449 matches
-
cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statuarului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din aceeași perioadă, se poate raporta la asemenea experiențe ca la un patrimoniu dobîndit și ca la o moștenire legitimă. Cucerit
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7671_a_8996]
-
tehnicilor sau de știință, în sensul strict, a picturii. Anvergura acestor culturi, amplitudinea respirației lor și chiar șansa expresiei desăvîrșite se leagă strîns de acest pămînt ferm al profesioniștilor, al meseriașilor înstruiți cu soliditate și plini de sfială în fața tentației demiurgice. Spre deosebire de culturile mici, care se manifestă sincopat, prin erupții spontane de genialitate, prin exemplare malformate în ultimă instanță, culturile viguroase evoluează firesc și se dezvoltă organic tocmai datorită stratului fertil pe care îl oferă munca ordonată și etica profesională ale
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
energie uriașă ("energia unui centimetru cub de vid fals ar cîntări 1067 tone, ceea ce depășește întregul univers observabil în prezent ") - ideea aceasta n-o putem asimila sub nici un chip. Vidul adevărat ar fi un fel de nimic înzestrat cu virtuți demiurgice, un fel de Dumnezeu care se ascunde în cele mai mici încrețituri ale materiei, guvernînd de acolo toate legile lumii. Cît efort de imaginație îți trebuie ca să înțelegi un astfel de vid? Căci ți se cere nu doar să accepți
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
cu Dumnezeu. Sper să ne putem regăsi împreună cu alesul dumneavoastră discernământ, recunoscându-ne înfățișarea Dumnezeiască în plină lumină, fiindcă restul nu e decât o nesfârșită singurătate". Un gând care face cumva ecou unei cugetări a lui Da Vinci despre îmbrățișarea demiurgică, - "partea de dumnezeire", scria el - proprie marii picturi. Zicea Leonardo (înTrattato di Pittura): "Pictorul e stăpân peste toate lucrurile ce se pot ivi în mintea omului. Frumuseți care să încânte?... E liber să le întruchipeze. Lucruri urâte care înspăimântă, lucruri
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
scriitor. Opulența de hram (celebritatea) lui Creangă nu are acoperire în substanța literelor sale. Dacă ar fi fost genial, ar fi simțit nevoia de a-și umple golul cronic din educație, iar dacă ar fi fost un mare scriitor, forța demiurgică l-ar fi săltat peste tonul fatal burlesc care îi impregnează mai toate poveștile. Pe Creangă nu-l citești ca să te tulburi, ci ca să te amuzi, iar asta spune mult despre timbrul iremediabil frivol al cuvintelor sale. Umorul nu naște
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
aceea de bun-augur pe care o resimt scriitori atunci cînd se așază să scrie. Din acest motiv notițele îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu face doi bani. Acesta e
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
M-a frapat, într-o zi, în discuțiile noastre, ca „trădă” Poezia cu ușurință în favoarea Prozei, pe care o socotea, ca gen, de mai mare anvergură... Eu puneam preț pe artă de a scrie versuri ce dădea cuvântului o forță demiurgica... „Trădarea” lui capătă accente pătimașe; cât încercasem să rezist înaintea elocintei sale incandescente, am bătut în retragere... Cititorii și critica literară, mai ales, au fost surprinse când a apărut Galeria. Nimic nu prevestise furtună. Afară doar reținerea cam îndelungată impusă
Momente cu Nichita by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6549_a_7874]
-
Sorin Lavric În orice semiotician se ascunde o natură magică cu aplecări demiurgice. Presimțirea că, mane-vrînd cuvinte, va putea găsi adevărul nu-l va părăsi niciodată. E în el o nevoie teribilă de a crede că limba are o înțelepciune prin care, dacă o va descoperi, va intra în posesia enigmelor lumii. În
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
au sens sau nu. Semioticianul este un prinț care este atît de răvășit de minunățiile găsite în propriul castel încît nu mai simte nevoia să deschidă poarta spre a vedea unde se află castelul. Consecința virtuții cuvintelor de a fi demiurgice și nu distrugătoare face ca fiecare vocabulă să fie o res memoranda, o stihie care poate fi memorată și care în același timp ajută la memorare. Toate procedurile mnemotehnice se sprijină pe această virtute. Asta înseamnă că nimeni nu poate
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
studii de cercetare lingvistică. Domeniile nu se îmbucă, rarisim întîmplîndu-se ca, în ființa aceluiași literat, cele două facultăți să atingă pragul compatibilității. Căci ori scrii arid și competent precum Cartojan sau Demostene Russo, și atunci nu ai pretenții de elan demiurgic (iar autobiografia înseamnă demiurgie interpretativă, nu consemnare meticuloasă de secretar limfatic), ori scrii zemos și atrăgător ca oricare din romancierii recunoscuți, și atunci nu ai pretenții de erudiție lexicală. Dar a le amesteca nu e atît greșeală, cît o impolitețe
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
anume ca ființă creatoare, oarecum în restriște, pe linia relativității și în limitele ce i s-au hărăzit... Pe pământ își realizează omul destinul tragic și măreț.” „Tragismul prăpăstios” al condiției umane este înfrânat de „demnitatea fără seamăn” a gesturilor demiurgice. Lumea și omul, „produse de impas”, se opun și se alătură Marelui Anonim. Omul hărăzit morții cu fiecare clipă care trece se poartă ca un nemuritor, în contradicție cu propria natură. Binele de care este în stare se naște din
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească după bunul plac, dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
este în raport cu subiectul conversației lor; de aici vine faptul că păsările în Cuvîntul Sfînt reprezintă lucrurile raționale, sau cele ce aparțin gîndirii». Niciodată o «sacra conversazione» - folosind termenul din Renaștere pentru asemenea conciliabule demne de venerație - n-a fost mai demiurgic productivă; nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
mult promovat mai de curând de epistema postmodernă. Imitația e în firea omenească. În domeniul creației, ea are diferite etaje, de la imitația pur și simplu, la imitația necesară (canonul din muzică), până la ideea de imitatio dei . Dar cu toată condiția demiurgică a artistului mare, creația/noutatea nu se naște din negarea existentului. Salvador Dali spunea că „acei care nu vor să imite nimic nu produc nimic”, iar mai încoace Borges lansa paradoxul că n-a făcut altceva decât să plagieze. Subtilitatea
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
Nodurilor și semnelor ține de proasta croială urechii noastre, terfelită cum e de ascultarea unor sunete joase, fără demnitate ontologică. Potrivit lui Sorin Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu o dublă nedumerire față de cuvinte: mai întîi, stupefierea provocată de virtutea lor demiurgică, putința de a crea din ele lumi de sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata că forța demiurgică a scăpătat din cauza alterării iremediabile a limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
Dumitrescu, Nichita a manifestat de timpuriu o dublă nedumerire față de cuvinte: mai întîi, stupefierea provocată de virtutea lor demiurgică, putința de a crea din ele lumi de sine stătătoare; în al doilea rînd, dezamă girea de a constata că forța demiurgică a scăpătat din cauza alterării iremediabile a limbilor. Omului i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
1) preferința pentru narațiunea lineară, derivată din concepția clasică asupra timpului obiectiv, ireversibil și fără subiectivitate psihologică; 2) construirea personajului pe axul esențial al voinței și integrarea unui caracter într-un context funciarmente social; 3) fundamentarea unei viziuni epice omnisciente, demiurgice, bazate pe obiectivitatea reflectării. Pentru fiecare dintre prozatorii realiști, la modul clasic, din secolul XX, opțiunea pentru un astfel de program își are o motivare personală, alta decât respectarea unor convenții. De unde derivă această asumare exclusivă a unei retorici a
Fuga de subiectivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11094_a_12419]
-
Pe langă și complementar cu cele care țin de asfixia “dăscăliei” oneste, terorizarea și desființarea Misiunii de Ravvi (“...la anu’ poate vreo cruce/servind drept material didactic” - Angusta, Sfântă Tristețe, p. 9 - “an gusta” sugerând, dublu: și “augusta”, Imperiala și Demiurgica Misiune a Învățătorului Hristic dar, pe cealaltă față a simbolului, fiind înscrisă “mangusta”, cea care ucide Șarpele Înțelep ciunii: “Să fiți înțelepți precum șerpii și blânzi precum porumbeii”, se adresează Hristos, catre Sfinții Apostoli, trimiși intru Misiune!) - se produce catastrofă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
alteori exclamativa, prin elemente ce țin de cultură tuturor timpurilor și popoarelor, si toate trecute prin inima reginei - POEZIA! Poetul crede cu toata ființă în CUVÂNT, îl simte cum simți o ființă cu toate ale vieții, crede în forță lui demiurgica, de aceea își asumă cu toată sinceritatea trăirii esențialul, micile și marile sensuri ale existenței.,, La echinocțiu smirna se preface în mucenița Nimfodora, sfântă, pe cumpene de vânt slăvesc ghindarul, din muritor sunt răspopit Cuvânt! Nu am murit! Nu am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Visul visat visează, Doamne, visul,/ Gândul gândit pe sine se gândește,/Eu voi muri cândva, pe românește/ Și-n locul tău voi scrie Necuprinsul.” - cf. Sonetul IX. Patru obsesii majore, ale sonetistului THEODOR RĂPAN: 1 - IUBIREA și FRUMUSEȚEA, ca factori DEMIURGICI (complementar!: „De tine azi sunt trist ca niciodată,/Zeița mea cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
cu noaptea prinsă-n plete,/Izvoarele iubirii-mi țin de sete,/ Cum să te las splendorilor furată? - cf. Sonetul III) - ca și Petrarca, și THEODOR RĂPAN dezvoltă, în Poezia sa, o adevărată teorie despre soteriologia Iubirii! 2 - CUVÂNTUL/LOGOS/NOMOS DEMIURGIC („Uși făr’ de chei deschid cu gândul, mamă,/Șin temnița Cuvântului mi-e bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
3 încifrează, de fapt, semnificația adâncă a reîmpăcării Dumnezeului-Demiurg, cu Omul, a Pământului (4) cu Cerul (3). și credem că nimănui nu-i poate scăpa dubla simbolizare numerologică a acestei soteriologii, din CONSTRUCȚIA SONETULUI: 1 - pe de o parte, RIGOAREA DEMIURGICĂ a celor 12 stihuri (ultimele două versuri ale sonetului marchează concluzia „morala”, verdictul divin, asupra fenomenalului/ „phainomenon-ului” din lume: sunt/trebuie să se facă evidente accentele definitive/implacabile, divin-vaticinare) - pe de alta: 2 - NUNTA-HIEROGAMIA, întru SFERA PLATONICIANĂ, dintre catrene și
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
clipă de ambră chihlimbar adormit în care-și așteaptă sărutul cel care știe că flacăra este de nelocuit * moarte după moarte și scris după scris stau în suflet cu lira și în mână cu aburul - demiurgie a plânsului lângă plâns demiurgic apă care trece și piatră povești lângă gură străină mijire de zori și tăcere sfioasă - nimicuri, idei trupul pornit pe drumul cucutei lângă tot ceea ce nu voi mai fi niciodată * piele de șarpe neștiutoare de pielea de șarpe care se
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
Marin Bucur, al cărei penultim capitol se intitulează, cu o sintagmă preluată din Câteva păreri ale genialului scriitor, Opera va fi și va trăi, capitol care începe astfel: «Caragiale trăia ca un mare contemporan al lui Flaubert, crezând în puterea demiurgică a operei literare. Chinul scrisului este blestemul său de scriitor. Căci dacă talentul era condiția robului ce trebuia să ridice catedrala, opera se înfățișa ca o biruință a spiritului uman: Opera va fi și va trăi; puțin importă cât: o
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]