161 matches
-
să te învețe, să te îndrume, fiindcă simpla lor prezență declanșează un du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
simpla lor prezență declanșează un du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Da Vinci, să zicem) de la structuri interioare matematice, atunci și obiectul acestei afirmații și l-ar fi imaginat mai bine în spațiu. Va fi dorit să spună că, indiferent încotro îl deplasezi pe poet, el reprezintă spiritualitatea originară. Vreți exemple? Demonismul baudelairian nu putea să apară pe "fondul" budismului, după cum revolta lui Villon era de o mai complicată proveniență decât cea expusă de trio-ul: Li Po, Van Vei, Du Fu. Poezia demnă și fermă se ridică împotriva violențelor sociale. Omenirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una dintre concluziile fundamentale ale studiului este că scrierile acestuia sunt „ficțiuni memorialistice”, singurul personaj al Crailor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această clipă - civilizația ce acum își spune „democratică” se mândrește că a eradicat pricinile de suferință materială. În aparență, ea a triumfat și asupra demonismului ideologiilor care îi amenințau funadamentele: nazismul și comunismul. Cu toate aceste „succese” pe drumul către o societate ideală, croită după măsuri pur omenești, așa zisa exorcizare este o acțiune iluzorie, pentru că demonii continuă să fie prezenți printre noi. Atât într-
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
presupozițiile lor metafizice marcând definitiv spiritualitatea acestor locuri. Astfel, acest dualism ce amintește de gnoze poate fi recunoscut în gândirea filosofilor români de mai târziu 433. La Eminescu, în cosmogonia și speculațiile sale metafizice, cuprinse în diferite poeme (de exemplu, Demonism), la Ion Heliade-Rădulescu, în teoria echilibrului dintre antiteze, la Vasile Conta care, prin cele două scrieri mai importante ale sale, Teoria fatalismului și Teoria ondulațiunii universale, "aduce în atenție un paradox constant al existenței omului, (...), anume prezența firească și totodată
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
abstracție de studiile genealogice, comparatiste și filologice de aici, axate pe poemele Amicului F. I., Epigonii, Mortua est!, Feciorul de împărat fără stea, Rugăciunea unui dac, Cărțile, Povestea codrului, dar antrenând în demersul demonstrației multe alte texte (variantele Mureșanu sau Demonism, Memento mori, Odă..., Sarmis, Gemenii ș.a.). Nu de aceeași valoare este lucrarea Mihai Eminescu. Viața și opera (1983), care ar fi trebuit să încununeze activitatea de eminescolog a lui M. Cartea absoarbe, într-adevăr, cam tot ceea ce autorul achiziționase pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
cu un subterfugiu, cu o glosare marginală ce evită înfruntarea directă a structurilor universale, a desfășurării conflictuale a forțelor stihiale? Tragicului existenței îi ia locul o convenție coloristică, o acrobație a minții, așadar o destindere, o "simplificare", putem presupune, în ciuda demonismului senzual pus în scenă, derivînd din pervertirea unei copilării endemice. Prin evitarea unei raportări la destinul macrocosmic, prin refuzul freneziei vitaliste, al numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
al căror gust îl regăsesc intact și la maturitate. Știu, de exemplu, că oricând deschid Mânăstirea din Parma voi reîntâlni un întreg univers de senzații și că voi fi cucerit de energia debordantă a narațiunii și de pasionalitatea, noblețea ori demonismul eroilor. Mai mult ca oricând, nevoii de visare, de evadare, de călătorie îi găsesc un corespondent în cărțile lui Sadoveanu, și nu în imaginile 3D ale canalelor „Discovery”, „History” sau „Nature”. Aici se află, probabil, diferența fundamentală între cei din
Cărțile verii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4417_a_5742]
-
durează adevărata realitate, își revendică o semantică convenabilă din perspectiva acestui mit: "O raclă mare-i lumea. Stele-s cuie/ Bătute-n ea și soarele-i fereastra/ La temnița vieții. Prin el trece/ Lumina frântă numai dintr-o lume" etc. (Demonism). Halele, salele, peștera lui Euthanasius și-ar putea apropria și sensuri din psihanaliza lui Freud, dar poate că încă mai mult sunt, în obscuritatea lor misterioasă, spații gnoseologice ale revelațiilor cognitive intermediate. Bătrânul mag din Feciorul de împărat fără de stea
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
mare de stele". În Gelozie, poetul vorbește despre "un ocean de patemi" și "marea de suferinți", în aceeași poezie fiind de găsit și puternicul vers "Mă mișc ca oceanul cu suferinți adânci", care relevă intensitatea formidabilă a sentimentului amoros. În Demonism, "fluvii de lacrimi". În Memento mori, "oceane de popoare", "mare de palate", "unde de popoare", "mării de omăt", "diluviul de flăcări", "un ocean de lumină", "oceanele-i de stele", "râuri de stele", "fluvii cu mase de sori", "oceanul de-ntuneric
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit de o pasiune nestăpânită, care-l antrenează în situații potrivnice lui. De altfel, muzica atribuită lui de Mozart nu are nimic din demonismul unui Don Giovani, ea este dominatoare, virilă dar limpede. Ceea ce se vede și în gravitatea cvasi-religioasă a magnificului final "Contessa, perdono". Tânărul bariton Ștefan Ignat (și el debut în rol) pus în situația de a-și juca personajul în această
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
Începutul e pe măsura întregului: firul ,roșu și scămoșat" al povestirii se desfășoară simultan cu cel al imprecațiilor la adresa cititorilor, într-o captatio pe invers, scontând pe iritarea noastră. Dar ,palmele" primite mai degrabă amuză decât enervează. Lipsit de un demonism substanțial, personajul lui Alain Gavriluțiu vehiculează unul de operetă, mitraliind sensibilitățile cu gloanțe de cauciuc și exultând la fiecare pișcătură. Pledoaria lui pentru muzica bună, de exemplu, cu osândirea celor ce ascultă manele, prezintă toate notele ascuțite ale patetismului puberal
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
pe care Dan C. Mihăilescu o face cărții Dragă viață de Alice Munro, prozatoarea canadiană distinsă cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2013: „Gânduri cețoase, impulsuri obscure, vinovății fără vină, acuzații difuze. Inexplicabilul sau inavuabilul resimțite ca reacție firească. Benign demonism infantil, dincolo de logică și de orice explicație.(...) Pe scurt, viață. Mai precis: draga noastră viață. Cea pe care adesea uităm s-o trăim, necum s-o mai și gândim.” De asemenea, am citit cu interes interviurile cu Marin Mălaicu-Hondrari și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2780_a_4105]
-
din Evul Mediu. Nihilismul este, în concepția lui Culianu, lipsit de valențe negative, o constantă reiterabilă ("în rezervă") a oricărei culturi, starea duală de "amo et odi" specifică acestuia, reflectându-se cel mai pregnant în cazul lui Eminescu în poemul Demonism, poetul pretându-se și la o rânduire în nihilismul de tip nietzschean: Mitul eminescian reprezintă o obiectivare mitologică a aceleiași rădăcini existențiale ce se va manifesta, câțiva ani mai târziu, la Nietzsche" (p. 62). Cea mai mare parte a studiilor
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
pune în practică politica bestială a partidului. Ofițerii de armată, cei de miliție și de securitate au constituit principalele brațe înarmate ale partidului. Dar egali în responsabilitate sunt și intelectualii ce s-au oferit cu entuziasm să intre în slujba demonismului comunist. Cărțile publicate până acum suferă, din câte-mi dau seama, de o serioază doză de amatorism și naivitate. Și era inevitabil să fie așa, de vreme ce accesul la documente a fost barat cu atâta grijă. Până și cercetătorii care au
Sertarele infernului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10858_a_12183]
-
fantastic și straniu fenomen" (I. N.). Ce ar mai fi de adăugat? Istorie contrafactuală n-are rost să facem. Dar este, oricum, imposibil să ne imaginăm un Eminescu încredințînd Convorbirilor cele 217 strofe ale poemului Memento mori sau bucăți precum Demonism, Miradoniz, Odin și Poetul, Povestea magului călător în stele, Mureșanu, Codru și salon, Diamantul Nordului, Sarmis, Gemenii etc. în conștiința poetului, intuirea orizontului de așteptare al contemporanilor avea partea ei în adoptarea deciziilor. Iar dacă Eminescu nu și-ar fi
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
a interpretului. Mihnea Lamatic a realizat fără îndoială rolul vieții lui de până acum - a fost mobil, dinamic, a cântat expresiv, inteligent și cu bun-gust, dar mai apropiat de stilul grand - opéra franceză - cu care Boito are afinități - decât de demonismul goethean. Cât despre Faust, tenorul Stelian Negoescu și-a rostit partitura în forță, fără să dea impresia că personajul său ar fi mistuit de marile probleme ale existenței. În Margherita, Roxana Briban cu timbrul ei generos a susținut o linie
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
sînt însă infinit mai multe și simpla lor enunțare (în ordine alfabetică) de către Adriana Babeți poate produce senzații de vertij: "abstracție vie, angelism, aristocrație (un fel de), artă, artificiu, asceză, asociație, atitudine, castă, ceremonial, cod, corporație, cult de sine însuși, demonism, doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
de prejudecăți deopotrivă. Critică eseistică Volumul lui Iosif Cheie-Pantea, De la Eminescu la Nichita Stănescu, reprezintă, așa cum o spune și subtitlul, o colecție de reflecții literare, unele redactate foarte recent (2000, 2002), altele datate cu câteva decenii în urmă, e.g. Ipostazele demonismului arghezian - 1969. Este o colecție eclectică, care cuprinde atât analize de poezie cât și de proză, jurnal literar (Steinhardt) și eseistică (Cioran). Autorul reactualizează locuri comune ale criticii literare (vezi fragmentul despre Camil Petrescu și fascinația ideii sau cel despre
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14245_a_15570]
-
pentru a atenua din efect, Caragiale apelează la rama celor doi sfetnici de taină. Altfel, de reținut convingerea, cu caracter deopotrivă autoreferențial, că ,un drăcușor se poate strecura prin cea mai îngustă crăpătură". Căci, de va fi să vorbim despre demonismul lui Caragiale, al lui și abia apoi al lumii create, atunci va trebui să invocăm tocmai această opțiune a sa pentru ezitare, pentru periferia ca loc al ezitării, pentru acele nișe prin care nici o realitate nu se instituționalizează pentru a
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate și uimire din Fundulea
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
în fond? Nu cumva el este un administrator al Creației, de pildă acel „Weltgeist" de care vorbește atât de convingător G. Bogdan-Duică? Nu suntem departe de interpretarea lui Tudor Vianu (pe care, de altfel, Gheorghe Doca îl citează insistent) privind demonismul în poemul „Luceafărul"- cu diferența că Vianu cita sau, cel puțin, citea - avizat poezia lui Eminescu. E ușor să te joci cu virgula într-un text, dar când dai de sensuri opuse, ce faci? Pur și simplu Gheorghe Doca are
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
tip de hybris, prin care este depășită zona devotamentului personal, a angajamentului profesional, pentru a intra într-una a posedă rii, a obsesiei și de ce nu, chiar a nebuniei. Un regizor rus ar fi relevat aici reflexele dostoievskiene ale unui demonism ideologic, a unor rafinate fanatisme, a unor suflete peirdute, însă morala protestantă nu are în diapazonul său afectiv astfel de sunete. Mariajul cu profesia, loc comun în cinematografia americană, este dus aici până la ultimele consecințe: castitatea profesionistului de cursă lungă
O epopee americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3843_a_5168]
-
construirea de poduri civilizaționale” și „deschiderea de noi orizonturi” sunt sloganele vremii, de ce-ar mai fi lumea interesată de-un domeniu care propagă încremenirea și atomizarea? Zona cercetărilor umaniste a fost îngenuncheată de aberațiile „structuraliste” și „deconstructiviste” născute din demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]