori este abordată în critica literară într-un context istoric sau sociologic real, ca un fel de dovadă a empatiei certe a lui Chaucer față de femeile timpului său, târgoveața demitizează imaginea idilizată a femeii din literatura medievală și se metamorfozeză într-o purtătoare de cuvânt a acestora.”462 „Portretul târgoveței din Bath ni-l relevă pe Chaucer drept un autor lipsit de prejudecăți și înțelegător față de condiția femeii, dezbătută în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și de propria imagine, eroina este demitizată. Rămâne un exemplu al castității, cu toate că scriitorii medievali au interpretat condamnarea 697 Andrew Galloway, art. cit., p. 826. 698 Ibidem. 699 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 244. 700 Andrew Galloway, art. cit., p. 827. 701 Ibidem, pp. 813-814. 191 proprie a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
2011, 2010, 2009: cum s-a prăbușit promovabilitatea de la 80% la 44% în trei ani, în "Adevărul" din 4 iulie 2011, publicat pe http://www.gandul.info/news/rezultate-bac-2011-2010-2009-cum-s-a-prabusit-promovabilitatea-de-la-80-la-44-in-trei-ani-vezi-pe-harta-judetele-cu-cele-mai-dramatice-scaderi-8436272, accesat la data de 12.01.2012. Șimonca, Ovidiu, Se poate demitiza istoria?, în "Observator cultural" din 3-9 martie 2004, p. 5. Tița, Claudia, Retrospectiva Anului Ștefan cel Mare și Sfânt. De când ne tutuim voievozii și sfinții?, în "Cultura. Săptămânal editat de Institutul Cultural Român", din 15-21 decembrie 2004, pp. 8-10. * * * "Adevărul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au fost destul de variate chiar contradictorii ca interpretare, argumente și "recomandări" exprimând mai mult opțiuni ale memorie istorice "autorizate" și mai puțin rezultate ale cercetării științifice proprii (vezi Ștefan cel Mare între omagiere și interpretare). 12 Ovidiu Șimonca, Se poate demitiza istoria?, în "Observator cultural" din 3-9 martie 2004, p. 5. 13 De această dată, s-au exprimat în scris Ovidiu Șimonca, Dan Perjovschi, Ovidiu Pecican, Pavel Șușară, Ioan Stanomir, Dan Ungureanu, Ștefan Borbély, Bogdan Suceavă, Raluca Bem Neamu, Mirela-Luminița Murgescu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în democratica Atenă, și perpetuat până în zilele noastre sub forma măscăriciului de bâlci și a clovnului, ca personaj literar propriu-zis se conturează abia în teatrul de la începutul Renașterii, ca întruchipare aparent nevinovată a noului spirit sceptic și negator, pentru a demitiza și minimaliza îndeosebi lumea miraculoasă, supranaturală a creștinismului medieval"198. Unii bufoni însă au intrat în istoria literaturii cu numele lor real (personajul "echivalează" cu persoana reală), fiind niște obișnuiți ai nuvelelor italiene, cum vom avea prilejul s-o constatăm
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
3.1. Concepția creștină despre Imperiul roman Concepția creștină față de stat era apropiată celei stoice, care idealiza un stat în care legea nu s-ar mai aplica prin constrângere, ci ca urmare a unei raționalități individuale. Astfel, Biserica tindea să demitizeze statul ca pe o realitate de contingență, ce trebuia privită și depășită în vederea scopului ultim (al mântuirii). Această idealizare nu anula ideea inițială potrivit căreia creștinii nu ar fi avut conștiința de a fi inserați politic în Imperiu, cu atât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voia să ara-te că fiind fiul lui Jupiter domnea și conducea Imperiul, în timp ce augustul Maximian, numit Herculius era executorul. O asemenea atmosferă sacralizată nu putea să nu intre în conflict cu spiritualitatea creștină, care desacralizase orice putere umană și demitizase orice om, solicitând respectul pentru fiecare om, indiferent de națiune sau condiție socială. În anul 295, tânărul creștin Maximilian, înrolat la Theveste, în Africa, se împotrivea prestării serviciului militar refuzând sacramentum militiae și aducând pentru aceasta motivații etico-religioase. Acest episod
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
face ulterior, ca romancier, elogiul anonimatului și al împăcării cu sine la care aspiră deopotrivă și geniul, și omul comun, lipsit de "personalitate". Cât privește interpretarea călinesciană, pe care Lovinescu voia s-o combată, trebuie precizat că nici ea nu demitizează figura poetului, cum s-a afirmat uneori, în totală necunoștință de cauză. Dimpotrivă, departe de a fi un exeget obiectiv și rece, Călinescu s-a dovedit un veritabil creator de mit (un "mythmaker"115, s-a spus), înclinat și el
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se împreună neprefăcut", e drept că lirica erotică a poetului îi pare "suav genitală", adică antiintelectualistă și anti-sentimentală (într-un cuvânt: antiromantică). Însă asemenea afirmații nu-s deloc "triviale" și nu demitizează biografia poetului, ci o reconfigurează la alt diapazon, nietzscheean-vitalist (nicidecum "naturalist", cum s-a afirmat). Asemeni criticului de la Sburătorul, Călinescu vede în Eminescu "un mare erotic" din motive, evident, complet diferite: pentru Lovinescu, relevantă era tocmai inhibiția sexuală, care excită
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
semnificare pentru discursul liric, ci condensarea unei mărturisiri de credință - aproape un manifest. Discursul poetic din prefață este centrat pe tema creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez despre artă, viață și moarte, propunând prefață drept cheia către
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nici o știre directă despre sine și despre patria din care provenea. El doar sugerează prin întâmplătoare aluzii generale, acestea având mai mult o natură spirituală. Dincolo de solicitările speciale ale unor cerințe ale epocii, ilustrul teolog străromân a fost nevoit să demitizeze unele clișee răspândite în elita intelectuală a Romei și a Italiei privitoare la ținutul Dobrogei de azi. Cu alte cuvinte, lui Dionisie Smeritul sau Exiguul îi revine meritul combaterii în Apus a unei reprezentări negative despre „friguroasa, îndepărtata și sălbatica
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nemaivăzutul constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
invizibil de cenușă, amândoi suntem vestigii ale acelorași drumuri uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al inserției cuplului în moarte. Ipoteticul drum făcut împreună nu vizează (cum ne-am aștepta) calea spre un dincolo izbăvitor, ci ajungerea lângă "ceștile de ceai"! Trimiteri pararetorice (cești
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
contextul societății, acesta este legat de neputința în fața actului poetic. Am putea, dimpotrivă, să subliniem că poezia exprimă esența timpului care a creat-o și timpul probează că literatura de semnificație umanistă rămâne mereu actuală. Poeții caută teritorii sufletești inedite, demitizează în sensul că sfarmă rigidități, răstoarnă idoli, demistifică realitatea, sau ridică la rang de mit ceea ce într-adevăr devine exemplar: capacitatea de cuprindere a omului. Așa cum spuneam, poeții vor să atingă esențele, chiar dacă modelul este Blaga, Bacovia sau Eminescu; ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
semnificare pentru discursul liric, ci condensarea unei mărturisiri de credință - aproape un manifest. Discursul poetic din prefață este centrat pe tema creației asumate explicit, anticipând deschiderea imaginarului poetic spre planul declarativ definitoriu. Cuvântultitlu conferă temei valoarea unui fapt cotidian, poetul demitizând viziunea despre creație și, în același timp, propunândo ca soluție la frica de moarte, inerentă oricărei ființe umane. Întro manieră insolită, cu feroce îndrăzneală, Virgil Mazilescu își exprimă întregul crez despre artă, viață și moarte, propunând prefață drept cheia către
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice tip, realitatea nudă proiecției ideale. Un soi de verism general tinde să demitizeze totul.57 Pozitivismul e descriptiv, comparativ și inductiv tipologizant, iar nu explicativ, ipotetic și normativ. Pentru Comte arată Blaga "știința era o problemă strict definită: să înregistreze faptele și mai ales să descopere legătura dintre fapte: legile. Știința nu are
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se demitizează, pierde relația, direcția cu cosmicul. Drumul spre "pomul vieții" nu mai e calea spre cunoaștere, ci adevărul refuzat: "Pretutindeni pe pajiști și pe ogor/ serafimi cu părul nins/ însetează după adevăr". Paradis în destrămare prevestește o vârstă a negării rostului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
trebuie înțeles ca o convenție literară, ci ca o experiență de maximă intensitate intelectuală. Susținând estetica anticalofilă, Camil Petrescu voia să facă din scris un prilej excepțional de trăire autentică. În câteva zeci de pagini, imaginea sacră a războiului este demitizată, cu soldați care luptă haotic, apărându-și mecanic viața. Unul dintre capitole sună ca un blestem apocaliptic: Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu". Experiențele numeroase conferă romanului note de autenticitate. Se poate spune că Ștefan Gheorghidiu are curajul asumării propriului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atacul continuă ironic în capitolul Într-o după-amiază de august. O notă de ironie cu inflexiuni de sarcasm este vizibilă chiar din primele fraze ale romanului Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale, pe care niște porci țigănești le-ar fi scurmat în câteva zile. Ulterior, în toiul luptelor, întregul batalion al lui Gheorghidiu, sprijinit de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se conturează în mai multe române, cum ar fi L'Œuvre de Zola, Fort comme la mort de Maupassant, Manette Solomon de Goncourt. Muză devine vulgara la naturaliști și înțepenita la simboliști. La naturaliști, mitul Muzei și al inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
inutile, inconsciente de șes devoirs, elle est le contre-modèle de la femme de foyer" [Martin-Fugier, p.14]. Printre cauzele acestei demitizări figurează izolarea morală a femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeii, instabilitatea sentimentului de dragoste, mediocritatea sau influențarea îndrăgostitului 58, falsă identitate 59 ș.a. Destinul Parizienei demitizează dragostea romantică. Maupassant surprinde într-un singur alineat dramă legăturii cu o astfel de femeie, în care raportul dominat/dominant se schimbă și demitizează vraja puterii feminine fatale 60. E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în pofida idealului de "comunitate" și de comunicare care i se vinde o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele de "masă" și de "social", în acest stadiu va demitiza ideea de putere și de organizare atribuită consumatorilor: "Așa cum Poporul este glorificat de către Democrație atâta vreme cât o acceptă (adică atâta vreme cât nu intervine pe scena politică și socială), consumatorilor le este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o dată cu marfa, devine din ce în ce mai izolat și atomizat. Consumatorii sunt prezentați mai degrabă ca fiind "inconștienți și dezorganizați" decât alcătuind masa omogenă cunoscută drept "opinie publică". După cum mai târziu va demitiza conceptele de "masă" și de "social", în acest stadiu va demitiza ideea de putere și de organizare atribuită consumatorilor: "Așa cum Poporul este glorificat de către Democrație atâta vreme cât o acceptă (adică atâta vreme cât nu intervine pe scena politică și socială), consumatorilor le este recunoscută suveranitatea ("Powerful consumer", așa cum spune Katona), în măsura în care nu țin să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]