222 matches
-
I. Importanța ideii de comunitate în istoria gândirii / 19 1. Reîntoarcerea eternă / 19 1.1. Relevanța ideii de comunitate / 19 1.2. Complexitate ș( ambiguitate conceptuală / 20 2. Înger și demon / 22 2.1. Comunitatea ca înger / 22 2.2. Demonizarea comunității / 26 3 . Despre funcționalitatea comunității / 27 Capitolul II. Definirea comunității / 31 1. Dificultatea demersului / 31 2. Definiții și strategii de definire a comunității / 33 2.1. Speculanții de ambiguitate / 34 2.2. Comunitate și comunitate / 35 2.3. Comunitate
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ca melodiile de flașnetă (...) revin mereu după anumite pauze. (Malthus, 1992: 243) Ce dovadă mai bună că Malthus avea dreptate decât exclamația atât de frecventă într-o anumită perioadă la noi după 1990, că "era mai bine înainte"? 2.2. Demonizarea comunității În pofida imaginii pozitive, comunitatea nu a fost gândită doar în cheie utopică. Afirmația că termenul comunitate nu ar fi fost folosit niciodată într-o manieră nefavorabilă este exagerată, în condițiile în care există numeroase voci care subliniază potențialul opresiv
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apărut reacții de respingere, exprimând furia publică împotriva "îmbogățiților de pe Wall Street". Într-o conferință ținută în 2009 la Wharton School of Business a Universității Pennsylvania, fostul director al băncii Merrill Lynch, John Thain 144, ridică exact această problemă, a demonizării Wall Street-ului și, într-un plan mai larg, a visului american: "Wall Street-ul continuă să fie un loc grozav unde oamenii pot avea o carieră grozavă. Nu vreau să personalizez prea mult, dar eu am crescut într-un
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
clauzei națiunii celei mai favorizate pentru România - atitudine datorată În principal intrării Într-o nouă fază a Războiului Rece, În care Bucureștiul a continuat să joace pe cartea independenței -, iar În primul său mandat Ronald Reagan a continuat, pe fondul demonizării „Imperiului Răului”, să răsplătească poziția separată a României față de Uniunea Sovietică, perspectiva unei reformări a URSS, generată de venirea lui Gorbaciov la putere, precum și insistențele din ce În ce mai puternice din Congresul american au determinat Washingtonul să-și intensifice presiunile asupra conducerii de la
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Resorturile psiho‑sociale ale acestei campanii de stigmatizare a adversarilor au făcut obiectul mai multor cercetări, printre care și cea a savantei americane Elaine Pagels, The Origin of Satan, apărută în 1995. Pagels face o analiză fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Iustin, demonii nu sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi și nelegiuiți care, în ceea ce privește faptele, nu se aseamănă nici măcar cu oamenii cei doritori de virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt zei: „Nu numai că [...] nu sunt drepți, ci sunt niște demoni răi și nelegiuiți care, în ceea ce privește faptele, nu se aseamănă nici măcar cu oamenii cei doritori de virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori și cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în biografia pământească a personajului. Predicatorul se vede obligat să abstractizeze, mai bine zis, să remitizeze figura adversarului eshatologic, apropiind‑o până la identificare de figura tradițională a îngerului răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Cel de‑al doilea impuls în procesul de „demonizare” cvasitotală a Anticristului își are originea într‑o altă lacună semnificativă: episodul confruntării dintre Cristos și diavol nu se regăsește în dosar. Judecata nu poate avea loc câtă vreme diavolul nu este învins și aruncat în „iezerul de foc și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descântec și văduvă fără plâns nu este” („Nu e bucurie fără supărare”421); „La cal alb și la văduvă să nu slujești”422. * Erau demonizate, fără îndoială (precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
patriotism, grefarea unei doctrine conservatoare. Curentul a stimulat o literatură pătrunsă de duh patriotic, dar simțitor alterată de tendințe paseiste, care au dus la idealizarea satului medieval, a trecutului, a economiei patriarhale, la o imagine idilică, decorativă a țăranului, la demonizarea orașului, prezentat ca Sodomă și Gomoră. Talentul scriitorilor autentici a biruit însă, ca întotdeauna, mărginirile maniheiste și fanatismele doctrinare. Din paginile revistelor „Sămănătorul”, „Ramuri” și ale altor periodice înrudite se înalță - peste ideologia s. - o seamă de povestiri semnate de
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
din morminte / în straiul lor de lacrimi, de flori și in curat”, Nicolae Ceaușescu). În Poeme de dragoste, ură și speranță (1981) ori în Saturnalii (1983) se află stihuri care slăvesc oracular Patria, Neamul, Partidul, miturile naționale și incriminează până la demonizare pe dușmanii românității, adică străinii, trădătorii de țară, „strigoii”, „uscăturile” din emigrație etc. Victimizându-și în exces neamul, supradimensionând virtuți pe de o parte, vinovății pe de alta, T. trimite epistole lirice în cele patru zări: Scrisoare deschisă către toate conștiințele
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
societății năvalnicul progres științifico-tehnic; apologeții, în schimb, profetizau „incalculabilele binefaceri” de care vor avea parte oamenii datorită descoperirilor științei și noilor tehnologii. Tema catastrofică era mai veche, fiind lansată de antimoderniștii deceniului anterior. Ea era însoțită de denunțarea științei și demonizarea tehnicii. Discursurile contestatarilor se sfârșeau, aproape întotdeauna, cu lamentații privind „distrugerea omului”, „dezumanizarea omenirii” și instalarea „antilumii” pe Pământ. Discursurile apologetice propuneau imagini total diferite. Daniel Bell, de exemplu, anticipa dispariția „luptei de clasă” și a „exploatării omului de către om
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie stângistă, a continuat însă să alimenteze viziuni catastrofice. „Demonizarea științei” și anticiparea transformării omului în sclav al „Molohului industrial”, care va nimici mediul natural, va degrada cultura și moravurile și va distruge omenirea, au alimentat constituirea unui „cult al omului” sui-generis. Idealul acestui cult a fost adoptat aproape în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ceva. Dar cu ce? Cultura care umple vidul paideutic al specialistului modern este, de cele mai multe ori, „cultura de masă”. Specialiștii care dispun de o solidă cultură generală sunt din ce în ce mai puțini. Cei mai mulți cad victimă celor două erori capitale ale pedagogiei moderne: demonizarea „erudiției vane” și satirizarea „diletantismului” cultural, la care se poate adăuga și apologia „specialistului” (care nu este rea în sine, dar dăunează formării integrale a personalității specialistului, contribuind la transformarea lui în „om unidimensional”). Specialistul epocii moderne - format în perioada
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
presiune ideologică, morală și chiar materială. Cea mai mare ruptură s-a dovedit a fi Însă cea valorică. Desființarea Institutului Social Român, dispariția marilor profesori, dispariția Învățământului universitar de specialitate, cu toate că Facultatea de Sociologie a fost reînființată pentru scurtă vreme, demonizarea chiar și a cuvântului sociologie au adus până la urmă disciplina la cheremul unor mediocrități, diletanți sau carieriști. A existat Însă și continuitate. Să nu uităm că Henri H. Stahl și-a derulat cercetările și după instaurarea comunismului, beneficiind de sprijinul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
chiar homosexuale) multiplică până la sațietate controversele despre familie. Dar nu-i nimic nou sub soare. De la instituirea familiei nucleare pe scena istoriei, nu am dus lipsă nici de anunțuri ale crizei familiei, nici de sanctificarea („sfânta familie burgheză”) sau de demonizarea ei („iadul tinereților noastre”). Familia a continuat să fie simbol al „destinului de gen” și nici o alternativă, oricât de mult a fost căutată, nu a reușit să i se substituie. De altfel, centrarea pe familie sau căutarea exclusivă în orizonturile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Germaniei, dar mult mai slab. Ceea ce voiam să accentuez este că, deși intrată În NATO și UE, beneficiind de sprijin financiar, instituțional, logisticetc., nu s-a schimbat ceea ce Michas numea „nesfânta alianță” Între diferite forțe politice din Grecia. Asistăm la demonizarea Americii deopotrivă de către diverși arhiepiscopi ai Bisericii Ortodoxe Grecești și de către liderii nereconstruitului Partid Comunist Grec ultrastalinist KKΣ, unele figuri apropiate de junta militară care a condus Grecia Între 1967 și 1974. Există excese, explozii de ură irațională la adresa Statelor Unite
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de a-i ajuta. Superstiția rămâne în continuare o vorbă de ocară aruncată dușmanilor. Mai rău chiar, o înjosire adusă divinităților Romei. Pentru moment, Germanicus nu sesizează că demonizarea astrologilor este legată de crearea unui sistem politic centralizat. Furia lui este îndreptată mai degrabă împotriva lui însuși decât a chaldeilor. Se luptă cu un dușman imaginar. De mic copil a fost învățat să traseze granițe bine definite între ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
religiei raționalismului” se va dovedi genialul pictor Goya, în a cărui artă viziunea omului se situează la hotarele umanismului și ale începutului “dezumanizării” ființei umane. “În pierderea tradițiilor umaniste ale artei, viziunea lui Goya înseamnă un prim moment: acela al demonizării chipului uman. În scurt timp arta cunoaște ridiculizarea omului în operele lui Daumier, trecerea lui în rândul obiectelor în Impresionism și negația sa în curentele nonfigurative și antiumaniste ale secoluli al XX-lea.” Francisco Goya a cunoscut angoasa și vidul
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
scriu despre el. Aș putea să înalț, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel de hârtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aș urmări cu sufletul la gură demonizarea progresivă a noului Adrian. Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aș da ce n-am dat în șaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea (pe lângă care toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
carismatic complexitatea ontică a mundaneității glisată pe extensia imanentului. Transcendența ca finalitate a voinței ascensiunii mistice sub spectrul sacrificiului de sine, transcendența drept abis ultim întemeietor dincolo de pulsațiile exterioare ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
omul evocă implorator nu doar transcendența, ci și repoziționarea sa întru transcendență. Acest pas resurecționar este un titanic avânt metafizic în care omul dobândește noblețe atemporală, iar transcendența se relevă ca demiurgie activă. Cuprins Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică / 11 Demonizarea eului și introspecția eșuată / 41 Asumarea transcendenței în metamorfozele suferinței / 61 Ipostaza ontică a reculegerii în templu / 113 Fluxul mundaneității inserate temporalului ce mistuie întru apăsarea disoluțiilor ontice se poate dovedi incapabil de a controla și asimila anumite experiențe intensificate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și falsa impresie asupra propriilor potențialități și limite? De ce nu vede cel sedus răutății factorul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita unei introspecții profunde și fidele propriei realități lăuntrice? Cel care își asumă constanta perseverenței în iubire poate intui, într-un final, transcendența ca adevăr ultim, ascuns, activ și învăluitor? Demonizarea eului și introspecția eșuată Se spune că din confruntarea cu răutatea celorlalți obținem o șlefuire, o maturizare a propriei interiorități. În lipsa acestei confruntări decisive rămânem naivi, adică la periferia revelației autentice asupra vieții cotidiene, asupra mundaneității proiectate întru temporal și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui a trecut de porțile infernului devenind și el purtător al acestuia. În esență, demonizarea implică o structură metafizică, ce intră sub incidența și controlul demonului. La rândul său, eul reprezintă resortul-esență, nucleul eidetic al conștiinței. El se manifestă întru amploarea și dinamica propriei independențe. El se dorește liber și se fundamentează pe sinergia acestei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]