135 matches
-
exercite în raport cu un subiect sau un domeniu pentru care, respectiv în care, autoritatea sa este neîntemeiată". (Bochenski, 1992, p. 46) Abuzul de autoritate în raport cu domeniul este favorizat de transferul implicit de prestigiu dinspre autoritatea epistemică a profesorului către autoritatea sa deontică (nu este doar cunoscător al unui domeniu, ci și superiorul), iar superioritatea sa deontică îl determină pe elev să accepte ca fiind adevărate propoziții ale profesorului care fac parte din alte domenii de competență; acest transfer nu este doar implicit
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
este neîntemeiată". (Bochenski, 1992, p. 46) Abuzul de autoritate în raport cu domeniul este favorizat de transferul implicit de prestigiu dinspre autoritatea epistemică a profesorului către autoritatea sa deontică (nu este doar cunoscător al unui domeniu, ci și superiorul), iar superioritatea sa deontică îl determină pe elev să accepte ca fiind adevărate propoziții ale profesorului care fac parte din alte domenii de competență; acest transfer nu este doar implicit, ci și ilicit, iar efectul pe termen mediu și lung (mai ales în ceea ce privește viitoarea
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
că acest lucru este imposibil: "Purtătorul autorității este un individ". (Bochenski, 1992, p. 35). Dacă în ceea ce privește lumea reală acest lucru este cu siguranță adevărat, în ceea ce privește lumea virtuală, lucrurile se nuanțează, fiind cunoscute multiple cazuri în care a fost recunoscută autoritatea deontică a unor grupuri (ex. L0pht, Cult of the Dead Cow, Anonymous). Trebuie totuși menționat faptul că în fiecare dintre situațiile respective grupurile ar fi putut fi asociate mental cu un singur individ, componența acestora rămânând necunoscută; din acest punct de
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
internă astfel: "[...] dorința de a desfășura o activitate pentru activitatea însăși adică pentru satisfacția pe care aceasta o oferă". (Kohn, 1999, p. 290) Astfel, sunt asigurate condiții perfecte atât pentru recunoașterea autorității epistemice, cât și (mai ales) pentru recunoașterea autorității deontice; cum aminteam, ignorarea sau suspendarea autorității epistemice a unui purtător este consecința lipsei de interes a subiectului în raport cu domeniul de competență al purtătorului autorității (în exemplul nostru, elevul ca subiect al autorității ignoră autoritatea profesorului ca purtător în cazul în
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de autoritate sunt maximale. Ținând cont de cele descrise mai sus, este vizibil faptul că guild master-ul, administratorul de forum (sau orice poziție echivalentă) și într-un grad mai redus ofițerii ghildelor și respectiv moderatorii de forum constituie autorități deontice. Cealaltă formă de autoritate, cea epistemică, este și ea prezentă în mediul virtual, atât în jocuri cât și înafara acestora. Astfel, fiecare ghildă/alianță are unul sau mai mulți membri care, fără să aibe o funcție oficială, sunt recunoscuți ca
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
grupuri o constituie așa numitele pug-uri (pick-up groups grupuri constituite ad-hoc). Indiferent de modul în care a fost constituit un grup pentru o instanță, se poate observa un fenomen special, nemaiîntâlnit în orice altă circumstanță și anume apariția unei autorități deontice instant (autoritatea instant depinde de modul în care a fost constituit grupul și poate suplini un vid de putere sau poate suprascrie parțial sau total, pe durata instanței, autoritatea deontică a unui guild master sau ofițer de ghilda). Este vorba
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nemaiîntâlnit în orice altă circumstanță și anume apariția unei autorități deontice instant (autoritatea instant depinde de modul în care a fost constituit grupul și poate suplini un vid de putere sau poate suprascrie parțial sau total, pe durata instanței, autoritatea deontică a unui guild master sau ofițer de ghilda). Este vorba despre autoritatea tank-ului grupurile de acest tip sunt formate de cele mai multe ori din jucători care îndeplinesc una dintre cele trei funcții comune: tank destinat să atragă atenția adversarilor și să
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
tuturor celor din grup wipe). Acest fapt, cuplat și cu relativa raritate a jucătorilor dispuși să-și asume rolul de tank, face ca jucătorii care îndeplinesc totuși rolul de tank să capete, pe durata instanței, un nivel discreționar de autoritate deontică (putând spre exemplu să ceară și să obțină instantaneu eliminarea unui alt membru al grupului pe motiv de comportament care îi îngreunează exercitarea rolului de tank). Un efect secundar interesant al acestei situații este, spre exemplu, existența așa numiților diva
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
de posibilitatea/practica utilizării unui avatar (a mai multor avataruri) sau a construirii unor identități fără legătură cu persoana reală; în plus, absența interacțiunilor față în față anulează posibilele mecanisme de limitare activate în cazul derapajelor în plan epistemic sau deontic ale purtătorului autorității. Cei care se lamentează în legătură cu efectele negative ale spațiului virtual ignoră un fapt simplu: acesta face parte din viața noastră și va face parte din ce în ce mai mult din viața noastră; ca atare, trebuie acceptată premisa că în viitor
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
J.M. Bachenski identifică două tipuri de autoritate: a. autoritatea epistemică este aceea a profesorului specialist într-un domeniu de cunoaștere, a celui care știe mai bine și mai mult decât elevul sau decât elevul un coleg de catedră b. autoritatea deontică este exercitată de profesorul care conduce acțiunea educativă, cel care dă directive elevului și explică necesitatea lor (J.M. Bachenski apud M. Călin, 1996, p. 47). În cadrul procesului instructiv-educativ profesorul exercită ambele tipuri de autoritate, dar în proporții diferite și în
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Marcus, 1999, p.94); 3. amuzarea altora și atragerea atenției asupra noastră (S. Marcus, 1999, p.94). În ceea ce privește cazul particular al comunicării didactice, M Călin o include în tipuri de relație pedagogice, alături de relația pedagogică interpersonală și de relația pedagogică deontică. Din punct de vedere structural - funcțional comunicarea didactică presupune două forme diferite: a. Comunicarea generală - prin utilizarea de către profesor și elevi a limbajului curent ale cărui componente sunt: emițătorul, calea de transmitere a cunoașterii umane și receptorul; b. Comunicarea de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
discours politiques, Armând Colin, Paris, 1989. 46 Într-o lucrare de admirabila claritate (Ce este autoritatea? Introducere în logica autorității, traducere din germană de Thomas Kleininger, Ed. Humanitas, București, 2006), J. M. Bochenski face distinția între autoritate epistemică și autoritate deontica. Această distincție ne ajută să înțelegem trecerile nelegitime de la un tip de autoritate la altul și, astfel, să percepem incorectitudinea unor manipulări ale autorității. 47 V. de exemplu, Pierre Bourdieu, Despre televiziune urmat de Dominația jurnalismului, traducere și prezentare de
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
neintenționale ale acțiunilor umane intenționale, a ajuns să concludă, dintr-o perspectivă anti-constructivistă, că «omul nu este, și nu va fi niciodată stăpânul propriului destin». Mai apoi Hans Kelsen, folosindu-se de „legea lui Hume”, a demonstrat - în conformitate cu analizele logicii deontice - că valorile noastre nu-și pot afla o temelie rațională și incontestabilă. 2. L. Wittgenstein: «A cugeta asupra sensului vieții înseamnă a te ruga» Sunt suficiente aceste câteva precizări pentru a înțelege că înăuntrul unui astfel de orizont - în care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
evidențiază ceea ce se spune de cum se spune, punând în lumină atitudinea locutorului față de conținutul transmis. În acest sens, se delimitează propozițiile asertorice (dictus) de cele modale (dictus + modus) și, de asemenea, sunt teoretizate principalele modalități: alethice (necesar, posibil, contingent, imposibil), deontice (obligatoriu, interzis, permis, facultativ), epistemice (verificat, indecis, falsificat, nefalsificat) sau opinabile (convingerea, considerația, părerea nedecisă, contestarea)62. Constantin Sălăvăstru constată că, în ceea ce privește eficiența argumentării, "performanța opinabilă a intervenției argumentative polemice este favorizată de parcurgerea gradată a modalităților opinabile de la inferior
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că exemplaritatea cuiva este unică, irepetabilă, pedagogie pentru repetenți"169. Cu toate acestea, în publicistica argheziană, există nenumărate puncte de vedere sau judecăți de valoare inedite, reprezentând, indubitabil, un neconvențional program literar a cărui constantă trebuie înțeleasă în dimensiunea sa deontică. În textele unde vorbește de literatura contemporană lui, Arghezi este întodeauna în ofensivă. Însuși faptul că n-a aderat și n-a susținut consecvent nici un curent sau școală literară, ba, mai mult, le-a criticat ori de câte ori i s-a ivit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care guverneaz] gândirea moral]. Prescriptiviștii au c]utat asemenea reguli. Ei pretind s] le fi g]sit atât într-o combinație a regulilor care guverneaz] imperativele comune, cât și într-o alt] serie de reguli care guverneaz] alte cuvinte modale deontice precum „se cuvine” sau „trebuie” în sensul lui moral, care se g]sesc aproximativ în aceeași relație cu imperativele că și modul indicativ cu celelalte moduri (Hâre, 1981, p. 23). Aceste cuvinte nu sunt specifice discursului moral, așa c] ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fel, să se spună", a încheiat Boc. (TV Antena 3, 25.II.2006)15. Uneori oamenii politici combină formula (foarte) clar cu verbul a trebui, aparent pentru a sugera obligativitatea transparenței într-un sistem democratic. Prezența acestui verb, ca modalizator deontic, imprimă un aspect autoritar mesajului politic, prin capacitatea sa de a crea acte de vorbire directive 16: Trebuie s-o spun foarte clar și răspicat:"Trebuie să facem deosebire între demagogie și democrație". (E. Boc - TV Antena 3, 3.IV
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
a fost închisă [după apariția unei toxiinfecții alimentare]. (TV Antena 1, 9.VII.2007). − Când sunt folosite de demnitari sau de persoane oficiale, expresiile pot să (vă) spun/declar și vă pot spune, în care verbul a putea are sens deontic ("am permisiunea"), subliniază implicit faptul că au acces la informații secrete, din care "au căderea" să dezvăluie public numai anumite date. Intenția lor este de a imprima autoritate mesajului, subliniind, și cu acest prilej, că fac parte dintre structurile politice
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
de sinonimul său, nu doar. Secvențele numai și numai și toată/tot numai au sensul "complet, total, exclusiv" și preponderența apariției lui numai în defavoarea lui doar poate fi un indiciu al nuanței sale semantice. Apariția lui doar în contextul modalului deontic trebuie ierarhizează setul de norme prin extragerea celei mai "accesibile"10: Europa ne dă bani, trebuie doar să-i luăm! (www.presaonline.com), Ca să faci parașutism iți trebuie doar motivație și voință (www.xtrem.ro). Utilizarea preponderentă a lui doar
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
luat naștere În afara domeniului socio-economic. De exemplu, pentru filosofia analitică anglo-saxonă, așa cum o cunoaștem din cercetările lui Jaakko Hintikka, Saul Kripke sau Patrick Suppes, chestiunea centrală este cea a limbajului sau a comensurabilității, „semantica lumilor posibile” făcând apel la variantele deontică, epistemică sau temporală. Totuși, aplicarea acestei noțiuni s-a dovedit la fel de fecundă și pentru studiul organizațiilor și ierarhiilor. ν În vreme ce contractul, raport ambivalent de egalitate și subordonare, face legătura Între elemente ale aceluiași ansamblu, convenția nu presupune cu necesitate existența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adevăr (pe baza opoziției adevărat/fals), și, pe de altă parte, prin identificarea unor nuanțe aletice (necesitate, imposibilitate, posibilitate și contingență). Asemenea nuanțe au fost preluate de semiotică și completate cu cele epistemice (certitudine, incertitudine, improbabilitate, probabilitate) și cu cele deontice (prescripție, caracter facultativ, interdicție, permisiune). Asemenea perspective asupra modalității au fost transferate deseori analizei discursului și considerate ca fiind caracterizante pentru enunțurile ce intră în structura discursului. Există însă și opinii care privesc modalitatea numai în legătură cu discursul, între care cea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceste două variante trebuie confruntate cu o a treia alternativă, și anume absența quasi-totală a modalizării: în cazul afirmațiilor directe, categorice și obiective (de tipul „Tania a mîncat pastele”). În cadrul modalității pozitive putem include toate mijloacele lingvistice de a exprima deonticul (ceea ce se cuvine sau trebuie să fie adus la îndeplinire, inclusiv datorii, obligații și impuneri sub toate formele, de la cele mai puternice și imperative - „Îți ordon să...” - la cele lipsite de intensitate -„Te rog din suflet să...”) sau dezirabilul (ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lor... Se presupune că femeile sînt foarte calme în general: dar în acest caz au același sentiment ca și bărbații... Nu este deloc dificil să transformăm acest fragment la persoana a treia, dar renunțarea la vocabularul evaluativ, frazele generice, modalitatea deontică și înlocuirea acestora cu modalitatea epistemică și perceptuală ca și îndepărtarea comparativelor, toate duc la crearea unui text total diferit: Se pare că nu toți oamenii sînt mulțumiți cu liniștea colibei lor: unii vor frămîntări sau și le provoacă ei
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se închise și ea, plictisită. Rămînea inexplicabilul masiv stîncos.7 Propozițiile asertive din primul paragraf par evidente. Greu de negat, ele se încheie totuși cu raționamente îndoielnice. Sîntem în situația de a admite cea de a treia propoziție modalizată prin deonticul are datoria să, pe baza argumentativă a adevărului prezentat ca admis din propoziția introdusă prin cum, precum și a adevărului exprimat la începutul textului. Folosirea prezentului de adevăr general introduce un PdV al opiniei comune (SE-PdV). În continuare textul se
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
didactic a) Analiza structurală a discursului didactic În activitatea de predare, limbajul verbal al profesorului exprimă produsele gândirii sale în forma noțiunilor, judecăților, raționamentelor ținând cont de nivelul semio-cognitiv al elevilor. Din această perspectivă, profesorul este constrâns de o sintaxă deontică și de realizarea unui acord logico-lingvistic pentru a-i ajuta pe elevi să recepteze și interpreteze corect mesajele educaționale. Analiza structurală a discursului didactic presupune descrierea acestuia ca microsemn sau a microdiscursului, a cărui semnificație decurge chiar din structura sa
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]