371 matches
-
fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci așa ceva”, pustiul.com). În plus, fix - adjectiv și substantiv - a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca termen denotativ, în opoziție cu mobil, pentru a diferenția tipurile de telefonie: „Comunică nelimitat între fix și mobil !” (cosmote.ro); „tarif unic fix/mobil” (financiarul.ro) etc. Colocvial, construcția pe fix (a suna pe fix, a vorbi pe fix etc.) indică folosirea
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
bazați», certate cu legea” (Libertatea, 31.07.2011) etc. Atestat la 1590 (conform dicționarului Tiktin), circulând în numeroase variante populare (bezădea, băzdadea, bizadea etc.), termenul s-a păstrat în actualitate prin referințele istorice și literare, prin aparițiile sale - cu sensul denotativ, originar, „fiu de prinț” - în multe cronici și documente de epocă (la Neculce, de exemplu: „Constantin Cantemir avea doi feciori beizadele, pre Antiohie și pe Dumitrașco”), în amintirile bucureștene despre „Beizadea Grigore Vițel” etc. Dicționarele turcești actuale consemnează etimonul beyzade
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
pe studiul „brutei din noi” („the brute within”) și pe existența unui univers indiferent, determinist, ca în cărțile lui Frank Norris, Theodore Dreiser, Edith Warthon ori Ellen Glasgow. Acestora li se adaugă, mai ales la nivel stilistic, influența textelor pur denotative ale lui Hemingway. În subsidiar, la nivel ideologic, au supraviețuit, printr-un fel de selecție naturală având drept criteriu suprem cinismul, atributele masculinității triumfătoare. Autorul hard-boiled începe să scrie doar atunci când și pentru că are certitudinea că se află la capătul
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
Zanne o înregistrează, în Proverbele românilor, cu explicația „a cere pentru biserice” și „a umbla, din casă în casă, purtând vorbe împotriva cuiva” (vol. VII, 1901, p. 53). În Dicționarul limbii române (DLR, tomul VIII, partea 1, 1972), explicația sensului denotativ al cuvântului pantahuză e detaliată: „listă de subscripție (de obicei în formă de registru), cu care se strângeau în trecut fonduri pentru construirea sau repararea unei biserici, pentru o operă de binefacere etc.; cutie închisă și sigilată în care se
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-ar mai fi așa coadă mare la măcelăriile cu intelectuali”, „lozincile sînt scrise cu litere și mai mari”... Totul este atît de clar, de evident, denotativ, încît simbolicul nu mai e unul în doi timpi (obscurizarereliefare), dar unul de includere categorială. Personajele nu mai capătă o identitate, ci o clasificare, intrînd în mecanismul dat al unei realități care le folosește și le consumă, pe bandă de
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
de vulgate filosofice, Heraclit, Platon etc. În Polițist, adjectiv, nu doar că polițistul din film este căsătorit cu o fostă studentă la filologie, dar discuțiile celor doi ating problematica dificilă a raportului dintre sensul figurat ca sens poetic și cel denotativ, pentru ca scena finală să pună întro ecuație filologică o serie de cuvinte cu valoare conceptuală: conștiință etc., fapt reluat în șlagărul final: „Mis dragi cuvintele să știi/ ele-mi sunt surorile...” Și în acest din urmă film, relația celor doi
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
Gabriel Coșoveanu Adrian Sângeorzan, Între femei, Curtea Veche Publishing, București, 2013, 239 pag. Deși cartea analizată aici aparține unui ginecolog româno-american, prin urmare are un titlu din sfera pură a denotativului, ea se poate priza ca o radiografiere a moravurilor americane de astăzi, ca o suită de flash-back-uri în România ceaușistă și, peste toate, ca un autoportret, cu o discretă parte colorată de un umor liric, partea leului, ca număr de
Eternul feminin - o ipoteză „tehnică“ by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2897_a_4222]
-
alte texte din aceeași clasă de obiecte, dacă e să recurgem la un jargon...științific. O focalizare excesivă ar împiedica atenția să se difuzeze dincolo de marginile textului propriu-zis. Deosebirea ține de natura diferită a limbajelor. Limbajul științific este, de regulă, denotativ, cel literar, conotativ. De unde, atenția multiplă acordată celui din urmă. Oamenii de știință pozitivă au obiceiul de a considera că se află în posesia exclusivă a exactității, de vreme ce ținta lor e adevărul. Literatura n-ar pretinde exactitate, ținta ei fiind
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
sau fie și numai un cuvânt fără să afectezi întregul. În matematică, orice afirmație, o teoremă, de exemplu, trebuie demonstrată pe baza unei axiome. Nici un cuvânt nu are un alt înțeles decât acela rezultat din axiomă. Limbajul matematic este integral denotativ. De aceea l-a ales Solomon Marcus în Poetica matematică drept bază pentru devierea caracteristică limbajului poetic, el, integral conotativ. Conotația e multiplă în limbajul poetic, ceea ce înseamnă că textul poetic actualizează în același timp toate virtualitățile cuvintelor întrebuințate, fie
Cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3027_a_4352]
-
simbolic. Pe o scîndură perforată accidental din pricina unui dop cu secțiunea triunghiulară, Săvescu pictează, de pildă, forma senzuală, în pastă, a unui pepene verde, din care scoate, mimetic, un dop cu secțiune triunghiulară pe care îl asociază, expresiv, dar și denotativ, cu golul din suprafața suportului. Există aici, începînd chiar cu aceste gesturi, aparent simple și banale, o extremă sensibilitate la sonoritățile tactile și plastice ale materiei, dar și o la fel de mare subtilitate a privirii și a capacității de receptare. Pornind
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile Floricăi Madritsch Marin se destăinuie în chip de descântec denotativ și transcrieri de vise, ca și cum poeta și-ar exorciza demonii unor amintiri corozive și urâtul prin autoidentificare și ultimatumuri. Floreta nu cruță sinele din oglindă, și nici eul privat, nocturn sau diurn, omologat în arena socială: ,ce atac frumos, ce
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
fost obișnuit, și aceea de a introduce un sens oarecum exterior dinamicii lui profunde, de a redescoperi structuri preexistente în depozitul nostru de imagini și de umbre imemorial sedimentate. Însă orice suspiciune de cădere în retorică și de alunecare spre denotativ este instantaneu dezamorsată. Aceste noi structuri nu au nimic de-a face cu voința de identificare, cu psihologizarea sau cu vreo anume încercare de a sugera culoarea locală. Ele nu sînt decît agenți provocatori în viața autonomă a limbajului, a
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
culorilor și hieratica inerțială a picturii de factură bizantină. Astfel, în cazul aceleiași generații sau chiar în cazul aceluiași artist - iar aceste situații nici măcar nu sunt ieșite din comun - avem de-a face cu tentația simultană a simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
în multe cazuri un simplu echivalent - în limbajul cult, în stilul scris, mai ales în cel publicistic - al posesivului său ori al genitivului lui (ei). S-a produs astfel o diferențiere funcțională (întîlnită și la alte adjective) între un sens denotativ în postpunere (casa proprie) și unul pragmatic, stilistic, specializat, în antepunere (propria casă). De altfel, fenomenul de gramaticalizare nu se petrece doar în română; și în franceză adjectivul propre este folosit ca o marcă suplimentară a posesiei, iar în italiană
Propriu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10138_a_11463]
-
Elementele hinduse, corect asimilate în poezia lui Eugen Dorcescu, printr-o bogată și temeinică lectură a marilor opere din literatura universală, își revarsă simbolismul pentru cei mai mulți doar ca ecouri adânci și numai celor mai avizați li se relevă cu tot denotativul: „M.-I.B.: De când ați asimilat noțiunea de vacuitate? E.D.: Prin lectură, i-am dat un nume. Eu o știam din experiență, din intuiție. Spiritul e încă definibil. Vacuitatea nu, e orizontul cel mai îndepărtat, esența esențelor, Marele Simbol, Mahamudra
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
în special interesat de traduceri, cu profesori universitari și unde au fost realizate interviuri pentru TVR Cluj etc. Studenților, care mi-au adresat întrebări pertinente, eu le-am vorbit cu deosebire despre dificultățile transpunerii unui text în altă limbă, sensurile denotative, dar mai cu seamă cele conotative ale cuvintelor sau sintagmelor lexicale, pentru care traducătorul trebuie să se transpună nu de puține ori în starea autorului cărții în limbă străină, să simtă, să “intre în pielea lui”, să procedeze la conexiuni
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]
-
mari, evoluția interpretării operei lui Bacovia, iar prin 2003 sau 2004 citisem atent „Aisbergul poeziei moderne” a lui Gheorghe Crăciun, carte care m-a făcut să-l privesc un pic altfel pe Bacovia. Acolo se vorbea despre poezia tranzitivă ( sau denotativă), despre care Gheorghe Crăciun spunea: 1. „este scrisă de tipul liric denotativ, preocupat de cotidian și nu de transcendent, de mesaj și nu de limbaj”; 2. „e directă, democratică, mizând pe metonimie și nu pe metaforă”; 3. „s-a născut
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
atent „Aisbergul poeziei moderne” a lui Gheorghe Crăciun, carte care m-a făcut să-l privesc un pic altfel pe Bacovia. Acolo se vorbea despre poezia tranzitivă ( sau denotativă), despre care Gheorghe Crăciun spunea: 1. „este scrisă de tipul liric denotativ, preocupat de cotidian și nu de transcendent, de mesaj și nu de limbaj”; 2. „e directă, democratică, mizând pe metonimie și nu pe metaforă”; 3. „s-a născut o dată cu poezia reflexivă simbolică”; 4. „ea respinge în întregime postulatele „purității”, „ermetizării
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
strict individuală, personală a elementelor care dau materialitate și justifică cele două universuri care se suprapun (realul și culturalul), dar și intenția, reușită, de a clasiciza imediatul, de a conferi exemplaritate spațiului interior. Titlurile volumelor, preponderent nominale, cu dublă semnificație denotativă, generează valențe interpretative în plan conotativ. Astfel, ele devin simbolul artei ca formă de transcendere de la contingent la transcendent, de la relaționarea artistului cu cititorul, de la întâlnirea sensibilității cu intelectul, dar, în același timp sunt și metafore muzicale, rezonante, expresii ale
NICOLAE MĂTCAŞ – MODEL AL IMPLICĂRII de THEODOR RĂPAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371019_a_372348]
-
în limba comună, cât și în vorbirea lui Marius Chicoș Rostogan, cu sensul propriu și cu trăsătura + uman sunt folosite numai cuvintele prost și prostovan. Celelalte cuvinte: animal, loază, măgar, porc, râtan, vită în vorbirea comună au un sens propriu, denotativ și trăsătura - uman și un sens figurat, metaforic, depreciativ, căruia îi corespunde trăsătura + uman. Marius Chicoș Rostogan folosește aceste cuvinte numai cu sensul figurat preluat din limba comună, lui fiindu-i proprie numai folosirea lor în anumite contexte, în anumite
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
artistic. Care sunt formulele ce aduc în cartea de critică/istorie literară a lui Dorin Murariu asemenea ecouri? Mai întâi, titlurile capitolelor, sintagme în care referențialitatea comunicării este voit ambiguizată de adaosuri metaforizante, capabile să extindă și să nuanțeze enunțul denotativ. Prima secvență a volumului (Sedimentele anilor) fotografiază, cum s-a spus, momente importante din biografia scriitorului. Textul are o structură caleidoscopică. Crâmpeie autobiografice, culese din textele lui Mircea Pora, informații furnizate de scrierile unor confrați, comentarii ale naratorului-autor, însoțite de
OLIMPIA BERCA, CREAŢIE ŞI ANALIZĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353619_a_354948]
-
dacă omenirea a trăit o epocă preistorică orală, una istorică a scrisului, acum ar trăi una protoistorică, a imaginii tehnice, iar revenirea la imagine ar fi o revenire pe spirala istoriei a lumii magice, în care imaginile nu sunt complexe denotative și neambigue, ci conotative și ambigue. Că artiștii sunt primii care învață să se folosească de imaginea tehnică acest nou aparatus, cu digitalizarea, multimedia, imprimantele 3D. Sfârșitul textului este și el conotativ: S-ar putea deci ca secolul XXI să
Mai mare atenție la „penal”! () [Corola-blog/BlogPost/338718_a_340047]
-
exemplu, ar trebui evitate subiectele de bac care, în loc să verifice lectura primară și abia apoi considerațiile filologice, urmăresc exclusiv noțiunile de teorie literară. Ar trebui să se pună accent pe opere care să poată fi analizate din punct de vedere denotativ, al unei receptări minimale, iar elevii care doresc o notă mai mare de 5 să insiste pe considerațiile conotative, pe subtext și aspecte de teorie literară. Există cititori care nu pot depăși un nivel primar de lectură, cititori care se
cu aceste subiecte, căutăm să prindem elevul pe picior greșit sau să îl evaluăm? () [Corola-blog/BlogPost/338453_a_339782]
-
Tudor Vianu- Simbolul artistic, în Postume, p.141). Schimbarea nu se reduce la un act de analogie semantică, ce presupune modificarea semnificației primare și crearea unui conținut nou. Condiția creării sensurilor metaforice este dată de “alterarea “ sensului fundamental, care este denotative, pentru a face posibilă națterea concomitentă a sensului figurat, care este conotativ,, ce funcționează ca sens nou și “propriu “. Metafora nu este un simplu transfer de sens, ci o metamorfozare semantic. Cuvântul poetic este în același timp “mort et resurrection
ROLUL METAFOREI CA LIMBAJ FIGURAT ÎN POEZIE, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341347_a_342676]
-
pătrundă în limba comună, datorită popularizării lor prin intermediul mass-mediei și procesului de informatizare a societății românești la care deocamdată sunt receptivi mai ales tinerii. 2) Elipsa din denumirea oficială sintagmatică a unor partide politice contribuie la atribuirea de sensuri noi, denotative unor substantive comune. Irina Preda (1992, p.585) exemplifică acest procedeu prin cuvintele front și convenție, care sunt folosite în domeniul politic în locul substantivelor proprii compuse, nume de formațiuni politice: Frontul Salvării Naționale și Convenția Democratică: „Consideră frontul drept o
ASPECTE ALE POLISEMIEI ÎN LIMBAJUL PUBLICISTIC ACTUAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342588_a_343917]