207 matches
-
continuu proces de augmentare; chiar dacă Baudrillard sugerează existența unui anumit control pe care obiectele îl au asupra individului modern, teoria "fatală" a obiectului va fi una de dată mai târzie. Baudrillard consideră totuși interpretarea obiectelor una destul de dificilă, din moment ce nivelurile denotației și conotației lor nu sunt strict disociabile, astfel încât motivațiile indivizilor și interpretările lor vor fi probabil destul de diferite (unii comentatori ai Sistemului obiectelor lecturează aici intervenția unei analize de tip freudian, ce caută să identifice "sensurile ascunse" ale lumii obiectuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
subiectului abordat reprezintă o premisă importantă atât în vorbirea spontană cât și în cea elaborată. Capitolul 11 COMUNICAREA VAGĂ UN STUDIU EMPIRIC Comunicarea vagă se referă la utilizarea frecventă a unor cuvinte din limbajul de zi cu zi ale căror denotații nu sunt bine definite în situațiile de comunicare variate în care oamenii se pot afla. Ceva, puțin, un pic, mult, câteva, lucruri, vedeți, poate că, de fapt etc. toate sunt cuvinte care fac parte din categoriile de imprecizie ce definesc
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
descrieri restrînse, reduse la o singură denumire. Acești "conotatori ai realului" (Roland Barthes) au diverse aspecte (desemnarea unui obiect, a unui aliment, a unui gest, a unei haine, a unui limbaj), fie că sînt lăsați în forma respectivă, stranii prin denotația lor, fie că sînt însoțiți de o extensie nominală a funcției lor explicative. Astfel, în romanul lui Bruckner (1985), termenii scriși cu caractere italice ancorează ficțiunea în lumea indiană. (37) Un majordom cu obrajii ciupiți de vărsat de vînt veni
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a delimitat cele trei domenii constitutive semioticii, pentru a putea astfel descrie și teoretiza un anumit sistem de semne, respectiv modul de funcționare a acestui sistem. Într-o primă etapă, daca sintaxa părea cel mai abstract studiu al semnelor neglijând denotația și utilitatea semnelor, semantica se dovedea a fi mai concretă incluzând deopotrivă sintaxa și studiul denotației, fără a include însă și utilitatea semnelor, pragmatică era cea care venea să incorporeze deopotrivă sintaxa și semantica în studierea limbajului. Sistematizarea adecvată a
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sistem de semne, respectiv modul de funcționare a acestui sistem. Într-o primă etapă, daca sintaxa părea cel mai abstract studiu al semnelor neglijând denotația și utilitatea semnelor, semantica se dovedea a fi mai concretă incluzând deopotrivă sintaxa și studiul denotației, fără a include însă și utilitatea semnelor, pragmatică era cea care venea să incorporeze deopotrivă sintaxa și semantica în studierea limbajului. Sistematizarea adecvată a informațiilor l-a condus pe Morris la definirea sintaxei drept studiul relațiilor formale dintre semne, semantica
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
de in-terpretare larg, utilizat deopotrivă de adresanți și de adresați pentru codificarea-decodificarea mesajelor.Comunicarea în forma ei ideală presupune că, atât emițătorul, cât și receptorul să utilizeze exact același cod. Din moment ce semnele pot avea mai multe niveluri de semnificație, de la denotație, la conotație, strategia adresantului este de a selecta și de a combina semnele în moduri care limitează seria (șirul) posibilelor înțelesuri, verosimil generate când mesajul este interpretat. În contextul procesului de socializare, care înseamnă înțelegerea codurilor dominante, urmată de deciderea
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
ale realului social, ci ale imaginarului social și au toate caracteristicile unei preconcepții; ca atare, experiențele individuale sunt raportate la concepte, nu conceptele la experiențe; de aceea, atunci când realitatea nu corespunde conceptelor, ea va trebui modificată; • realizează o fuziune între denotație și conotație; • folosirea lor în discurs creează adeseori o senzație de emfaza; • se pot concretiza, la nivel social, în simboluri utilizate pentru afiliere sau diferențiere: drapeluri, embleme, insigne, uniforme, logo-uri. Pentru a le surprinde cât mai bine specificul, este
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
le exprimă în totalitate. În mod specific, acest termen nu are un echivalent care i-ar putea fi substituit în uz" (ibid.) Rouquette dă atunci exemplul substantivului "nebun", conotat altfel decît "bolnav mintal", remarcînd: "Nexus-urile corespund, în concluzie, fuziunii dintre denotație și conotație" (ibid.); constituie obiectul unor discursuri emfatice și al unor manifeste exagerate, solemne sau exaltate (omagii, repetiții, imnuri, sloganuri sacadate, limbaj de lemn, apeluri vibrante, declarații de ultimă oră etc.); Emblemele, în sensul durkheimian al termenului, drapelele și alte
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Dimensiunea cognitivă evocă, în plus, funcția sa de descriere și clasificare a obiectului la care se referă. De exemplu, o atitudine autoritară, dincolo de investiția personală, de conotațiile pozitive sau negative cărora le dă naștere, implică emiterea de către subiect a unor denotații, a unor cunoștințe adecvate, în special despre nașterea Națiunii, a tradițiilor și a educației. * Teoriile consistenței, în fine (Duflos, in Deschamps și Beauvois, 1996), afirmă că acțiunea (sau intenția sa) decurge din atitudine, individul încercînd să armonizeze cele două niveluri
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
În limbajul online studiat în paginile de față, ceea ce diferă de limbajele naturale este numai forma (semnificantul), atunci când avem de a face cu abrevieri (chiar dacă unele noțiuni sunt noi). În schimb, emoticonii sunt considerați semne nelingvistice, pur imagistice, care transmit denotații, dar mai ales conotații. Morfemele fluide, aflate în perpetuă regenerare și transmorfoză în mediul epigenetic al limbajului online, capătă nu numai rol de semn, ci și de semnificație (conform cu distincția formulată de Peirce, 1990, pp. 60-63). Dacă această asumpție este
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de acea linie drastică de demarcație pe care o instituie adverbul restrictiv cu carencepe versul al doilea: de-acum... Ce s-a-ntîmplat de fapt? Ce lucru dezatruos și irevocabil ne semnalează soarele - ivit brusc Întreg În fereastră? Paradoxal, vizibilitatea soarelui, În ciuda denotației sale tonice, optimiste, vitale, a atins un apogeu nedorit. Cu fiecare frunză căzută, a cochetat, prin coroanele rărite, cu privirile noastre ce-l Întîmpinau cu drag În fereastră. S-a arătat tot mai mult printre frunzele tot mai puține, pînă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
său ludic aspiră să găsească similitudini și corespondențe simbolice și În spațiul ceresc: copii jucându-se de-a v-ați ascunselea printre nori luna Adrian Grigoriu La fel ca și În discuția despre cerșetori și orbi, trebuie subliniat că folosirea denotațiilor prea apăsat sentimentale ale celor două cuvinte este un semn al superficialității și duce mai curînd la ratarea poemelor. Este preferabil să se lucreze doar cu conotațiile mai subtile ale cuvintelor. Jocurile de cuvinte În haiku În marea lor majoritate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
comportamentul referențial, pseudoși transreferențial și comportamentul autoreferențial. Fiecăruia îi corespunde, în ordinea prestabilită, exprimarea factuală, exprimarea ficțională (magică, religioasă) și exprimarea ludică. Din acest unghi, textul polemic se bazează pe o dominantă referențială care presupune transmiterea tranzitivă a mesajului. Astfel, denotația asigură lectorului o adecvare reală la contextul informativ în care s-a produs intervenția polemică, precum și o explicitare suplimentară a intențiilor locutorului în schimbul polemic. Textulizarea referențială are, în polemică, rolul pe care indicațiile regizorale îl au în dramaturgie, dobândind, astfel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
depinde de "subiectul tratat"; în televiziune, un subiect interesant face retransmiterea lui interesantă. Un film bun este un stil; o emisiune bună este o situație. Iar un telefilm bun este înainte de toate un subiect bun. Adică diferența dintre conotație și denotație, dintre poezie și proză. O "icoană" se adaugă unui univers care nu o conținea. Un "indice" este un fragment al universului la care trimite. Un film este un supliment la lucruri, o bandă este un duplicat al lucrurilor. Cinemaul ne
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Fenomenele de stil sunt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele de limbă sunt "abateri" expresive, construcții sugestive, cuvinte și structuri gramaticale mai puțin obișnuite în cazul curent". Denotație și conotație Orice persoană care transmite un mesaj prin intermediul limbajului, care spune sau scrie ceva, urmărește ( conștient sau nu) una din cele două intenții ale limbajului: cea tranzitivă sau cea reflexivă. Stilul științific se caracterizează prin tranzitivitate maximă, urmărind
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
discreția cuiva), a cădea pe capul cuiva ( a veni nedorit la cineva), a-i cădea cuiva drag ( a-i deveni drag), a cădea la învoială ( a ajunge la o înțelegere). În limbajul artistic diferența dintre sens propriu și figurat, dintre denotație și conotație se accentuează, dând uneori chiar impresia de nonsens, de absurd, dacă aplicăm numai criteriile limbajului curent, denotativ. Versurile eminesciene din poeziaFloare albastră: "Iar te-ai cufundat în stele Și în nori și-n ceruri nalte?” utilizează verbul "a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
socialismului. În ce privește omonimia, un termen poate fi transpus din contextul A în contextul B cu scopul de a provoca ilaritate cu singurul obiectiv de a pune interlocutorul într-o situație dificilă. În sfârșit, manipularea conotațiilor trimite la faptul că, pe lângă denotație, anumite cuvinte mai primesc și alți determinanți. Conotația unui cuvânt desemnează sensul figurat, eventual evaluativ, al unui termen. Manipularea poate să apară prin atașarea la un cuvânt a unor conotații, care deturnează sensul principal prin asocierea unui sens secund, pozitiv
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
sunt diferite 11. Acest lucru se corelează cu faptul că, spre deosebire de construcția partitivă standard, unde cele două grupuri nominale exprimând partea și întregul denotă indivizi, în construcția cu de urmat de genitiv/posesiv singular, primul grup nominal, al părții, are denotație de tip individ, în timp ce al doilea grup, al întregului, are denotație de tip proprietate. Se poate spune, în concluzie, că interpretarea construcției un prieten de-al meu se apropie și totodată se separă de construcția partitivă standard, reprezentată printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
construcția partitivă standard, unde cele două grupuri nominale exprimând partea și întregul denotă indivizi, în construcția cu de urmat de genitiv/posesiv singular, primul grup nominal, al părții, are denotație de tip individ, în timp ce al doilea grup, al întregului, are denotație de tip proprietate. Se poate spune, în concluzie, că interpretarea construcției un prieten de-al meu se apropie și totodată se separă de construcția partitivă standard, reprezentată printr-o construcție precum un prieten de-ai mei, printr-o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/85020_a_85806]
-
lumii, pe care vrem să o facem cunoscută interlocutorului. Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este o modalitate referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Există, însă, anumite tipuri de discurs (poetic, literar) ce sunt considerate enunțuri ficționale. În concepția lui Frege, ele au sens dar nu și referință; în viziunea lui Ricoeur, acestea au doar denotația literară nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică” (trimit la lumile ficționale create de autor). Pentru Ricoeur metafora este o modalitate referențială, chiar dacă indirectă, „slabă”; metafora poartă informație, cunoaștere, pentru că ea „re-descrie” realitatea. Unii gânditori, precum Nietzsche, Mauthner, consideră că limbajul în totalitate este de natură metaforică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pur teoretice ar rămâne doar simple speculații fără descrierile faptelor, iar descrierile empirice se înscriu, în genere, într-un cadru explicativ. Ficțiunea, producție a imaginației, este văzută ca „lume imaginară” sau „lume posibilă”, iar în plan discursiv ca discurs cu denotație nulă. Este acceptată, în genere, ideea că discursul literar și cel poetic în special sunt discursuri ficționale sau generatoare de imaginar. P. Ricoeur, vorbind despre discursul „a cărui folosire este generatoare de imaginar”, va afirma că „poetul este acel meșteșugar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
poetic și metafizic în genul de discurs funcțional. Ceea ce ne interesează este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este valoarea referențială a acestui tip de discurs. În opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
opinia lui Frege, enunțurile ficționale au un sens, dar nu și semnificație sau referent, cu alte cuvinte au referința sau denotația nulă. Pentru unii autori (Goodman, Ricoeur) ele ar avea doar denotația literală nulă, în cazul lor fiind valabilă o „denotație metaforică”. În teoria lumilor posibile, enunțurile ficționale ar avea rol referențial, în sensul că „funcția denotativă a enunțurilor ficționale referă la lumile ficționale create de autor și (re) construite de cititori.” (Ducrot, 1996:243). P. Ricoeur va vorbi de un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]