269 matches
-
a servit pe Frontul de Est în Statul Major al Diviziei 1 din Bavaria înainte de a reveni pe Frontul de vest în 1918 ca ofițer de stat major la Corpul Bavarez II și III. La încheierea războiului, Kesselring a fost demobilizat (așa cum era prevăzut de Tratatul de la Versailles). O dispută cu liderul local al Freikorps a dus la emiterea unui mandat de arestări mandat pentru presupusa sa implicare într-un puci împotriva conducerii Corpului III bavarez și Kesselring a fost aruncat
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea să joace șah, ceea ce i-a și comunicat adolescentului. Copilul merge acasă să și aducă puținele lucruri avute. La ușa camerei, găsește
Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Belgrad. Două divizii aliate (una franceză și una britanică) s-au îndreptat spre Dunăre, pregătindu-se pentru traversarea fluviului pe la Ruse și Sviștov. România fusese obligată prin Tratatul de la Buftea-București cu Puterile Centrale să iasă din război și să-și demobilizeze armata. Odată cu intrarea trupelor aliate pe teritoriul României, guvernul generalului Constantin Coandă a decretat mobilizarea generală și a declarat război Imperiului German. Trupele Antantei au declanșat operațiuni ofensive și spre granițele Turciei, amenințând să cucerească Istanbulul. Pe 11 noiembrie 1918
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
problemă propagării undelor radio. În iunie 1941, a fost mobilizat în Armată Roșie. A luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial și a fost rănit de două ori. După cea de-a doua rânire în 1944, a fost demobilizat și s-a întors în laboratorul de oscilații al Institutului de Fizica Lebedev. Aici el a început să investigheze oscilațiile nonlineare sub îndrumarea profesorului S.M. Rytov. În 1946 și-a susținut teza având ca temă Teoria Stabilizării Frecventei a unui
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]
-
un aviator și instructor de zbor francez care a devenit primul as al aviației din istorie în timpul Primului Război Mondial. Adolphe Célestin Pégoud s-a născut la 13 iunie 1889 în Montferrat, Franța. A servit în Armata Franceză din 1907 până în 1913. Demobilizat pe data de 13 februarie 1913, el a început să zboare imediat și a obținut brevetul de pilot pe 1 martie 1913. Folosind o aeronavă de sacrificiu, Pégoud a fost primul pilot care a făcut un salt cu parașuta dintr-
Adolphe Pégoud () [Corola-website/Science/336645_a_337974]
-
să atace și să dezarmeze secțiile jandarmeriei locale și subunitățile izolate ale italienilor, iar liderii rebelilor au declanșat o campanie propagandistică prin satele grecești. Italienii au fost nevoiți să-și schimbe prioritățile și să ia măsuri precum deportarea ofițerilor greci demobilizați în lagăre din Italia sau Germania. Ofițerii eleni au reacționat rapid, s-au refugiat în munți și s-au alăturat diferitelor mișcări de rezistență. Dezvoltarea mișcării elene de rezistență a devenit evidentă întregii lumi odată cu punerea la punct a unui
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Langevin și soție a scriitorului Jacques Solomon. Înțelegerile de armistițiu limitaseră efectivele armatei guvernului de la Vichy la 100.000 de soldați, staționați exclusiv în zona care rămânea neocupată. Printre acești soldați, care erau parte a acestei armate sau au fost demobilizați, erau numeroși indivizi care doreau să se pregătească revanșa împotriva Gemaniei, dar nu erau dispuși să se alăture generalului de Gaulle în Anglia. La fel ca majoritatea francezilor, ei rămâneau credincioși noului șef al statului, mareșalul Pétain. Căpitanul Henri Frenay
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]
-
de proiectoare de căutare folosea dectectoarele pasive de radar a fost implementat pe 26 septembrie 1943. Această a avut succese limitate, dar germanii au suferit pierderi mari în iarna 1943-1944. "Jagddivision 30", unitatea specilizată în controlul "Wilde Sau" și-a demobilizat escadrilele de vânătoare de noapte, restul escadrilelor fiind detașate pentru lupta pe timp de zi împotriva bombardierelor. Producția germană de avioane era capabilă doar să țină pasul cu pierderile avioanelor de vânătoare de noapte. Au fost pierdute 2.375 avioane
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
al pierderilor de vieți umane este estimat la aproximativ 3 milioane. Lipsa unor date mai exacte este datorată și refuzului guvernului sovietic de atunci de a calcula pierderile din cauza temerilor că sacrificiile ar fi părut prea mari și ar fi demobilizat eforturile de război. Forțele Axei au pierdut aproximativ un sfert din efectivul total de pe frontul de răsărit și nu și-au mai revenit niciodată de pe urma acestei înfrângeri. Pentru sovietici, victoria de la Stalingrad a marcat începutul eliberării URSS, luptă care a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
prin regiunea Karavansarai (Ijevan). Temându-se că turcii vor captura Erevanul și Echmiadzinul mai înainte ca forțele bolșevice să le poată veni în ajutor, armenii au semnat Tratatul de la Alexandropol pe 2 decembrie. Republica Democrată Armenească era obligată să-și demobilizeze și dezarmeze cea mai mare parte a forțelor, să cedeze mai mult de jumătate din teritoriul pe care îl avusese în perioada antebelică și să cedeze toate teritoriile pe care le obținuse prin Tratatul de la Sèvres, care nu fusese ratificat
Războiul turco-armean () [Corola-website/Science/321282_a_322611]
-
tacită sau explicită a primăriei și a poliției) a unei colonii pe strada Cantonului, marcate azi de rețele multiple de exploatare, de sentimentul de neputința în ceea ce privește ieșirea din acest cadru, si fragmentată prin luptele dintre așa-zișii „lideri comunitari” care demobilizează alte inițiative de auto-organizare. Un efect pe termen scurt (cu începere din decembrie 2010) al ghetoizării, din punctul de vedere al familiilor evacuate de pe strada Coastei, a fost o precarizare a condițiilor de trai, inclusiv creșterea nesiguranței și a reducerii
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
au existat trei regimente irlandeze („gâște sălbatice”), unul italian (Neapole) și cinci suedeze (Wimpssen, Reding, Betschart, Traxer și Preux). De asemenea unul dintre regimentele Gărzii Regale a fost format din valoni. Ultimul regiment de mercenari din armata spaniolă a fost demobilizat în 1815 ca urmare a dificultăților de recrutare apărute după izbucnirea Războaielor napoleoniene. Un eveniment notabil al conflictelor din această ultimă perioadă a apărut în timpul bătăliei de la Bailén, când „elvețienii roșii” (numiți astfel după culoarea uniformelor lor) din cadrul armatei franceze
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
aceste forțe armate au fost considerate unele dintre cele mai numeroase ale alianței antinaziste, fiind considerate uneori ca a patra din punct de vedere al mărimii forțele Aliaților occidentali. Forțele armate poloneze din vest au fost în cele din urmă demobilizate în 1947, iar mulți dintre soldații polonezi au preferat să rămână în exil, decât să se întoarcă în patria controlată de comuniști . După înfrângerea Poloniei în scurta campaniei din 1939, a fost organizat rapid un guvern în exil în Franța
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
forțelor de ocupație din zonele de ocupație ale aliaților vestici. În ciuda contribuției lor la victoria împotriva Axei, polonezii din vest nu au fost invitați să participe la Parada victoriei de la Londra din 1946. Forțele armate poloneze din vest au fost demobilizate în cele din urmă în 1947, mulți dintre soldați alegând să rămână în occident în loc să se reîntoarcă în Polonia controlată de comuniști, unde erau considerați „inamici ai poporului”, influențați de idealurile capitaliste, persoane loiale guvernului în exil și unde riscau
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
327 de fotografii, marea majoritate fiind însoțite de o scurtă descriere dactilografiată (albumul mai include desene/schițe, tăieturi din ziare). Printre cei fotografiați se regăsesc: Regele Ferdinand, Regina Maria, Prințul Carol, Generalul Berthelot sau Generalul Eremia Grigorescu. Axinte Constantin este demobilizat pe data de 15 iunie 1920, cu gradul de sergent. Între anii 1920-1926 colaborează cu un fotograf necunoscut din București de la care împrumută aparatură și materiale fotografice. Se căsătorește cu Elena Dumitru pe 23 decembrie 1926, iar la scurt timp
Costică Acsinte () [Corola-website/Science/331444_a_332773]
-
Kuibyshev. În 1943 a părăsit academia având calificarea de doctor militar asistent. A servit în armată sovietică și a luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial pe primul câmp de luptă din Ucraina. În decembrie 1945, a fost demobilizat și a intrat la Institutul de Inginerie și Fizica din Moscova unde a studiat fizică teoretică și experimentală. În 1950 Basov s-a alăturat Institutului de Fizica Postuniversitara Lebedev unde a fost vicedirector și coordonator al laboratorului de radiofizica cuantică
Nikolai Basov () [Corola-website/Science/311184_a_312513]
-
O parte din „alpinii” din Italia s-au instalat la Zalău, după mutarea liniei de demarcație. O parte dintre voluntari au participat la acțiunile militare din Campania anului 1919 din Transilvania și Ungaria. Ulterior, Regimentele 2 și 3 au fost demobilizate în anul 1920, iar Regimentul 1 „Horea” a fost transformat în 1919 în Regimentul 97 Infanterie cu garnizoana în Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
-lea să fugă din țară. Atunci John Neville a schimbat tabăra pentru a-l sprijini pe fratele lui, Warwick. Edward nu era pregătit pentru o înfruntare cu armata foarte mare a lui Neville, care venea din nord și și-a demobilizat armata. Edward și Gloucester au fugit din Doncaster spre coastă și de aici în Olanda, iar de aici în exil în Burgundia. Warwick invadase deja Anglia cu armata din Franța, iar planul lui de a-l elibera și repune pe
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
întreg de laturi ale vechii societăți. Cartea e o condamnare a clasei dominante și nimic mai mult, asta a vrut să fie, și cred că am reușit s-o fac așa. Cusururile căutate cu lumânarea arată numai intenția să mă demobilizeze. Mi-am zis: e dreptul criticii să nu înțeleagă, voi lucra înainte fără să-mi pese. Dar [i]eri mi-a sosit formularul de contract de la E[ditura] de S[tat] pentru L[iteratură] și A[rtă] pentru Cronică în
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
ar fi suficiente pentru ducerea la bun sfîrșit a lucrării și pentru încheierea perioadei de studii la Freiburg cu un examen de doctorat încununat de succes“. Este mobilizat la trupa Corpului 7 Armată și apoi la Batalionul de Gardă. Este demobilizat, cu gradul de sergent, în noiembrie 1944, după ce, imediat după 23 august, face frontul de vest de la Dumbrăveni și pînă la Cebul Silvanei. Cartea poștală trimisă de la Zum Roten Bären de către colegii de la seminar pe 16 mai 1944 o va
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
din proprie inițiativă direct la NKVD și se înrolează în Armata Sovietică, fiind angajat ca principal artist la Casa Armatei Roșii din Bălți. În timpul celui de al II-lea război mondial s-a aflat pe front. Fiind rănit grav, este demobilizat în anul 1943 și evacuat pentru tratament la Spitalul militar din Irkutsk, unde lucrează în calitate de sculptor (1943-1944). Creează cu acest prilej ciclul compozițional "Moldova în flăcări", expus la Irkutsk. Revine la Chișinău unde pe parcursul anilor creează o galerie întreagă de
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
nominalizați de comandanții lor. În conformitate cu decretul din 10 octombrie 1812, fiecare soldat sau subofițer decorat cu Crucea de Aur sau Crucea de Argint, avea dreptul să primească un salariu anual pana la înaintarea la un grad ofițeresc sau, dacă era demobilizat sau trecut în rezervă, pe toată durata vieții. În plus, în timpul războaielor napoleoniene s-a fixat tradiția că cei decorați cu Vîrtuți Militari să primească ordinul în fața frontului unității din care făceau parte. Între 1806 - 1815 au fost decernate 2
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
cinci ani. În cazul său, statutul de prizonier de război francez l-a salvat de soarta amară a majorității evreilor aflați în mâinile Germaniei naziste, și care au pierit în Holocaust. Eliberat din captivitate în mai 1945, Cahen a fost demobilizat la 9 iunie 1945 și s-a putut întoarce acasă. Începând din octombrie 1945, Cahen a predat la Universitatea din Strasbourg, mai întâi pe post de conferențiar, iar din 1948 ca profesor. S-a căsătorit cu profesoara Pauline Celine Olivier
Claude Cahen () [Corola-website/Science/322963_a_324292]
-
va putea, Rusia. Odată însă cu iscălirea preliminariilor Păcii de la Buftea, tot generalul Averescu a fost cel care a retras aprobarea și a ordonat dezarmarea voluntarilor. La 28 februarie 1918 "Corpul Voluntarilor" a primit ordin să predea armamentul și să demobilizeze treptat, ceea ce s-a întâmplat până la 1 mai. La Hârlău a continuat să funcționeze o permanență care a avut grijă de depozitele de alimente. O parte dintre voluntari au plecat totuși până la urmă odată cu francezii, spre a lupta în cadrul Legiunilor
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Polonia în [[1947]]. Între timp, guvernul în exil a continuat să existe, dar Statele Unite și Regatul Unit au încetat să-l mai recunoască pe [[6 iulie]] [[1945]] drept reprezentant de drept al Poloniei. Forțele armate poloneze din străinătate au fost demobilizate în [[1945]], și cei mai mulți dintre membrii ei s-au stabilit în alte țări decât Polonia comunizată. Reprezentanții guvernului în exil au trebuit să părăsească ambasada din Portland Place, dar au rămas în posesia reședinței private din 43 Eaton Place a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]