153 matches
-
Ion Barbu (care este inclusă în etapa parnasiană) poate fi considerată o formă particulară a lirismului obiectiv. Un argument este faptul că, deși prezența în text a eului liric nu poate fi contestată, această instanță lirică apare într o ipostază depersonalizată, întruchipând un concept abstract: Sunt numai o verigă din marea îndoire/[...]/Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. În acest context, consider că, prin toate simbolurile asociate, Deatâtea existențe și tot atâtea morți, eul poetic figurează Omul, verigă în lanțul evoluției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
totuși că puțini dintre cei care au participat la fenomenul Pitești au fost călăi structurali (cu excepția primului lot de reeducatori), majoritatea fiind torționari conjuncturali, siliți sau din instinct de conservare. Neo-omul, pe obținerea căruia miza reeducarea prin sânge, era individul depersonalizat, robotizat și mai ales virtualul torționar. De-a lungul anilor fatidici 1949-1952, cât a durat reeducarea, Țurcanu Întocmise un dosar de aproape 2.000 de pagini În care inventaria și clasifica torturi, adăugând constatări psihologice privitoare la victime. Memorialul ororii
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
că trebuie apărată arta adevărată, să evităm rătăcirile în "experimente" nesfârșite, aiurea și coabitări păguboase, dacă nu vrem ca lumea noastră să sfârșească rău. Se distruge cu bună știință solidaritatea dinlăuntrul grupurilor, pentru a nu mai rămâne acolo decât indivizi depersonalizați, găunoși, fără bucurii, roși de singurătate și tristețe. O nouă inchiziție, mai perfidă, care îi taie omului îndrăzneala viselor, iar condiția artistului, a omului în general apare tot mai încețoșată, confuză și deprimantă. Cine mai poate ști cum va arată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ion Barbu (care este inclusă în etapa parnasiană) poate fi considerată o formă particulară a lirismului obiectiv. Un argument este faptul că, deși prezența în text a eului liric nu poate fi contestată, această instanță lirică apare într o ipostază depersonalizată, întruchipând un concept abstract: Sunt numai o verigă din marea îndoire/[...]/Șiadevăratul nume ce port e: Unduire. În acest context, consider că, prin toate simbolurile asociate, Deatâtea existențe și tot atâtea morți, eul poetic figurează Omul, verigă în lanțul evoluției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ea ține așadar de natura filozofiei, de "esența" ei, în termenii lui Dilthey. Însă o asemenea tentativă rămâne întotdeauna o formă de expresie a individului cu preocupări filozofice, întrucât, ca și Dilthey, Simmel nu poate concepe o filozofie unică și depersonalizată, ci numai o pluralitate de filozofii create după chipul și asemănarea fiecărui autor de Weltanschauung: "Ori de câte ori totalitatea existenței atinge sufletul și caută să pătrundă în el, sufletul trebuie să-i dea acesteia propria lui formă, trebuie să încerce să cuprindă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
termenii lui Noica, Dilthey adoptă "logica lui Hermes, în care întregul este în parte și se lasă interpretat de ea", în detrimentrul "logicii lui Ares, în care partea este în întreg așa cum un ostaș este în oaste" (s.n.)74, adică depersonalizat, lipsit de identitate, fără alt sens decât unul "statistic"75. Abia o logică "a interpretării"76, precum cea a lui Hermes, "face în sfârșit dreptate individualului"77, desconsiderat de clasicii amatori de generalități, dar glorificat de romanticii seduși de propria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
63. Dar s-a ajuns și la spirale nesfârșite ale cruzimii și patologiilor mentale! Aceste "spirale" își privesc finitudinea în față. Astfel, grație Internetului, spirala și-a modificat regimul, trecând de la vorbe și reprezentări lingvistice la imagini virtuale, obscene, violente, depersonalizate și depasionalizate. Oroarea sexuală se înscrie în ordinea capitalist-istorică a alienării unor suflete abandonate social-politic, neintegrate într-o lume meschină și închisă în proprile sale răutăți și acte impotente! Agresivitatea sexuală, sexul rece sunt echivalări ale impotenței contemporane! În felul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
un simbol al luptei (de exemplu, al luptelor anticorupție în cazul nostru!) de către simbolurile din cultura umanistă! Practica e profund "magică" și profund mitizantă. E religiozitatea în exercițiul ei modern. Omul a devenit o piesă, un obiect într-un sistem depersonalizat sau, în cazul regimurilor totalitariste, element de statistică! Foucault adresa o întrebare, de altfel, interesantă în privința acestui raport inversat între om și politica sa modernă: cum a devenit omul modern "un animal în a cărui politică viața sa ca ființă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui pacemaker/ cu bacteria pe terminate" etc. Spațiul acesta urban este însă, și la Radu Andriescu, ceea ce antropologul Marc Auge numește un ne-loc (v. Non-lieux. Introduction à une anthropologie de la surmodernité): un spațiu de anonimat, mort, fără nicio urmă, depersonalizat. Veselia forțată a pestriței hore imaginate într-unul dintre poemele angrosistului incluse în eu și câțiva prieteni nu ascunde suficient tristețea poetului la vederea orașului iubit, atât de amorțit într-un început din ce în ce mai palpabil de mortificare. Cauza esențială a acestei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
rutinele, automatismele și derutele noastre sînt cuprinse în prozele lui Poe într-o manieră sintetică (sublimată), și, categoric, parabolică. Diotima modernă sugerată în maladiva și mortuara Morella, omul care își ucide conștiința, codificat de bizarul William Wilson, ultra-senzitivul Roderick Usher (depersonalizat ultimativ, aidoma naratorului povestirii Prăbușirea Casei Usher, de consumul secret de opium), Dupin care descifrează crime absurde și haotice, mergînd pe regula unității în dispersie (aplicarea unui concept rațional haosului duce invariabil la inteligibilitatea multitudinii de efecte contradictorii și posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
interpretărilor critice, oferite, în timp, lui Bartleby converg spre posibila diatribă marxistă a alienării sau, cel puțin, spre refuzul (nietzschean, avant la lettre) al oricărei forme de constrîngere socială. Astfel, individul reperabil într-un context capitalist dat devine o entitate depersonalizată, dezumanizată, redusă la gestica mașinăriei liniare, programate să execute un număr limitat de acțiuni. Odată defectat, mecanismul se pierde în haotic și irațional. "Persoana" sugerează atunci alienarea acută și anihilarea socială, psihologică ori morală. Bartleby este, prin urmare, victima acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
al artei, așa cum a încercat să pozeze în ultimii ani. Profesionistă, Fanny își strînge grijulie casetele cu înregistrarea completă a secretelor familiei Ludlow și pleacă să-și redacteze devastatorul articol. Cei doi soți rămîn în stare de prostrație, părînd profund depersonalizați. Finalul romanului aduce și morala propriu-zisă a artefactului simbolic, imaginat de David Lodge. Într-o dimineață de duminică, Sam, Adrian și Ellie așteaptă înfrigurați suplimentul Sentinel, cu articolul distrugător al lui Fanny Tarrant. Odată cu ziarul însă, apare și ziarista însăși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și Irene Westcott trăiesc fericiți la etajul al 12-lea al unui "zgîrie-nori" din acele vremuri. Sînt melomani și radioul constituie, ca atare, o nevoie vitală în apartamentul lor. Aparatul se strică, iar Jim cumpără imediat unul nou imens, hidos, depersonalizat. Acest radio are capacități paranormale. Începe să redea în locul vechilor concerte fragmente din conversațiile, certurile, viețile vecinilor din bloc. Deși inițial oripilați de situație, gradual, cei doi soți (și, în special, Irene) devin obsedați de existențele celorlați, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
este furnizat de democrații. Multipartidismul și drepturile omului în formatul statului de drept permit chiar diversificarea și competiția unor specii ale democrației: liberală, socială, creștină. La polul opus, dezordinea socială generalizată, falimentul statului și dreptului ca autorități regulative, agresivitatea indivizilor depersonalizați, pulsiunea maselor, caracterizează anarhiile. În această situație, indivizii își rezolvă pe cont propriu interesele și-și impun dominația prin violență, iar o bună parte din populație suportă teroare unor minorități agresive. Între acești poli, pot fi identificate alte situații-tip
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
adevăr oficial al statului constituie unul din cele cinci elemente definitorii ale regimurilor totalitare. Liderii sistemelor totalitare au urmărit mai degrabă decât obiective palpabile, obiective psihologice, obținerea controlului asupra minții umane. Omul era văzut de aceștia ca "o masă amorfă, depersonalizată, gata de a fi remodelată pentru a da naștere șirurilor de supuși perfecți." (Ficeac 1998, 66). După cum observa și Alain Besançon, în comunism, societatea era condusă de sentimentul de frică, sentiment ce sădește în individ lașitatea, disprețul de sine, lenea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și profunzimea mesajului religios. Mișcarea discursivă religioasă e mai mult decât necesar să fie alimentată, asemenea dispozitivului, din propriul său demers revelator, fără a fi impulsionată de evoluția materială a lumii, ci dăruind lumii impulsul său spiritual. Doar așa omul depersonalizat al lui Orwell și Huxley nu va putea intra în istorie. Dacă discursul politic, de exemplu, nu are nicio opreliște ideatică în folosirea la maxim a ofertelor epocii web, discursul religios este într-o permanentă schimbare și adaptare, întrucât de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
de această dată, destinatarii: pe de o parte, lectorul (un tu subînțeles) căruia i se induce o lectură orientată, în scopul persuadării, și, pe de altă parte, cei asupra cărora planează acuzația, un destinatar colectiv, privit ca un grup omogen depersonalizat, dar nu lipsit de competența cognitivă a decodării. Acestui destinatar i se formulează capetele de acuzare într-o cascadă de negații ce traduc, în esență, un elogiu adus negației (= atitudinii negatoare) înseși: N-au patimă, nu izbucnesc, nu se revoltă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cadru, iar dacă SF-ul emite mesaje optimiste, libertariene sau "de dreapta" (construcțiile SF și fantasy favorizează individul în dauna societății, pe o structură narativă a poveștilor tradiționale, cu un erou puternic individualizat în centru, iar dacă până acum grupurile depersonalizate, ca naziștii, comuniștii ori extratereștrii invadatori au fost etichetate ca "rele" fără drept de apel, în prezent entitatea potrivnică prin excelență a rămas "invizibilul stat birocratic"), la fel este considerată și știința, deși aceasta nu poate fi nici optimistă, nici
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care le-am selectat, pe criteriul prezenței dar și al profilului ideologic, sunt: ilegalistul (mai ales în primele decenii ale comunismului, eroul care prin sacrificiul personal a ajutat la crearea lumii noi), muncitorul (tipul uman ideal în viziunea oficială, ins depersonalizat și o monstruozitate umană redusă la reflexe identitare robotizate), pionierul ("viitorul de aur" al Patriei, nimic mai mult decât "plastilina umană" fără însușiri, din care regimul își manufactura viitoarele cadre, individ cu copilăria mutilată sub presiunea obligațiilor fantaste și opresive
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
accentuează asupra importanței statului, considerat a fi "întruparea legală a puterii, a unității și măreției națiunii"11. Regăsim astfel parcă, o idee hegeliană, după care "statul servește stăpânind și stăpânește servind", pe care fasciștii au reiterat-o, amintind mereu indivizilor depersonalizați, prin intermediul propagandei, următoarea frază: "Totul în stat, nimic în afara statului, nimic împotriva statului"12. Experiența istorică dată de aplicabilitatea unui asemenea principiu ideologic la nivelul funcționării regimului politic atestă identificarea statului cu persoana conducătorului politic, Il Duce în cazul fascismului
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Ce vrea să spună nimeni, când majoritatea covârșitoare a românilor au prețuirea cea mai înaltă pentru personalitatea proteică, extraordinară a geniului eminescian? Limba dezgolește tocmai ceea ce indivizii care o bruschează vor să ascundă: anume că nimeni este chiar Nimeni, individul depersonalizat, despre care vorbea Denis de Rougemont și care se crede înstăpânit pe lumea tuturor valorilor, convins că în opacitatea lumii adevărul e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prin care, la nivelul locutorului, un gând se codifică, iar la cel al destinatarului, el se decodifică. Simpla competență semiotică (cunoașterea unor sisteme de semne, a unor coduri) nu mai garantează succesul comunicării; interpretul nu mai este un element inactiv, depersonalizat, (un simplu decodor automat de semne) al actului de comunicare, ci, dimpotrivă, un element creator, cu identitate, care trebuie săși utilizeze din plin și pe parcursul Întregului proces de comunicare capacitățile perceptive, mnemonice și raționale pentru a reconstrui, din informația fragmentată
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
legea devine libertatea impersonală care funcționează ca limită pentru libertatea fiecăruia dintre noi. Libertatea impersonală este echivalentă cu depersonalizarea puterii, deci cu obținerea garanției că nimeni nu poate fi preluat silnic și arbitrar în proiectul cuiva. Libertatea impersonală și puterea depersonalizată oferă certitudinea libertății în spațiul multora și al tuturor. Ca depozit rezultat de pe urma donațiilor de libertate, legea așază libertatea la mijloc între noi toți și toți suntem așezați la aceeași distanță față de rezultatul liberei noastre depuneri. Forța acestui depozit de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cazurile în care localități întregi sunt revitalizate de oameni nou veniți, care au renunțat la confortul marilor orașe. Fac acest lucru renunțând la ocupații mult mai profitabile. Mulți au lucrat în companii mari multinaționale. Pe măsură ce s-au dezvoltat acești mastodonți depersonalizați au pervertit valorile clasice ale capitalismului. Guvernarea corporatistă devine din ce în ce mai socială. Într-o astfel de organizație riscurile, dar și reușitele sunt uniform “distribuite” între angajați. Modul de viață occidental nu este ideal, iar mirajul prosperității este la fel de iluzoriu. Mulți fac
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
plasate printre faptele de zi cu zi de mâinile discrete și dibace ale unui conspirator. Unul dintre orașele-simbol ale Americii, în care echilibrul emigranților destabilizează echilibrul „localnicilor“ și cel al avidității după putere pe cel al confortului normalității, e deconstruit, depersonalizat și supus analizei. Franzen dărâmă, rând pe rând, mituri (americane) și oameni înregimentați în sistem. Jammu, o indiancă-mână-de-fier, ajunge șefa poliției din St. Louis. Și pentru că, așa cum o declară, „eram mereu în cumpănă între a ne sacrifica pentru oamenii noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]