225 matches
-
este osândit anume cârciumarul necinstit, ci cârciumarul pur și simplu. Oricum s-ar purta, acesta este iremediabil sortit Iadului, fiind considerat un agent al Diavolului. Având În vedere faptul că În satele din estul Europei cârciumarul era, de regulă, evreu, demonizarea cârciumarului a adăugat tușe noi portretului demonic al „evreului imaginar”. Reciproca este și ea valabilă (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). În folclorul mitic românesc, nu numai tutunul este „iarba dracului”, ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iadului, fiind considerat un agent al Diavolului. Având În vedere faptul că În satele din estul Europei cârciumarul era, de regulă, evreu, demonizarea cârciumarului a adăugat tușe noi portretului demonic al „evreului imaginar”. Reciproca este și ea valabilă (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). În folclorul mitic românesc, nu numai tutunul este „iarba dracului”, ci și vița-de-vie. În legendele populare de origine bogomilică, structurate deci conform unei teologii dualiste, vinul este considerat o coproducție divino-demonică : inițial, vinul a fost o „băutură sfântă”, nealcoolică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cristică, ci o comentează și o completează. Parabolei i se anexează două sensuri noi, care - chiar dacă nu sunt În litera Evangheliei - sunt cumva În spiritul ei : 1. Fiind considerată un păcat demonic, cecitatea evreilor este Înfăptuită de diavoli (vezi capitolul „Demonizarea evreului”), 2. Urmarea logică a acestui tip de cecitate nu mai este căderea Într-o simplă râpă, ci direct În flăcările Iadului ; este drept că ele erau oricum menite evreilor, dar abia la Judecata de apoi (vezi capitolul „În flăcările
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nicolae Cartojan -, descrisă În Călătoria Maicii Domnului și evocată prin picturile din pridvorurile bisericilor, a zguduit adânc masele populare și a lăsat urme trainice nu numai În tradițiile populare [...], dar chiar În colinde” <endnote id="(19, I, p. 99)"/>. 2. Demonizarea evreului Perspectiva teologică Identificarea evreului cu omul roșu (vezi capitolul „Omul roșu”) și cu solomonarul (vezi capitolul „Evreul vrăjitor”) nu a fost o regulă, ci s-a produs doar În unele cazuri și În unele zone ale României. Totuși, fenomenul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rele ale bolii, ea le alungă Într-o „lume de dincolo”, localizată câteodată „unde se chiaptănă ovreicele” (și unde „fetele [creștine] nu se piaptănă”) sau „la jidance” <endnote id="(166, p. 247 ; 592, p. 52)"/>. Este tot un simptom al demonizării evreului, pentru că - așa cum apar În descântecele românești - coordonatele acestui spațiu mitic extramundan sunt : „În talpa iadului”, „În gheena focului nestins”, „În fundul Mării Roșii”, „unde se duc toate apele” („Apa Sâmbetei”), „unde de Hristos nu se pomenește”, „unde popa nu toacă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un „Plan pentru cercetarea vieții religioase” În satul românesc. Una dintre Întrebările la care urmau să răspundă țăranii români suna astfel : „Au luat oare diavolii forme omenești ? Evreii, țiganii etc. ?” <endnote id="(765, p. 226)"/>. Tendința de care aminteam - de demonizare a evreului - poate fi ușor demonstrată prin faptul că „evreul real” (și nu doar ipostaza sa legendară) este asociat În mod explicit Diavolului, printr-o mulțime de credințe, apelative și zicători populare românești : „Jidu-i sfredelul Dracului” <endnote id="(13, pp.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
unor puteri străine <endnote id=" (92)"/>. Totuși, În 1895, I.-A. Candrea credea că târtan = tartor și că, „În orice caz, [târtan] n-are nici o legătură cu germanul Unterthan, cu care au căutat să-l Înrudească unii” <endnote id="(773)"/>. Demonizarea evreului nu este un sindrom specific mentalității populare românești, ci un fenomen de psihologie colectivă, uzual atât În Europa Occidentală, cât și Orientală <endnote id=" (40)"/>. Iată câteva proverbe și zicători, culese În zona Europei Centrale, care se alătură celor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Diavolul sunt copiii aceleiași mame” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176)"/> ; „Evreii sunt sfredelul Diavolului” - proverb maghiar și româ nesc <endnote id="(107, p. 119 ; 13, p. 90)"/>. Perspectiva politică Nu voi insista prea mult asupra fenomenului de demonizare a evreului, așa cum s-a manifestat el de-a lungul secolelor În spațiul cultural vest-european. Lucrări importante au fost elaborate pe această temă, printre care cea a lui Joshua Trachtenberg, The Devil and the Jews, a devenit clasică <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei”, conchide Eliade, „sunt fiii Diavolului, și ei nu-și vor găsi mântuirea, În veci” („Creștinătatea față de iudaism”, Vremea, nr. 349, 1934 ; <endnote id="cf. 675, pp. 110-116"/>). Controversa dintre Eliade și Racoveanu, comentează istoricul Jean Ancel, „ilustrează gradul de demonizare a evreului În societatea românească, În ajunul instalării guvernului Goga-Cuza” <endnote id="(693, I, p. 130)"/>. Într-adevăr, În România de la mijlocul anilor ’30, această dispută teologică suferă de o profundă inadecvare, Într-o epocă În care studenții evrei erau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
toate aceste elemente apar În „romanul evreiesc” al lui Mihail Sebastian, roman care a generat polemica pur teologică rezumată mai sus. În fine, trecând de la un fin eseist (profesorul Nae Ionescu) la un militar de carieră (mareșalul Ion Antonescu), subtilitatea demonizării evreului dispare fără urmă. Concluzia Însă este aceeași : „Satana este evreul”, deci acesta trebuie alungat sau nimicit. La 3 septembrie 1941, aflându-se pe frontul din Răsărit, În fața orașului Odessa (Ucraina), conducătorul statului, Ion Antonescu, Îi trimite o telegramă lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sus, atunci ceea ce părea a fi o tușă pozitivă În portretul „evreului imaginar” (el este de bun augur) se dovedește a fi de fapt Încă o trăsătură negativă a imaginii sale : el este un bun receptor al Diavolului (vezi capitolul „Demonizarea evreului”). Magia primului oaspete Revenind la superstiția comentată - aceea privind prestigiul augural pozitiv acordat evreului -, trebuie spus că ea s-a dovedit atât de puternică, Încât „aria ei de aplicare” s-a extins foarte mult, cuprinzând și alte zone ale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mijloacele verificate atunci vor fi utilizate și azi. "Jocul de picioare" alcătuit din ofensive și retrageri, propuneri și contrapropuneri, mai las eu, mai lași tu, convorbiri secrete, manipularea opiniei publice, comisii de experți, amânări, declarații agresive urmate de altele pașnice, demonizarea adversarului pigmentată cu gesturi de prietenie ș.a.m.d. constituie un instrument de primă mână al diplomației "scutului". Întâi, americanii au declarat că instalează acest scut un radar și baterii de lansatoare în Cehia și Polonia. Cehii și polonezii au
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
românesc, cu ale sale penitenciare și lagăre de exterminare prin muncă forțată. Sighet, Aiud, Gherla, Pitești, Canalul Dunăre-Marea Neagră sunt doar câteva din numele de pe această veritabilă hartă a morții. Sub Ceaușescu, în pofida promisiunilor privind întărirea „legalității socialiste”, a continuat demonizarea proprietății private, persecutarea credințelor și practicilor religioase, criminalizarea oricărei forme de opoziție. Nu mai puțin semnificativ, Ceaușescu și regimul său au dus la paroxism politica de persecutare a femeilor și copiilor: în urma interzicerii avorturilor și a metodelor contraceptive, orfelinatele s-
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de misiune pentru aproape toate bisericile și formațiunile religioase, un loc în care orice idee și credință religioasă are șansa de a fi cunoscută și îmbrățișată de un număr impresionant de persoane. Între redefinirea spațiului virtual ca spațiu sacru și demonizarea acestuia ca sursă a frivolizării manifestărilor religioase, comunitățile de credincioși care au ales o formă de comunicare mediată computerizat au găsit strategii de adaptare la noile condiții și s-au dezvoltat într-un ritm demn de era informațională. În anul
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
natural în fața schimbării și a noutății. Domeniul religios este unul marcat de stabilitate, ceea ce face ca orice modificare în ceea ce privește forma și conținutul închinării și ale celorlalte activități să fie abordată cu reticență, mai ales de către latura conservatoare a bisericii. Dincolo de "demonizarea" Internetului ca mijloc de a îndepărta oamenii de bisericile lor de origine, există o serie de argumente pertinente legate de validitatea experiențelor religioase online și a grupărilor religioase în spațiul virtual. Una dintre problemele identificate în ceea ce privește inițierea și organizarea comunităților
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
și caracteristici de natură emoțională și ideologică. Geografiile simbolice identifică mental spațiul Înconjurător, aplicându-i etichete prin intermediul cărora Îl clasifică și Îl plasează pe un anumit loc al unei ierarhii valorice; spațiul este ideologizat, este considerat bun sau rău, prin demonizarea sau idealizarea anumitor arealuri sau direcții. Uneori, geografiile simbolice reconfigurează complet spațiul geografic, creând noi „teritorii”, decupate În funcție de criteriile ideologice cu care se operează. Alteori, un spațiu concret, identificabil pe o hartă politică sau geografică, este Învestit cu o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de-a rândul, cu sângele lor, granițele Imperiului și le păzesc și astăzi, pentru ca Ungaria, Austria și Europa Întreagă să fie apărată și asigurată În contra barbarismului și a ciumei, aceste Îngrozitoare rele din Orient! Se observă În acest citat, pe lângă „demonizarea” Orientului (ca modalitate de denunțare radicală a alterității), și construirea unor paradoxuri istorice, menite să sublinieze lipsa de Îndreptățire a acțiunilor dușmanului, ca și ingratitudinea acestuia. Maghiarii, care În Evul Mediu au fost protejați de către croați În fața amenințării turcilor, au
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Germaniei, dar mult mai slab. Ceea ce voiam să accentuez este că, deși intrată În NATO și UE, beneficiind de sprijin financiar, instituțional, logisticetc., nu s-a schimbat ceea ce Michas numea „nesfânta alianță” Între diferite forțe politice din Grecia. Asistăm la demonizarea Americii deopotrivă de către diverși arhiepiscopi ai Bisericii Ortodoxe Grecești și de către liderii nereconstruitului Partid Comunist Grec ultrastalinist KKΣ, unele figuri apropiate de junta militară care a condus Grecia Între 1967 și 1974. Există excese, explozii de ură irațională la adresa Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
fond, ea proclama un singur lucru: comunismul va învinge. Îl proclama cu siguranța unui adevăr științific elementar."326 Demarat cu o puternică vocație internaționalistă, comunismul sfârșește în naționalism și chiar izolaționism (ca orice utopie îngrozită de ideea contaminării), susținut prin demonizarea străinilor, cu instrumente discursive derutante pentru o minte logică, dar rămânând singurul tip de discurs care putea struni o populație dezorientată: "internaționalismul și analiza modurilor de producție lasă locul naționalismului tradiționalist în care figurile, marile fapte ale trecutului național, eroii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să fie discreditați public, într-o acțiune media și într-o manipulare de anvergură a opiniei publice. Din complot, dacă acesta a existat, nu a făcut parte întreaga Securitate, ci facțiuni dinăuntrul ei, alte facțiuni rămânându-i fidele lui Ceaușescu; demonizarea Securității și lansarea psihozei legate de teroriști nu avea însă cum să diferențieze între gruparea pro-revoluție (securiștii „buni”) și cea anti-revoluție (securiștii „răi”), așa încât s-a acceptat (sau s-a negociat) formula unei demonizări generale. Dar, după ce a plătit acest
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
facțiuni rămânându-i fidele lui Ceaușescu; demonizarea Securității și lansarea psihozei legate de teroriști nu avea însă cum să diferențieze între gruparea pro-revoluție (securiștii „buni”) și cea anti-revoluție (securiștii „răi”), așa încât s-a acceptat (sau s-a negociat) formula unei demonizări generale. Dar, după ce a plătit acest preț, Securitatea a fost vivificată prin crearea Serviciului Român de Informații. * Există și alte lucrări, mai puțin importante, care mizează pe ideea unei conspirații interne - dar argumentația lor este expediată și, în unele cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
erau îndeajuns de sumbre și violente. Unii ziariști occidentali au considerat că filmările cadavrelor mutilate din gropile comune de la Timișoara ar fi reprezentat „simbolul celei mai mari minciuni mediatice din întreaga istorie a televiziunii” (Mommerency în Selys, 1992, p. 60), demonizarea lui Ceaușescu și, alături de el, a Securității făcând parte din regia clamatului „genocid” care ar fi avut loc în decembrie 1989. Tocmai de aceea, moartea lui Ceaușescu a fost percepută ca uciderea violentă a unui „monstru” abominabil. Lichidarea sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fanatici cu armament sofisticat și performant. Proiecția asupra lor este apocaliptică, după cum reiese din amplele pasaje citate mai jos din lucrarea Însemnări din zilele revoluției. Decembrie 1989 (1990), care procedează la o apologie a Armatei și, în consecință, la o demonizare a Securității și a „teroriștilor”, la modul grotesc și absurd. Îmi îngădui să citez atât de amplu tocmai pentru a reda isteria colectivă și psihoza inculcată nu doar populației, ci și comentatorilor în legătură cu așa-numitul fenomen terorist. „Cine sunt șobolanii
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a înlocui vidul de putere lăsat de fuga și capturarea lui Ceaușescu și au negociat cu facțiunile loiale dictatorului. Aceștia au preluat revoluția și i-au modelat finalul în stilul lor, cu riscurile inerente ale unor victime în plus, cu demonizarea fostului dictator etc. În mod firesc, a existat o emoționalitate specială în timpul evenimentelor din decembrie 1989, care a făcut ca românii ieșiți în stradă să protesteze împotriva lui Ceaușescu și a comunismului să manifeste un curaj nebun; aceeași emoționalitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Resorturile psiho‑sociale ale acestei campanii de stigmatizare a adversarilor au făcut obiectul mai multor cercetări, printre care și cea a savantei americane Elaine Pagels, The Origin of Satan, apărută în 1995. Pagels face o analiză fundamentală a procesului de demonizare a anumitor grupuri religioase - reprezentanții iudaismului tradițional, fariseii, păgânii, ereticii creștini - de către unele minorități radicaliste, aflate „în criză de identitate”. Unul din capitolele cărții sale este consacrat stigmatizării păgânilor de către Iustin. Demonologia sa vizează exclusiv păgânismul. În Dialogul cu Trifon
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]