479 matches
-
Când și-a spusă ea descântecele însemnate de Olimpia Bădăluță la fel ca și pentru Botușanca, în 22 august 1960 avea 78 de ani. Aristița Știrbu ne spune că descântecele se spuneau de trei ori. De exemplu pentru descântatul de deochi se folosea un pai de la mătură care se agita în apa de fântână pusă într-o ulcică (apă neîncepută!) fără a mai adăuga nimică și se zice: „La răchita răsădită / Este o fată împodobit Cu un ochi de foc, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mine, leacul de la Dumnezeu.” Se descântă în borș sau în rachiu! Pentru copii cu dureri la pânătece și pentru vite, datorate „celor răi” se spune: „A făcut Maica Precista o masă mare și a chemat pe toți răii, răii prin deochi, răii prin strigare, răii prin spaimă, răii din 99 de feluri. Numai pe răii lui ... Cutare nu i-a chemat. Și ei înapoi s-au înturnat. Eu cu mătura în Marea Neagră i-oi arunca, Acolo să cheie și să răscheie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a învățat „trasul” oaselor de la bunicul lui de pe mamă, Iftimie (Iftenie) Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul Cârlănescu, cel cu aere de boier. O altă categorie de babe o constituie vrăjitoarele care facă vrăji și aruncă deochiul și blestemele pe capul oamenilor. Acestea au rol malefic, sunt ocolite de sat, se vorbește de ele pe șoptite, pe la spate. De la Mărioara V. Rusu aflăm că Lemnărița din Mărăști făcea farmece (Mărăști ținea de comuna Filipeni!), lua „mana”, laptele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
laptele se prefăcuse în zer. Vestea s-a dusă în sat. Lemnărița a spusă că n-o să mai facă farmece și a aruncat putina cu brânză în pârâu. Altă vrăjitoare, spune Mărioara Rusu, era Nichiforoaia, care știe să descânte de deochi și săricătură și de frică, iar Lisaveta Pușcuță știe să descânte de speriat cu mătura, dar n-a vrut să spună descântecul. Răspunzând „Chestionarului pentru stabilirea condițiilor istorice, economice și culturale în cadrul cărora s-a dezvoltat satul Lunca, comuna Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca urmare a măsurilor luate. Deși suntem în anii ’70 ai secolului XX, doctorul este concurat în sat de câteva babe și un vraci. „Și cei care lucrau la Dispensar credeau în vrăji”, zice dr. Pătrașcu, în descântece și în deochi”. O oarecare Florența (43 de ani) vindecă orice boală prin descântece și ierburi. De asemenea, dr. Pătrașcu este concurat de „moș Șobolan”, fost sanitar în tinerețe, în armată (îl amintește GH. Iacobeanu în Monografia sa), acum avea 84 de ani
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care le șștia pe toate, dădea sfaturi, pe carel chema Gh. Pușcuță, poreclit „moș Șobolan”. La mare căutare erau babele doftoroaie, cu descântecele lor, despre care am aflat că existau în toate satele. În Slobozia - Filipeni, descânta de „strânsură”, de deochi, de beșică, Victoria Olaru, Maria lui Munteanu mai descântă folosind ulei descântat, iar Hrisculeasa aplica băi rituale, descântând, îndepărtând răul (se ducea odată cu apa!). Un caz de vindecare (îl cunoscă bine de când aveam 11-12 ani!), invocat și astăzi, îl constituie
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
contează prea tare. Și nu pentru că nu știa cum arătase Maica Tereza în tinerețe, ci pentru că asta, într-adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Cantec > FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ Autor: George Roca Publicat în: Ediția nr. 71 din 12 martie 2011 Toate Articolele Autorului Elisabeta IOSIF MĂRȚIȘOR 1 Martie, 2011, București Te leg prin alb, mereu, cu inocența mea. Dezleg prin roșu, de deochi și-o o stea, Pe fruntea ta. În Martie îți strâng din jur, Dorința și ardoarea mea. Și-a zilelor din șnur! Și vine iarăși, ziua, ce calcă egal noaptea În Echinocțiul slobod. Când, mai citesc iar cartea - Zilelor poeme
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici „bon jour”, nici „bun găsit” Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit, Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile: „Pot să stau și eu aici...cam vreo trei sau patru
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
5. Stropirea cu apă sfințită în cazul unor boli sau neputințe: a. Pentru oameni, astfel de stropiri se fac cu Agheasmă mică, dacă preotul săvârșește mai întâi sfeștania, sau cu Agheasmă de la Bobotează, precum la rugăciunea pentru dureri de cap (deochi); b. Pentru animale există rânduiala care se face când se îmbolnăvesc animale de orice fel,precedată de Sfințirea cea mică a apei, cu care se stropesc animalele bolnave. 6. Sfințirea apei sau stropirea legată de anumite praznice: a. Cea mai
LUCRARE SFINŢITOARE A DUHULUI SFÂNT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363003_a_364332]
-
mulți bărbați și n-am avut de ce să nu-i cred. Pistruii de pe față și piept, rotunjimile, coapsele strunjite după tiparul unei zeițe a fertilității, urechile mici, dar puțin ascuțite și cu lobii lipiți, iar ochii... nu le fie de deochi! Am văzut nările lor fremătând de dorință, am simțit impulsul acela sălbatic ce nu poate fi oprit, i-am făcut să-mi promită mai mult decât puteau oferi. Ceaiul. Poate crede că era un chin, că mă simțeam cumva obligată
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului de trup de miresme de coli de scris dar îți scriu un lănțișor la gât ca un pandantiv regăsit e clipa a să te duc la dezlegare de deochi am să te descătușez de lacăte apoi am să pun chei la brelocul inimii din cealaltă femeie din mine Referință Bibliografică: ÎȚI SCRIU PE MIRESE JEFUITE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1896, Anul VI, 10 martie
ÎŢI SCRIU PE MIRESE JEFUITE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363408_a_364737]
-
plouă de când mă știu plouă și cât m-am rugat măcar acum, în amurg, să fi stat. șiroaiele înmoaie lutul ce l-a fost frământat Dumnezeu ca să fiu eu, și care, atunci cănd am făcut ochi mi-a descântat de deochi. acum mă duce la vale spre o răscruce, cică așa e mersul, să mă împartă în două o parte trupul frumos de pământ în legământ, alta o vrea în cer cu statut de prizonier partea lutoasă am s-o ascund
SĂ-ŢI DECOREZ CASA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360963_a_362292]
-
ești al meu soroc. Eu mă cuprind de taina divinei tale inimi Și mă-nfășor cu stele ce-ți strălucesc în ochi, Lumina-n mine râde și se prelinge-n juru-mi Când îmi descânți de dor, ca de-un adânc deochi. Te-ai întrupat din visuri - fruct dulce al dorinței - Din ochiul de jăratic ascuns în gândul meu, Descătușat aievea din brațele căinței, Samariteanule, ești al meu Dumnezeu! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Tu, bun Samaritean... Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TU, BUN SAMARITEAN... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363167_a_364496]
-
vitele duc la păscut și la apă. Mâinile mamelor ce cu drag pruncii își înfașă; fii crescuți la sân cu fata albă că laptele, drăgălașa. Sfintele mâini muncite, cu voie bună frământa, tot ele la icoane se închină și de deochi te descânta! Făină albă măcinata la moară din grâul copt de vară, cu apa din fântână adâncă de piatră, limpede se-nfioară! Și sarea pământului, gustul ce ne alinta și ne dă viață, Focul etern coborât din soarele ce răsare în
UN COLŢ DE RAI de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368408_a_369737]
-
celor vindecați de boli incurabile, celor dezlegați de blesteme de familie vechi, celor dispăruți și regăsiți, celor căsătoriți după ani lungi de căutare a sufletului pereche etc. Mama îi mai cerea ajutorul ca se ne dezlege pe noi, prichindeii de Deochi, de Bubă, de Brâncă, să-i dezlege orătăniile și vitele de farmece atunci când îi mureau pe capete sau când pierea laptele la vite. Bunica le rezolva pe toate cu știința ei magică. Armele ei în lupta cu Răul erau, aghiasma
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
c-o fi f-un trimis al regelui, că văz că de la o vreme nu mai are somn. Cred și io, la câte chiolhanuri trage, cu muierile ălea dă la sciți, nici nu mă mir... Rocar scuipă în foc, de deochi, se ridică, își trase izmenele, apoi se sprijini de perete și, ușor-ușor, plecă afară. După cum se mișca băiatul putem să fim siguri că el este strămoșul tuturor moldovenilor din zilele noastre. După vreo două clepsidre se întoarse la fel de confuz și
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
Autorului Nu se poate nu se poate totuși nu e primăvară cum să fie toți în toate te scot florile afară Totuși nu e primăvară hai să ne privim în ochi să vedem o să ne doară zău nu fie de deochi Hai să ne privim în ochi cum să fie toți în toate luna a înnebunit doi plopi nu se poate nu se poate Totuși nu e primăvară doar zăpada-i foc și pară Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: PRIMĂVARA
PRIMĂVARA INTERZISĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349416_a_350745]
-
în: Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Arbust din flori înfiorate, Din mici inimi înflorate, Ce sunt duble împletite, Să-și pună fetele-n cosițe. Căutând pe cele cu noroc, Fineții să nu-i fie-n deochi. Pe când liliacul înflorește, Natura toată îmbogățește, Flori parfumate-n ciorchine, Iz-uri înmiresmate-n florărine, De/colorate, fetele să anime, Inimioarele ce alungă suspine. Inimioare-n inimi alungite, Distribuie prin unde mărite, Mirosul ce e'n mii îmbietori, Că se
LILIACUL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/349896_a_351225]
-
în gospodărie: tăierea porcului, tranșarea lui, punerea cărnii la sare, pregătirea cârnaților ș.a. În ziua tăierii porcului, mămica ne „îmbărburea” cu sânge de la el. Adică ne făcea cruce în frunte, bărbie și obraji, pentru a fi feriți de boli și deochi. Ca să înțelegem necesitatea postului, bunicul ne povestea legenda nașterii lui Iisus Hristos care avea să ne stea alături, în tot cursul vieții noastre, protejându-ne. Exista credința, că în noaptea de Crăciun, dobitoacele vorbesc. Bunicul Marin ne povestea o întâmplare
CRĂCIUNUL LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365776_a_367105]
-
Banat, datina spune că fetele nemăritate care se spală cu apă adunată de pe frunzele fragilor din pădure se vor mărita în anul respectiv. În Transilvania, mărțișorul este agățat de poartă, ferestre sau de coarnele animalelor pentru a îndepărta relele și deochiul. Tradițiile românești din satele transilvănene dau culoare vieții și conferă legendei Mărțișorului marcarea tranziției dintre sfârșitul iernii, anotimpul rece și întunecat și venirea primăverii, simbolistică a renașterii și optimismului. La începuturile sale, mărțișoarele erau purtate la gât sau la mână
POVESTEA MĂRŢIŞORULUI ŞI A ZILEI DE 8 MARTIE de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365234_a_366563]
-
nebănuit Era mustang rebel de zări împătimit Buimaca tresăreai că dintr-un vis urât Când mirosea a rană de lat sculptat pe gât Și cald îngenuncheai cu umbre grele-n ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber și lejer Deși mureai de frică să nu dispară -n cer Era mustang rebel de zări împătimit Iar tu lupoaica tandra cu nări de hiacint Referință Bibliografica: Și l-ai supus, poezie de
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
carte, că din rău ori din nebun doar cu dulce ți-l faci bun, calul, omul, gândul... Le-oi da odaia dinspre sud să-i am aproape, să-i aud, din când în când să le descânt de rele, de deochi ori de trecut... Și câte-un fir de busuioc sfințit le-oi pune pe sub pernă-n miez de noapte, să-mi doarmă, nu departe, liniștit, după ce, mai devreme-n prag de seară, ne-om fi-aplecat genunchiul sub icoană, rugându-ne
GÂND CU GÂND de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366616_a_367945]
-
văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici “bon jour”, nici “bun găsit” Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit, Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile: “Pot să stau și eu aici ... cam vreo trei sau patru
INOCENŢĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366630_a_367959]
-
carte, că din rău ori din nebun doar cu dulce ți-l faci bun, calul, omul, gândul... Le-oi da odaia dinspre sud să-i am aproape, să-i aud, din când în când să le descânt de rele, de deochi ori de trecut... Și câte-un fir de busuioc sfințit le-oi pune pe sub pernă-n miez de noapte, să-mi doarmă, nu departe, liniștit, după ce, mai devreme-n prag de seară, ne-om fi-aplecat genunchiul sub icoană, ... Citește mai
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]