78,804 matches
-
munți, alunecări de teren și podețe de piatră atât de înguste încât puteau fi trecute doar de asini. Abandonă camionul și o porni pieptiș. Valea de obârșie a lui Melmont se întindea pe un platou înalt, cu sol sărăcăcios, fiind denumită de localnici "Valea evreilor". Când ajunse acolo, zona era pustie de mai bine de doi ani. După plecarea evreilor, terenurile fuseseră la început revendicate de către vecini, apoi folosite de gherile. Acum totul ajunsese o paragină deasupra căreia planau câțiva corbi
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
di virtu, studiu, ediție critică pe versuri, după manuscrise, traducere și glosar în context comparat, Edit. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992, p. 180. 7 Preot Ioan C. Teșu, op. cit., p. 56. 1 erotic 8. În limba română această patimă a fost denumită prin două cuvinte care au același înțeles. Este vorba de termenii curvie și sinonimul său desfrânare. Primul cuvânt este tradus sau definit ca: viață desfrânată, desfrâu, curvăsărie (popular). În ce privește al doilea cuvânt și anume desfrâul, acesta este compus din două
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
215. 27 ciuda singurătății adânci nu mai sunt capabili să-și dăruiască inima unei femei adevărate. În continuare vom trece în revistă principalele neadevăruri pe care pornografia le promovează: *Femeile nu sunt ființe umane. Femeile prezente pe revista Playboy sunt denumite iepurași, fiind considerate niște animale mici și drăgălașe. Majoritatea materialelor pornografice dezvăluie doar trupul femeii neglijând în totalitate intelectul și sentimentul acesteia. *Femeile sunt un sport. Materialele pornografice prezintă relațiile sexuale în ipostaza unui joc; ca și în fiecare joc
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Atunci, comandând practic armata a doua, Antonescu a reușit să impună, cu sprijinul regelui Ferdinand � o măsură de omenie... Anume: sentințele cu moartea pronunțate de Curtea Marțială. Acum, ele erau comutate în niște bătăi riguros aplicate... Cu niște curele speciale denumite de atunci... trăgători... Pedeapsă care a stârnit consternare în rândurile ofițerimii din misiunea franceză deplasată în România... Se spunea că bătaia înjosește, pe cînd glonțul, dimpotrivă, onorează condamnatul!... Astfel declarat generalul Berthelot, șeful misiunii franceze... În Franța, ostașul care întârzia
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
secretă a unui om căruia împlinirea lui Otello îi repugnă. Barthes spunea că în unele opere, dincolo de interesul pe care-l suscită ansamblul, spectatorul poate fi atras de un detaliu în care el se proiectează și care-l inspiră. Îl denumește punctum. ÎnOtello, punctum-ul meu e mănușa lui Iago. Ceea ce interesează uneori într-un spectacol e capacitatea lui de a înscrie în durată anumite motive, de a relua și conjuga: ca aici, de exemplu, motivul oglinzii. El definește raporturi diverse cu
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
onlinesport.ro). Sensul de petrecere al lui bairam (evoluție semantică foarte firească) e vechi în română și este atestat, de pildă, în corespondența lui Creangă. Ceea ce probabil diferă de la regiune la regiune e uzul său în limbajul tineresc, pentru a denumi orice fel de petrecere; în unele zone, frecvența e maximă - „am agățat o gagică la un bairam”, fanclub.ro); „înainte de Anul Nou a început calvarul: mai un Cristi (adica un bairam), mai un Ionuț (încă 3-4 bairamuri), mai un Vasilică
Lexicul petrecerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12954_a_14279]
-
trimite într-o direcție ce trebuie asumată ca sursă de dobândire a identității: „Trebuie să faci din dor vehicul metafizic, pentru a putea fi într-adevăr un scriitor român în pribegie“. Filosofia în care se integrează această concepție va fi denumită „naționalism transcendental“, care asigură „posibilitățile noastre de a opera în universal“. Poetul și filosoful trebuie să depășească o zestre circumstanțială, geografică, pe care de altfel nici nu o mai au la îndemână, pentru a valorifica o zestre spirituală: „Suntem acolo
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
grecilor: libertatea (eleutheria) și egalitatea în fața legii (isonomia). Atât de indisolubil era în ochii atenienilor legată democrația de egalitatea reală a tuturor cetățenilor în fața actelor normative emise de adunările legislative, încât isonomia a fost primul termen prin care grecii au denumit sistemul politic în care puterea este exercitată de tot corpul cetățenesc. Când Herodot imaginează în cartea a III-a o discuție despre forma constituțională pe care să o adopte perșii după moartea regelui Cambise, termenul pe care-l utilitează pentru
Egalitate în fața legii? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12971_a_14296]
-
filozofi, critici, interpreți, acoperind întregul fenomen cultural al zilelor noastre. Focalizez două linii de evoluție, și anume, una negativă, alta pozitivă. Voi evoca unele consecințele ale acestei dualități din unghiul praxisului muzical. Există o zonă a postmodernismului (post-avangardei cum o denumesc unii), ce posedă un caracter prioritar echivoc, neconvențional. El excede modalitățile de exprimare tradiționale și își propune să dinamiteze orice cutumă, orice mod mai mult sau mai puțin obișnuit de făurire. Apologeții acestei direcții sunt preponderent diletanți, oameni fără vreun
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
muzical, ambele valori sunt intim legate. Evident, durata este sau nu legată de o frecvență sonoră afirmată (enunțată); ea circumscrie întreaga desfășurare a unei acțiuni muzicale. o vom trata separat în ce privește modelele generative ale unei practici muzicale pe care am denumi-o încă de pe acum definită în libertate (chiar dacă, poate, prin „abuz de notație”...). Înălțimile sonore devin obiect de configurare a enunțului muzical, structurate conform anumitor ordini, altfel zis, conform unor structuri modal): a unor succesiuni definite de intervale dintre sunete
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
Monteverdi în lucrarea „Sancta Maria ora pro nobis” este prelucrat de Ștefan Niculescu, dar cum însuși spunea, este totuși recognoscibil. Saxofonul sopranino are inclus în ultimele șapte măsuri acea aluzie la Fecioara Maria care l-a îndreptățit pe compozitor să denumească piesa Axion. Din punct de vedere al calității intervalelor, Ștefan Niculescu păstrează intacte relațiile dintre sunete, dar spațializarea melodică, varierea ritmică și delimitarea prin respirații a fiecărui sunet împiedică oarecum perceperea clară a citatului. Valoarea sa melodică este păstrată, iar
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
acest fel la luth-ul de tip renascentist, apogeul fiind însă atins în perioada barocă, atunci când se dezvoltă o familie extinsă de instrumente de tip luth. Al doilea instrument ca importanță în ierarhia organologică a muzicii arabo-andaluze este rebab ul, denumit în Europa și rebec. Rebab-ul este un instrument cu coarde și arcuș, format dintr-o cutie de rezonanță din lemn, în formă de barcă, peste care este întinsă o piele de capră. Rebab-ul are două coarde, este ținut
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
sub numele de rebec. Mai puțin răspândit în ziua de astăzi este rebab-ul cu o singură coardă, al cărui ambitus este redus la o cvartă. Un alt instrument cordofon ce a apărut pentru prima oară în Al-Andalus este kwitra, denumită în spaniolă quetara. În decursul anilor acest instrument a fost denumit și chitară maură. Cu o cutie de rezonanță foarte asemănătoare cu cea a luth-ului, kwitra are un gât mult mai lung, asemănător mai degrabă cu cel al unei
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
este rebab-ul cu o singură coardă, al cărui ambitus este redus la o cvartă. Un alt instrument cordofon ce a apărut pentru prima oară în Al-Andalus este kwitra, denumită în spaniolă quetara. În decursul anilor acest instrument a fost denumit și chitară maură. Cu o cutie de rezonanță foarte asemănătoare cu cea a luth-ului, kwitra are un gât mult mai lung, asemănător mai degrabă cu cel al unei mandoline. Instrumentul are patru coarde duble. În perioada medievală, exista o
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
orchestrele marocane. Este în schimb reprezentat într-o celebră miniatură din colecția Cantigas de Santa Maria, în care sunt înfățișați doi instrumentiști cântând împreună, unul fiind arab, iar celălalt creștin. Instrumentul de percuție cel mai utilizat în muzica araboandaluză este denumit în Africa de Nord tar, iar în țările Orientului Mijlociu riqq. Este vorba despre un gen de tamburină prevăzută cu o membrană din piele întinsă pe o singură parte pe cadrul rotund, din lemn. În acest cadru sunt practicate cinci fante duble
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
araboandaluze decât prezențe pasagere, ele negăsindu-și locul alături de binomul de bază - coarde/percuție - caracteristic acestui gen muzical. Istoricul Al-Tifashi atestă în sec. XIII prezența în Al-Andalus a unui instrument aerofon, ce se bucura de o largă apreciere. El îl denumește buq, descriind-ul ca pe un corn și asociind-ul în special muzicii de dans. Din punct de vedere organologic, instrumentul denumit buq era prevăzut cu o ancie, ce se continua cu o serie de tuburi din trestie, cu diametre
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
și subtil al acestui aerofon era adaptat mai ales interpretărilor rafinate ale poemelor de tip sawt și muwashshah, anterioare apariției suitelor nouba. Acest instrument este considerat astăzi dispărut, atât din punct de vedere muzical, cât și organologic. Flautul oriental oblic, denumit nay, a apărut în muzica arabo-andaluză la o dată relativ târzie, fiind adus în Africa de Nord odată cu dominația otomană. În muzica turcă, instrumentele de suflat sunt adeseori asociate cu coardele și percuția. Nay-ul a rezistat în cadrul orchestrelor de tip nouba numai în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
ritm, formule ritmice specifice. Libertatea de a improviza este în acest caz mult mai îngrădită, insistându-se mai mult pe rolul funcțional al introducerii, decât pe demonstrarea posibilitățile tehnice și artistice ale solistului. O variantă extinsă a improvizației istihbar este denumită taqsim. Acest tip de improvizație este specific și originar din zona Orientului Apropiat și are caracteristicile unui solo instrumental cu un caracter virtuoz pronunțat. În muzica arabo andaluză, taqsim-ul a pătruns ca o extensie a improvizației istihbar, conferind instrumentiștilor posibilități
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
regele provoacă premature meditații asupra morții: bunicul joacă șah cu un tâmplar ungur, În atelierul căruia copilul vede sicriele la care lucrează acesta, Întâmplare care Îl determină să Încerce a-și explica legătura obiectelor cu termenul german prin care erau denumite (Erdmöbel, mobilă-de-pământ), reflectând pe marginea raportului dintre moarte și viața din spatele ei: „morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte”. Moartea și jocul sunt indisolubil Împletite de-a lungul copilăriei scriitoarei: lângă sicrie Își făcea fetița
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
footnote>. Taina cere și căință (μεταμέλεια<footnote : Μεταμέλεια = schimbare de opinie, de părere, regret, pocăință; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1262. footnote>) care implică dorința de schimbare a voinței, a intențiilor. Al treilea termen utilizat de Sfântul Grigorie pentru a denumi Taina este μετάνοια<footnote Μετανοέω = a medita (reflecta) după (o faptă rea sau un păcat În acest caz - n. n.)...; a-și schimba opinia (gândirea), părerea; a regreta, a se pocăi etc.; cf. Anatole Bailly, op. cit., p. 1263; Marius Telea, Antropologia
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
a Întregi și desăvârși Învățătura sa: „Mângâietorul, Spiritul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, În numele meu, acela vă va Învăța toate și vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.” (In 14,26). Evangheliile sunt denumite, Încă de la mijlocul secolului al II-lea, „amintirile apostolilor” (1 Apologia 66,3; Dialogul cu Trifon 100,4). Ucenicii lui Isus - Petru, Iacob, Ioan și ceilalți - au conștientizat faptul că sunt un nou popor, că alcătuiesc un nou legământ; cu
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
L. Goppelt, L’età apostolica e subapostolica, Brescia 1986, pp. 173-174. footnote>) oferă o schemă detaliată pentru aceasta, ordinea și conținutul său corespunzând simbolului roman din veacul IV, În fapt fiind schema Învățăturii ce li se dădea catecumenilor. Aceasta este denumită În diferite feluri: regulă a adevărului, regulă a credinței, regulă a pioșeniei etc. Prin urmare avem două tipuri de profesiune de credință: unul structurat pe Întrebări și răspunsuri care se folosea În momentul botezului și un altul care avea forma
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
este un propriu al (sau chiar fiindul) sufletului, aflat într-o necontenită stare de vibrație. Această stare este conținutul care, printr-un fapt intuitiv de limbaj artistic, poate fi nuanțat muzical cu un anume contur/figură melodică. Melodicitatea sau melosul denumește așadar aspectul general de nuanță a unei vibrații lăuntric-necontenite, considerată ca fond (modosonie). Pe analogia (intuitivă) suflet - muzică, diferitele melo-modosonii corespund unui fel sau altul de trăire sau emoție sufletească. Termenul de vocal/vocalizare indică un mod subiectiv al caracterului
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
particularizează secvența, într-o surprindere de pachete de înălțimi și durate conjuncte. Ne vom referi la fiecare reper particular. Profilul este un reper calitativ de ordin prim, dat de orientarea între două margini sau zone de cuprindere. Marginile spațiale sunt denumite ca zone de registru în plan vertical: acut (în-sus) și grav (în-jos). Marginile temporale sunt indicate ca momente-limită (prim-ultim) în plan orizontal: început (la-stânga); sfârșit (la- dreapta). Profilul se definețete prin direcția de orientare a unui interval. Spațial, profilul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
În raport cu Vf (care poartă imaginea unui singur/același DMz odată), registrele masei aspectează cantitativ o stare de caracter vocal, la fel cum orchestrația distribuie datul muzical într-un registru de solo sau de ansamblu. N.B. Rădăcina de vocal din termenul denumind registrele masei Vf se justifică în raport cu psihofiziologia auditivă. În mod reflex/spontan (din resortul arhetipului de imitare - cu rol major în integrarea prin comunicare), orice sunet auzit este tradus subiectiv, la scara propriului glas, ca voce. În același mod, o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]