169 matches
-
mântuirea întregei creștinătăți. ["REPUBLICA ARISTOCRATICĂ... "] 2292 Republica aristocratică c-un rege ereditar ["OPINIA PUBLICĂ"] 2255 Opinia publică. 382 {EminescuOpXV 383} ATACURI LA PERSOANE [RUSET ȘI BOERESCU] 2292 [1] Trebuie desprețuiți aceia pe care i-am pierdut * și aduși acolo ca demosul să-i spânzure de felinar. Când vom descrie poporului românesc legile lui vechi și drepte va spânzura și pe Ruset și Boerescu. [2] Pe doi oameni [î]i urăsc în țara asta, doi oameni care trebuiesc nimiciți din cauza falsității lor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Bok (1978:291) observă că "autoamăgirea prezintă probleme dificile de definiție" și că dacă autoamăgirea este corect numită în acest fel "este un subiect dezbătut încă din vremea lui Platon" (cf. Chisholm și Feehan 1977:158-159; Paulhus 1988a; Sackeim 1988). Demos (1960: 588-589), susține că "minciuna adevărată" a lui Platon se referă la inducerea în eroare a propriei persoane. Unele dintre incidentele pe care în mod normal le numim autoamăgire sînt ușor de rezolvat. Cînd, de exemplu, eu descopăr că drumul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1) identifică "enorma capacitate a omului de a se auto-înșela", ca una din caracteristicile de bază ale ființei umane. Snyder și Higgins (1990:216) se referă la "un public interior", însă acest angajament reflexiv este rareori o discuție pașnică; Raphael Demos (1960:588) vorbește despre "conflictul interior" (cf. Greenwald 1988). Fingarette postulează nu atît un dialog, cît un duet silențios, în care două sau mai multe părți ale personalității evită să comunice între ele. Kovar (1974:138) comentează teza lui Fingarette
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în adevărul unui lucru recunoscut inițial ca minciună nu este completă, ca în cazul lui D4, nu avem de-a face cu autoiluzionarea, ci cu o pretinsă autoiluzionare. Această nuanță a utilizării autoiluzionării și auto-amăgirii se opune oarecum propunerii lui Demos (1960:590) de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are o boală, deși este perfect sănătoasă. Pe de altă parte, se apropie de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a folosi termenul "iluzionare" pentru falsa convingere de care persoana nu este răspunzătoare, cum ar fi, de exemplu, convingerea unei persoane hipnotizate că are o boală, deși este perfect sănătoasă. Pe de altă parte, se apropie de teoria lui Demos, care comentează: O diferență importantă între ceea ce eu numesc iluzionări și auto-amăgiri este faptul că persoana care își face iluzii nu trăiește nici un conflict; nu există nici o convingere contradictorie, ca în cazul auto-amăgirii. (Demos 1960:590) Este necesară o restrîngere
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
parte, se apropie de teoria lui Demos, care comentează: O diferență importantă între ceea ce eu numesc iluzionări și auto-amăgiri este faptul că persoana care își face iluzii nu trăiește nici un conflict; nu există nici o convingere contradictorie, ca în cazul auto-amăgirii. (Demos 1960:590) Este necesară o restrîngere a vocabularului cînd descriem reacțiile celor păcăliți. Este greșit să continuăm să vorbim despre păcăliți, o dată ce aceștia au sesizat intenția mincinosului de a-i înșela. Încercarea de a minți a eșuat. Păcăliții care iau
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
305]. Defoe, Daniel 1725. A new voyage round the world, by a course never sailed before... London: Bettesworth and Mears [292]. 1927. Robinson Crusoe. Vol.1. Oxford: Blackwell [291]. 1928. A journal of the plague year. Oxford: Blackwell [292, 293]. Demos, Raphael 1960. Lying to oneself. Journal of Philosophy 57: 588-595 [242, 232, 231]. Denness, Bruce 1988. Divine artefact. Nature 336:614 [304]. Dennett, Daniel Clement 1987. The intentional stance. Cambridge, Mass.: MIT Press [324]. Dentan, Robert Knox 1970. Living and
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Philosophy (London). Appfel-Marglin, F. și Marglin, S. (ed.) (1990) Dominating Knowledge: Development, Culture and Resistance (Oxford). Arblaster, A. (1984) The Rise and Decline of Western Liberalism (Oxford). Archibugi, D. (ed.) (1998) Re-Imagining Political Community: Studies in Cosmopolitan Democracy (Cambridge). (2002) "Demos and Cosmopolis", New Left Review, 13. (2004a) "Cosmopolitan Democracy and Its Critics: A Review", European Journal of International Relations, 10 (3). (2004b) "Cosmopolitan Guidelines for Humanitarian Intervention", Alternatives, 29 (1). Archibugi, D. și Held, D. (ed.) (1995) Cosmopolitan Democracy: An
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a continuat cu dificultăți sub controlul macedonean timp de generații; apoi orașul a fost cucerit din nou, de această dată de către romani.) Grecii probabil atenienii au fost cei care au introdus termenul de democrație sau demokratia, compus din cuvintele grecești demos, poporul, și kratos, a conduce. Este interesant faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota doar oamenii obișnuiți sau chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
cucerit din nou, de această dată de către romani.) Grecii probabil atenienii au fost cei care au introdus termenul de democrație sau demokratia, compus din cuvintele grecești demos, poporul, și kratos, a conduce. Este interesant faptul că, în timp ce în Atena cuvîntul demos se referea de obicei la întreaga populație ateniană, uneori denota doar oamenii obișnuiți sau chiar numai săracii. Se pare că termenul democrație era uneori utilizat de către criticii săi aristocrați ca un fel de epitet pentru a-și arăta disprețul față de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
că un nou gen de democrație putea fi creat inserînd practica medievală a reprezentării în filonul antic al democrației. Au avut dreptate. În esență, procesul de extindere a dus în cele din urmă la o guvernare reprezentativă înteiemată pe un demos cuprinzător, ajutînd astfel la conturarea concepției noastre moderne de democrație. Totuși, date fiind dezavantajele relative ale reprezentării, de ce nu au respins-o reformatorii democratici în întregime, optînd în schimb pentru democrația directă sub forma, să spunem, adunării poporului în stil
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a lui γή, preia și amplifică valorile formei monosilabice, însemnând: „pământ, țară, ținut, regiune; populație, popor, oameni simpli; soldații ca masă; cetățean; democrație, stat democrat, adunare populară; dem ca subdiviziune a unei file (ginți)”; 2) De sfera semantică a lui demos este foarte apropiată cea a lat. gens și a vgr. γένος: „naștere, origine, familie, neam; rasă, speță; popor, națiune; mugur, mlădiță; copil; detașament, clasă etc.”; 3) Pronunția lui ζ se întâlnește și la alb. dhe, -u, pl. - ra „scoarța pământului
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
politic de factură totalitară, care se opune în mod deschis oricărei tentative de democratizare. În termenii teoreticianului contemporan Robert Dahl, când discutăm despre regimul politic totalitar vorbim despre o hegemonie închisă, în care atât contestarea ideologiei acestuia, cât și participarea demosului la viața politică sunt împiedicate și condamnat 25. La fel, în termenii ipotezei tipului polar a lui Sartori, avem de-a face cu un tip de regim la al cărui pol opus se află democrația. Nu există, prin urmare, decât
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
în el adeseori toată răspunderea și toată suveranitatea națională, și ei erau prea buni creștini și prea buni patrioți pentru ca mărimea misiunii lor pe pământ să nu le atingă sufletul într-un chip dureros. Astăzi națiunile și-au reluat suveranitatea, demosul cu clasele lui diferite, cu grupurile lui de interese determină viața publică; suveranul e mai mult un regulator al mecanismului statului, nu un suprem element de control. Demosul este însă adeseori un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezător; preocupațiuni zilnice și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
atingă sufletul într-un chip dureros. Astăzi națiunile și-au reluat suveranitatea, demosul cu clasele lui diferite, cu grupurile lui de interese determină viața publică; suveranul e mai mult un regulator al mecanismului statului, nu un suprem element de control. Demosul este însă adeseori un suveran nestatornic, inesperient, lesne crezător; preocupațiuni zilnice și absorbirea vieții lui într-un vecinic prezent, negîndirea lui nici la trecut, nici la viitor, lesniciunea de a-i distrage atenția prin serbări publice, prin întreprinderi hazardate, prin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
e cea mai înaltă întrupare a poeziei, un avid de absolut, care, de îndată ce devine Sancho Panza, pe patul de moarte, iese din sfera de interes a ficțiunii. Denis de Rougemont a putut "râde", la rândul lui, de obsesia Europei pentru "demosul" romanesc. Iar "râsul" lui se adresează deopotrivă lui Kundera și lui Rorty. Căci, argumentează, Denis de Rougemont, lumea nu se întemeiază pe roman, ci pe mit, care traduce "regulile de conduită ale unui grup social sau religios"186. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
moravurile, limba, uzanțele (autenticitate) corespund unui grup etnic (identitate) și conduc sau nu la existența sa politică, juridică, internațională (recunoaștere). Aspectul tripartit era deja vizibil În greaca veche: genos pentru națiunea biologică și genetică, ethnos pentru națiunea culturală și populară, demos pentru națiunea politică și civică. Fiecare tip are patologia sa. Patologia etnică: diferite forme de rasism și de persecuții. Patologia culturală: Închidere mentală, etnocentrism, folclorism. Patologia politică: politică de putere, tiranii de masă, adică asupra maselor, uneori prin intermediul lor, dar
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poporul suveran). Pe un plan mai polemic, el desemnează fracțiunea cea mai defavorizată a populației, predispusă la răzvrătiri (poporul de rând). Între cele două definiții se observă o tensiune evolutivă. ν În Grecia antică, este privilegiat primul registru: poporul atenian (demos) deliberează În mijlocul ecclesiei; el include doar cetățenii ă indivizii care se bucură de deplină libertate În cetate ă și ține la distanță sclavii și veneticii. Cea de-a doua accepțiune nu este total ignorată: Împotriva demagogilor care exploatează răbufnirile mulțimii
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
consideră probabil că "cetățenii unei țări cu o democrație avansată ar acorda o mare importanță problemelor guvernării întreprinderilor economice" [ibidem, 501]. În fine, Dahl consideră că în încordata tensiune între guvernarea poporului și guvernarea elitelor (sau, în terminologia sa, între "demos" și "protector") ar fi posibilă reducerea acesteia prin alegerea unui minipopulus, capabil să se așeze pe poziția unui intermediar informat între elite și popor și a unui supraveghetor al comportamentelor elitelor și promotor al cunoștințelor poporului. Alegători raționali, guvernanți responsabili
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
sau fără voie. Prin democrație confundați lumea politică, partidele, cu sistemul democratic de conducere a statului. Democrația nu este nici ideal, nici lume, este un sistem de conducere. Un cumul de principii, norme și legi care sunt invocate în numele poporului, demos, care se referă în special la sistemul electoral. Legea majorității voturilor dă dreptul partidului ce a fost ales să conducă societatea, statul, pentru o perioadă înscrisă în Constituție. După alegeri începe nenorocirea societății care a votat. Pentru a-și asigura
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a făcut confidențe prietenei sale Bacchis (bacanta). Leaina (leoaica) este o cântăreață la citeră invitată la banchet și surprinsă de a fi ademenită de o lesbiană. I-a relatat prietenei sale detalii legate de această experiență. Demonassa (populara a tuturor, demos = popor) este curtezana ce, cu prețuri mici, este abordată de oameni simpli. Musarion este o curtezană îndrăgostită, romantică, dar neliniștită că își risipește mica avere pentru a-l reabilita financiar pe un tânăr amant, Chaireas. Mama ei o mustră pentru că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
atunci cînd acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît dacă se admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune despre legătura neclarificată
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cât și în domenii academice și presă (Hix, 2008). Totuși, în ciuda generalizării acestei expresii, perspectivele asupra presupusului deficit democratic al Uniunii Europene sunt variate, iar în următoarele secțiuni vom încerca să le rezumăm pe cele mai importante. Teza absenței unui "demos" Prima critică la adresa democrației europene este cea a autorilor care susțin ipoteza "absenței unui demos". Pentru Dieter Grimm (1997), de exemplu, nu există un popor sau un demos european, care ar fi una dintre condițiile unei democrații europene autentice. În lipsa
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
asupra presupusului deficit democratic al Uniunii Europene sunt variate, iar în următoarele secțiuni vom încerca să le rezumăm pe cele mai importante. Teza absenței unui "demos" Prima critică la adresa democrației europene este cea a autorilor care susțin ipoteza "absenței unui demos". Pentru Dieter Grimm (1997), de exemplu, nu există un popor sau un demos european, care ar fi una dintre condițiile unei democrații europene autentice. În lipsa unui popor european nu ar exista relațiile de solidaritate care să faciliteze minoritățile să accepte
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
vom încerca să le rezumăm pe cele mai importante. Teza absenței unui "demos" Prima critică la adresa democrației europene este cea a autorilor care susțin ipoteza "absenței unui demos". Pentru Dieter Grimm (1997), de exemplu, nu există un popor sau un demos european, care ar fi una dintre condițiile unei democrații europene autentice. În lipsa unui popor european nu ar exista relațiile de solidaritate care să faciliteze minoritățile să accepte hotărârile majorității. Nu s-a dezvoltat un sistem de partide politice europene în afară de
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]