244 matches
-
Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta a fost identificat ca magh. Száldobágy, „bogat în tei“, „tei; (iar toponimul Solduba < magh. száldob, „tei“). Localitatea Săldăbagi a dispărut, dar o parte din locuitorii săi au întemeiat în vecinătate un sat nou, sălbăgel (diminutivînd vechiul nume, cum
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai sus. Răspunsul ni-l dă traducerea efectuată de cumani, pe care, procedînd la fel, o puteau face înaintea lor slavii (din romînește, așa cum s-a întîmplat cu Repedea- Bistrița, Valea Seacă-Sohodol etc.). Adoptarea de către romîni a termenului slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
va distanța începuturile, cu atât omul se va încorona merituos de mai multă glorie, adeverind superioritate față de întreaga existentă planetară. Creator de idoli și zei, el s-a afirmat trup și suflet, spirit recuperator al relației cu Dumnezeu, indiferent de denominația pe care i-a dat-o divinității. în această perspectivă spiritualizată, el vindecătorul empiric, din cârpaci și reparator de viață, a ajuns recreator de viață, așa cum Istoria Medicinei o va arăta. Dincolo de aproximativitatea unor cifre, stă capacitatea omului de afirmare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
unei asistențe medicale după posibilități. Astfel, în 1830 ia ființă Comitetul Carantinelor și o serie de măsuri sanitare administrative. Moldova și Muntenia sunt împărțite în zone sanitare cu câte un medic chirurg. Bucureștiul și Iașul sunt împărțite în sectoare cu denominație cromatică. De fiecare sector răspunde un medic care devine membru al Comisiei doftoricești în strânsă cooperare cu comitetul carantinelor. în Moldova Sfatul doftoricesc are în frunte pe protomedicul Moldovei. Rețeaua spitalicească se amplifică începând cu sec. XIX. Spitalul Colțea nu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
care am pomenit, enzimele, hormonii, vitaminele și antibioticele tind să caracterizeze acest veac. Enzimele sunt catalizatori biologici care activează procese chimice. Ele au început să fie descoperite încă din 1834 când francezii Payen și Persoz, chimiști, au descoperit prima enzimă. Denominația aparține germanului Wilhelm Kühne în 1878. Francezul Emile Duclaux le-a numit diastaze. Lista lor este lungă. Industria chimică farmaceutică produce enzime purificate, utilizate ca medicamente. Rolul lor în metabolism, în nutriție este considerabil. Hormonii sunt produși de secreție ai
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mitologia este "studiul marii povești a omenirii", "manifestarea în existență pe același fundal al ființării", "joc de umbre pe ecranul eternității", se exprimă Campbell subliniind că mitul este poetic și nu prozaic, funcționând prin metaforă, adică în conotație, nu în denominație (cel mai mare pericol fiind să considerăm metaforele drept fapte), oferind un "vocabular nu din cuvinte, ci din fapte și aventuri care sunt conotații ale ceva ce transcende acțiunea". Mitul se referă întotdeauna la natura interioară, care o reflectă pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
standard. Aplaudat cu ani în urmă la București dar evoluând pentru prima dată la Gărâna, septuagenarul saxofonist britanic John Surman, nume de referință în avangarda jazz-ului european, a adus cu sine, spre interpretarea propriilor compoziții, o formulă quartet cu denominație evocator scandinavă „Valhalla” din care fac parte coechipierii norvegieni Erlend Slettevold - pian, Terje Gewelt - bass, Tom Olstad - baterie. Și a venit seara a treia - sâmbătă 13 iulie - în care am trăit bucuria reîntâlnirii cu un excelent saxofonist, născut la Satu Mare
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
un discurs iconoclast care destrăma fibra naționalistă a conștiinței istorice românești s-a ajuns la completa recuperare și asumare a tradiției naționalismului autohton. Această diferență substanțială crescută între formula inter-(și anti-)naționaliste a memoriei românești și cea național-comunistă justifică denominația de "revoluție mnemonică" pentru a descrie metamorfoza produsă în gestiunea politică a trecutului între cele două faze ale socialismului românesc. Modelul evolutiv al memoriei istoricepe care îl avansăm afirmă, de asemenea, că revoluțiile mnemonice sunt procese ample de reconfigurare dramatică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care se focalizează totuși, deși din unghiuri diverse, asupra unei problematici comune. Printr-un travaliu de reunire a bagajului terminologic, conceptual și metodologic al științelor interesate În studiul alterități se poate imagina proiectul unei discipline de sinteză - cea mai potrivită denominație pare a fi cea de imagologie comparată - care ar beneficia de avantajul integrării contribuțiilor disciplinelor particulare, În beneficiul unei viziuni globalizante, comprehensive, atât de dorită În peisajul științelor socio-umane contemporane. Voi Încerca, așadar, În capitolul de față, să delimitez punctul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ordinea socială și „națională” tradițională din Transilvania. Întâlnim mai Întâi denumirea de oláh pórhada („oaste țărănească șplebeianăț românească” sau „războiul țărănesc al românilor”), apoi pe cea de „război” (háború), În fine, cea de „lume a lui Horea XE "Horea" ” (Hóra-világ), denominație care se va generaliza și ale cărei sensuri vor exprima cel mai bine reprezentarea răscoalei În imaginarul maghiar de la Începutul epocii moderne: răscoala ar fi Încercat să Întroneze o nouă „lume” În Transilvania, sălbatică, primitivă, bazată pe distrugerea fizică a
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
până În ziua de astăzi. Ca urmare a acestei situații, cuvântul pătrunde În limba română mai ales În Transilvania, atât ca denumire a bolii, cât și ca element des Întâlnit În injurii și În limbajul trivial. Originea acestei asocieri semantice Între denominația sifilisului și francez sau, mai corect spus, Între denominația sifilisului și un anumit grup etnic, poate fi plasată În Europa Apuseană. În secolul al XVI-lea, boala este numită „rău spaniol” la italieni, „rău napolitan” la francezi, „rău francez” În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cuvântul pătrunde În limba română mai ales În Transilvania, atât ca denumire a bolii, cât și ca element des Întâlnit În injurii și În limbajul trivial. Originea acestei asocieri semantice Între denominația sifilisului și francez sau, mai corect spus, Între denominația sifilisului și un anumit grup etnic, poate fi plasată În Europa Apuseană. În secolul al XVI-lea, boala este numită „rău spaniol” la italieni, „rău napolitan” la francezi, „rău francez” În nordul Europei, iar de aici va trece, probabil, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
calamități, și de răspândirea sifilisului, resimțit ca o consecință directă (și persistentă) a campaniilor militare. Această relație cvasi-sinonimică dintre frânc, ostașul străin apusean, boli necunoscute, rău „francez”, viciu, ansamblul nenorocirilor provocate de războaie explică, de fapt, asocierea semantică dintre o denominație etnoculturală și termenul folosit pentru sifilis, ca și cristalizarea unei imagini etnice și a unor stereotipii populare rezultate de aici. În același timp, se remarcă faptul că aceste elemente se suprapun și rezonează foarte bine cu imaginea frâncului fixată În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
că la această întrecere s-au confruntat doi copii, al nostru de la școala nr. 22 - un român, cu numele Ungureanu și alt copil din Ungaria, cu numele Olah...ca să vedeți ce poate face onomastica... Prof. C.F.: Dacă tot suntem la denominații care a fost numele Școlii nr. 22 de-a lungul timpului? D-na prof. M.M.: Când am venit eu s-a numit Școala Ion Creangă, Zilele Școlii sărbătorindu-se pe 1 martie, însă ulterior această dată a fost infirmată. Însă
Pagini din istoria Şcolii B.P.Hasdeu-Iaşi. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1730]
-
22 de-a lungul timpului? D-na prof. M.M.: Când am venit eu s-a numit Școala Ion Creangă, Zilele Școlii sărbătorindu-se pe 1 martie, însă ulterior această dată a fost infirmată. Însă după 1989, când s-au dat denominații de personalități școlilor, s-a dat numele Ion Creangă altei școli. Cei de la conducere nu cunoșteau tradiția acestei școli. Prin anii 1990, 1991, 1992, nu mai țin minte exact școlii i s-a dat numele de B.P.Hasdeudupă numele marelui
Pagini din istoria Şcolii B.P.Hasdeu-Iaşi. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1730]
-
Cernatony, silvicultorul Madarasy, subinspectorul Horvat, șvabul maghiarizat Bela Beck, avocatul Lendvay evrei: Rifca, văduva lui Avrum, Aizec, fiul lor, Zimăla, Hornstien-ajutor de notar în Jidovița, Neumanncârciumar în Jidovița, Ștrul-măcelar, Friedman notar în Gargalău țigani-lăutari: Goghi, Briceag, Găvan 4. forme ale denominației populare: porecle: Pămătuful - preotul Belciug, poreclă dată de soția învățătorului Herdelea; Holban-cântăreț supranume: Ion Pop al Glanetașului - tatăl său, Glanetașul a fost, în tinerețe, cântăreț în fluier. Numele personajelor țărani apar diminutivate doar în scenele de dragoste: Ana îl numește
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
putem clasifica și numele personajelor zoliste în funcție de ceea ce ele precizează: 1.aspectul fizic: Hilarion, nepotul Mariannei Fouan 2.clasa socială: intelectualii au nume sonore: învățătorul Lequeu, abatele Godard, preotul Madeleine țăranii: Lise, Françoise, Buteau, familia Fouan etc 3.forme ale denominației populare: porecle: Jesus-Crist Hyacinte; La Grande Marianne Fouan, Fricoasa-fiica lui Jesus Crist; Buteau. Familia Fouan: Numele de familie Fouan desemna în Evul Mediu, mai ales în Picardia, ”cârtița”, în sens propriu, iar în sens figurat -”persoană nulă ca intelect, om
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
aceea, viața creștinului, fie el anahoret sau mistic, se structurează pe aspectul dogmatic al cultului, iar doctrină comunică trăirea Adevărului experiat de Părinții Bisericii. Începând din secolul al IV-lea, Părinții Bisericii identifică taina mântuirii cu substanța Tainelor, ceea ce explică denominația lucrării Sfântului Chiril al Ierusalimului, Cateheză mistagogică sau cea de Mistagogie a Sfântului Maxim Mărturisitorul ori cea de Teologie mistică a lui Dionisie Pseudo-Areopagitul. Viața mistică devine viață creștină de îndată ce se manifestă ca trăire a iubirii lui Dumnezeu care atinge
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul dintre acestea fiind reprezentat de alani, denominație la rândul său generică, acoperind mai multe realități comunitare. Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui explicații sunt de căutat în cauze multiple, precum condițiile de ordin climatic sau politic (presiunea altor populații), stadiul mai înapoiat de
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
lingvisticii cognitive, au abandonat însă ideea lipsei de motivare a semnului, praxematica atribuind chiar formelor o valoare iconică. În aceste circumstanțe, semnul lingvistic actualizează în discurs sau în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație, iconicitate, motivare, referință, semn. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ARGOU. Este un "idiom artificial", o variantă socială a limbii, predominant orală, prin care un anumit număr
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceea, în a n a l i z a d i s c u r s i v ă, se au în vedere tipurile și strategiile la care s-a recurs, precum și statutul ei în organizarea enunțului. V. explicare, reformulare, denominație. MARTINET 1965; GREIMAS 1966; REY-DEBOVE 1978; BUSSMANN 2008. IO DEICTIC/DEIXIS. Solidar cu noțiunea de "deixis", termenul deictic desemnează clasa de unități lingvistice (eterogenă din punct de vedere morfologic) ai căror referenți se identifică exclusiv prin intermediul coordonatelor contextului extralingvistic necesar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și demonstrație nu este întotdeauna relevantă, astfel încît să se poată distinge tipuri discursive suficient de individualizate, fără a recurge la parametri ce țin de domeniul pragmaticii și logicii. V. argumentare, concluzie, deducție. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO DENOMINAȚIE. Prin denominație (sau nominație) se înțelege faptul de a atribui nume și reprezintă manifestarea conștiinței de sine a omului prin stabilirea de relații între eul cunoscător și realitate. Procesul denominației sau numirii este în mare parte similar aceluia al referirii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu este întotdeauna relevantă, astfel încît să se poată distinge tipuri discursive suficient de individualizate, fără a recurge la parametri ce țin de domeniul pragmaticii și logicii. V. argumentare, concluzie, deducție. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO DENOMINAȚIE. Prin denominație (sau nominație) se înțelege faptul de a atribui nume și reprezintă manifestarea conștiinței de sine a omului prin stabilirea de relații între eul cunoscător și realitate. Procesul denominației sau numirii este în mare parte similar aceluia al referirii (referinței), dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumentare, concluzie, deducție. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO DENOMINAȚIE. Prin denominație (sau nominație) se înțelege faptul de a atribui nume și reprezintă manifestarea conștiinței de sine a omului prin stabilirea de relații între eul cunoscător și realitate. Procesul denominației sau numirii este în mare parte similar aceluia al referirii (referinței), dar actul cognitiv are orientare inversă, deoarece referința este o relație dintre o unitate lingvistică (un cuvînt) și un referent, pornindu-se de la limbă spre realitate, în vreme ce denominația este
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Procesul denominației sau numirii este în mare parte similar aceluia al referirii (referinței), dar actul cognitiv are orientare inversă, deoarece referința este o relație dintre o unitate lingvistică (un cuvînt) și un referent, pornindu-se de la limbă spre realitate, în vreme ce denominația este un act de desemnare a unui referent, pornind de la realitate spre limbă. De obicei, denominația este identificată cu desemnarea, ambele constînd din relația care se stabilește între un semn lingvistic (cuvînt) și un referent (obiect), adică o realitate lingvistică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]