244 matches
-
atribuite acestui ținut, evocate de izvoarele istorice scrise, cartografice sau păstrate în tradițiile orale ale locuitorilor săi, permite clasificarea lor în funcție de trei criterii: geografic, etnic și politico-administrativ. Populația sa româneasca a utilizat prevalent, din evul mediu timpuriu și până în prezent, denominația geografică, desemnând teritoriul sub numele Țara Oltului. Sinonimul său german poartă denumirea Altland. Cronologic ulterioare sunt o serie de apelative care enunță realități etnologice din Țara Oltului. Toate aceste denumiri sunt compuse din numele formei de organizare teritorial-administrativă și din
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
Țara Oltului. Sinonimul său german poartă denumirea Altland. Cronologic ulterioare sunt o serie de apelative care enunță realități etnologice din Țara Oltului. Toate aceste denumiri sunt compuse din numele formei de organizare teritorial-administrativă și din etnonimul maghiar atribuit românilor. Aceste denominații sunt evocate în documente emise în anii 1222 (Terra Blacorum), 1224 (Silva Blacorum) și 1252 (Terra Olacorum). După mijlocul secolului al XIII-lea, teritoriul de referință a fost desemnat și prin regionimul Țara Cârței. Acest regionim, derivat din numele centrului
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
apare atestat în izvoarele scrise în anul 1252 (Terra Olacorum ... de Kyrch), fiind utilizat în special de populația germană până în secolele XVII-XVIII (Cherrzerland). Regionimul Țara Făgărașului este ceva mai recent și datează din prima jumătatea secolului al XIV-lea. Această denominație derivă din numele așezării Făgăraș, devenită abia în prima jumătate a secolului al XIV-lea centrul politico-administrativ al acestui ținut. Prima atestare documentară a regionimului Țara Făgărașului datează din anul 1372. Acreditarea și impunerea acestui regionim în conștiința colectivă s-
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
în mod formal pe 1 ianuarie 1999. De la 1 ianuarie 2014, euro este monedă oficială unică folosită în optsprezece state membre ale Uniunii Europene, precum și în alte patru mici state europene (Andorra, Monaco, San-Marino, Vatican, Muntenegru și Kosovo). Există câteva denominații distincte, fiecare având culoare și mărime diferită. Desenele pentru fiecare dintre ele au o temă comună evoluția arhitecturii europene în diverse perioade artistice. Partea frontală (sau "recto") a bancnotei conține ferestre și porți (simboluri ale deschiderii), în timp ce pe "verso" se
Bancnote euro () [Corola-website/Science/296706_a_298035]
-
la euro. Începând cu 2002, băncile naționale individuale sunt responsabile pentru producerea uneia sau a două bancnote anume și de aceea va selecta lucrările de imprimare. Aceste scheme de decizii descentralizate înseamnă că băncile centrale trebuie să schimbe între ele denominațiile produse în diferite locații înainte de ieșire.
Bancnote euro () [Corola-website/Science/296706_a_298035]
-
pravila, dar nu văd cum, în acest caz, excepția ar confirma regula. Nu mai numesc aceste excepții pentru a nu fi suspectat de analogii impardonabile. De altfel, autorul își numește aceste parimii, mai succinte ori mai extinse, Fragmente. Foarte nimerită denominația, deoarece, așa cum am spus, îi oferă totodată și posibilitatea conciziei și o mai liberă deschidere; ele rămân totuși fragmente, "fărâme de idei", părți dintr-un tot, care dau imaginea armonioasă a întregului. Mallarmé afirma că " Fragmentele sunt semnele nupțiale ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se definesc prin faptul că nu se referă la numele adiacent, căruia îi poartă mărcile" (Brăescu, 2007: 1) și pot fi grupate în subclase: "adjectivele situaționale temporale și spațiale, adjectivele de ierarhizare/serializare, adjectivele contrastive, adjectivele de ajustare discursivă a denominației și adjectivele expresive " (Brăescu, 2007: 14). 29 De exemplu: absolut, actual, analog, aparent, asemănător, comun, contrar, coordonat, diferit, disperat, distinct, egal, fals, ferm, greșit, individual, nou, obișnuit, particular, personal, propriu, pur, rapid, reciproc, secundar, separat, similar, simplu, sincer, singular, special
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Hai, spune-ne, rămâne doar pentru urechile de față. Oricum, în circumstanțe obișnuite, cine ne-ar acorda nouă, ăstora, tâmpiților, vreun strop de credit! Răspunde, însă, tot Bursucul: Arbore, sephiroți, sephire, emanații, extensii, cunoscut, necunoscut, acestea sunt alte cuvinte, alte denominații, alte paradigme. Alte modele semantice schimbătoare. Perifrastice. Altă disecție de aer. Alte fluxuri vocale. Alt discurs. Altă retorică. Universalia sunt realia, universalia non sunt nomina! Restul consistă în sforțări și în eforturi umane primitive, asimptotice, deci, incomplete, searbede, rudimentare, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
CRISTUREANU, ALEXANDRU-OVIDIU, Contribuții la predarea terminologiei lingvistice de specialitate pentru studenții străini, viitori filologi, din anul pregătitor, RIL, 1989, 72-75. [13] CRIȘAN, EMANUELA; CRIȘAN, ALEXANDRU, Exigențe ale dezvoltării competenței comunicative la elevi, LL, nr. 2, 1989, 239-247. [14] CRIȘAN, EMANUELA, Denominația personajului literar și compunerile școlare, LL, 4, 1989, 579-583. [15] CRIȘAN, EMANUELA, Strategii de decodare dinamic contextuală a textului: implicarea în predarea învățarea literaturii române, RILA, 1989, 68-71. [16] CVASNÎI CĂTĂNESCU, MARIA, Note despre anaforice în dialog (Implicații în predarea
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
complex al liricii baudelairiene, Debussy propune aceeași explorare profundă a subteranelor existenței umane printr-o imaginație auditivă ce ne poartă dincolo de metaforă, într-o experiență eminamente senzitivă, în care toate simțurile par contopite într-o stare confuză. Prin opțiunea pentru denominația extrasă din versurile sonetului Corespondențe al poetului francez, Debussy mărturisește afinitatea față de lumea acestuia, dând curs unor trăiri complexe, adiacente modelului său literar (declararea provenienței titlului și implicit a mesajului estetic - „...Les sons et les parfums tournent dans l’air
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Întoarcerea din Rai care În curte la Dionis, se convertește în mitonim devine "fata verde", imagine a lui Orfeu. S-a demonstrat și argumentat prin exemple concrete că în spațiul ficțiunii actul de a da nume nu este întâmplător, că denominația funcționează motivat 28; numele propriu este cel care facilitează analogia dintre "omul fără măruntaie" (expresie prin care Paul Valéry definea personajul) și un anumit individ care împrumută astfel trăsăturile personajului 29. La Eliade, caracterul motivat al numelor personajelor este rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
evidențiază calitatea de "semn relevant al unui întreg, care este textul"161. Afirmația este susținută prin apelul la Roland Barthes ("hipersemanticitatea" numelor proprii, importanța "personajului ca nume"), Grivel (personajul ca "nume înzestrat cu calități" sau "calități legate prin nume"), Derrida (denominația și "ilizibilitatea" numelui propriu)162. Remotivarea simbolică a numelui propriu prin inserția în text este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spațiu real/ficțional le clasifică în reperabile, atestate și inventate. Toponimele contribuie la "crearea spațiului ficțional, întărind autenticitatea și verosimilitatea acestuia"164. În cazul antroponimelor atestate definite ca "toate acele nume proprii care, deși sunt sunt construite în conformitate cu sistemul de denominație existent în limbă, sunt utilizate într-o operă literară fără a trimite la un prototip omonim, sau despre care nu știm să aibă un asemenea prototip"165, autoarea are în vedere stabilirea mecanismului specific "ce acționează în procesul de denominație
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
denominație existent în limbă, sunt utilizate într-o operă literară fără a trimite la un prototip omonim, sau despre care nu știm să aibă un asemenea prototip"165, autoarea are în vedere stabilirea mecanismului specific "ce acționează în procesul de denominație într-o operă literară", folosind exemple din romanul Ion. (Alegerea se justifică și prin afirmația lui Rebreanu care credea că "numele are o importanță deseori hotărâtoare asupra celui ce îl poartă. În roman, numele oamenilor le definește dintru început fizionomia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de formare", la George Cușnarencu "încearcă să mimeze caracterul de parabolă de extracție sud-americană al narațiunii pe care o scrie, folosind sugestia numelui"; în ce-l privește pe D. R. Popescu, "pentru a sugera autenticitatea, când este folosit sistemul de denominație oficial, adesea unul din elemente este preluat din limbă, în vreme ce celălalt rămâne fictiv". Întâlnim "creații bizare, artificioase, născute spre a șoca", în operele Luminiței Coler. La I.L.Caragiale care relaționa numele cu caracterul personajelor, numele sunt, "de cele mai mai
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
constituire, a treptei generalizării și abstractizării, pentru că numele proprii nu pornesc de la mai multe obiecte concrete pe care să le claseze după trăsăturile lor semantice, cum se întîmplă în cazul cuvintelor comune, ci punctul de plecare și de sosire al denominației îl constituie un singur obiect al realității (numit, în lingvistică, referent). S-a spus că numele proprii „desemnează individualizînd“, în timp ce cuvintele comune „însemnează și desemnează“. E drept că numele proprii, îndeosebi numele de locuri, cu nosc o evoluție profundă între
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
coastă golașă“ + -iță, rătășel < rît, „fîneț“ + -ășel; trăoaș, „fînaț îngrădit“; zomaniță, „groapă, alunecare de teren“, este recunoscută de specialiști în urma investigațiilor istorico geografice și lingvistice minuțioase. Raportînd numele proprii la substantivele corespondente, se observă că primele constituie un sistem de denominație suplimentară, destinat să individualizeze obiecte desemnate prin numele comune, care se referă generic la întreaga clasă noțională din care face parte obiectul. Din punctul acesta de vedere, numele proprii îndeplinesc rolul unor instrumente deictice sui generis. Diferența semantică dintre numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
reflexe dialectale ori a evoluției istorice. În cazul numelor de persoană, care nu sunt asociate, ca regulă generală, cu apelativele, variantele fonetice au o libertate de apariție nestingherită, fiind de aceea numeroase, mai ales în sistemul popular și familiar de denominație. A se vedea pletora de variante născute în jurul unui nume bază (Constantin, Constandin, Costandin, Costică, Costel, Dina, Dinu, Dinel, Dină, Dinica, Dinică, Dincă, Dincu, Tincu, Tinu, Tina, Tinel, Tinică etc.) Structurarea ansamblului numelor de lucruri se apropie mai mult de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau menținerea (impunerea) unora dintre nume trebuie corelată cu distincția, importantă pentru etimologiști, dintre toponimele spontane (populare) și toponimele convenționale (oficiale). Primele prezintă forme caracteristice graiului local și motivarea specifică mentalității geografice populare care stă la baza sistemului popular de (denominație) topică. Cele oficiale adoptă forme și structuri „literare“ artificiale în raport cu graiul local și o motivație de multe ori exterioară topicului denominat. Emil Petrovici a arătat, de exemplu, că toponimul oficial Dalboșeț (transcris de fapt după forma austriacă Dalboschetz) nu-și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nu singurele, dar cele mai evidente), în perimetrele orașelor, a cîmpurilor toponimice, fiind urmarea mobilității ridicate a sistemului de nume (ca urmare a dinamicii socioeconomice și urbaniste), a densității și ierarhizării pronunțate a acestor numereper și a interferențelor multiple dintre denominația oficială, administrativă, și cea spontană, populară, dintre motivat și arbitrar. Situațiile sunt complexe și diverse, depinzînd și de tipul de oraș la care ne raportăm. Selectăm, pentru exemplificare, din monografia realizată de Adrian Rezeanu asupra toponimiei Bucureștiului, cîteva mostre de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dintre motivat și arbitrar. Situațiile sunt complexe și diverse, depinzînd și de tipul de oraș la care ne raportăm. Selectăm, pentru exemplificare, din monografia realizată de Adrian Rezeanu asupra toponimiei Bucureștiului, cîteva mostre de astfel de înlănțuiri și încrengături ale denominației topice. Stratificările, pe etape de dezvoltare, arii de influențe, zone de interferență sunt evidente atît pe direcția verticală (Podul Calicilor, Calea Craiovei, Calea Prundului, Calea Mehedinților, Drumu Mehedin ților; Calea Măgurelelor, Podul Caliții, Calea Rahovei; Ulița Fîntîna Boului, Ulița Fîntînii, Ulița
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hanul Colței, Turnul Colței, Biserica Colței, Spitalul Colțea), iar intersectările dintre aceste lanțuri dau naștere la arbori urbanonimici extinși, ramificați și stratificați în forme greu de descifrat chiar pentru cei care s-ar ocupa ani de zile de studierea sistemului denominației urbane bucureștene. „Moartea“ numelor de locuri Numele proprii de locuri, ca toate cuvintele, de altfel, pot fi considerate entități vii care „se nasc“ (într-un fel sau altul), se dezvoltă (transformările multiple pe care le suferă sunt modalități care marchează
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Pantelimon, Tei, Văcărești, Viile Colentina, Vitan. Toponimele din București păstrează încă amintirea fazelor rurale și rural-urbane ale orașului. Astfel, în două dintre microzonele de lîngă malurile Dîmboviței, sunt atestate, în partea a doua a secolului al XIX-lea, toponime caracteristice denominației topice de tip rural, unele funcționale și astăzi, în aceeași formă sau cu forme schimbate: Creasta Dealul Cotroceni, Crîngul Procopoaia, Drumul Cărămidari, Drumul la Cărămidărie, Fundătura Grozăvești, Fundătura Ierbăriei, Heleșteul Brîncoveanu, În Cireșul de Hotar, În Șanțuri, La Doi Peri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Or, se știe că de obicei minereul de aur e asociat cu mineralele cuprifere, a căror culoare este o nuanță voalată de roșu (arămiu, cum se mai spune în romînește), așa cum ar fi posibil să fi „văzut“ Namengeberii în momentul denominației. Almaș Este numele a douăzeci și trei de topice diverse (șase ape mai mari sau mai mici, afluenți ai rîurilor Valea Mare, Barcău, Crișul Alb, Mureș, Someș, Șaru; cincisprezece sate în județele Arad, Alba, Neamț, Hunedoara, Sălaj, Bihor; două depresiuni
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]