1,017 matches
-
ochiuri ale căror gălbenușuri, când nu se înșirau în tigaie, i se lipeau în barbă, să nu doarmă nopțile și să bea toamna un vin greu în bucătăriile amicilor până dimineața, când se suia în primul tramvai care pleca de la depou. Simțea de data aceasta că venise vremea să creadă cu tărie că poate în sfârșit să bată la poarta marilor speranțe. Societatea nu e nevoie să-l placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tramvai clandestin? Chiar așa i-a zis de la-nceput, tramvai clandestin. Până și Tanti Justina, grasa de nevastă-sa, a făcut ochii mari. Asta i-a plăcut lui cel mai tare, cum a rămas ea cu ochii mari acolo, în mijlocul depoului. Se umfla în pene și își arăta mușchii mândru, dar noi știam că făcea asta mai mult pentru ea. îi era frică de ea, da-i era și drag. Odată ne lăsase pe toți cu gura căscată când ne povestise
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
toți. — Trăiesc împreună, încalecă pe-o șa, da’ nu fac copii, preciza Nea Nebunelea - și se întrista oleacă. Nenea Nebunelea și Tanti Justina n-au copii, dar pe-atunci nu știam că asta-i durea. Copiii lor eram noi, de la depoul de tramvaie și de la casare, unde lucram și unde Nea Nebunelea ne strânsese în seara aia ca să ne spună: — Măi copii, ce-ar fi să facem noi un tramvai clandestin? Am rămas trăsniți. Nenea Nebunelea e mic, cu ochelari și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ban măreț. — Da, iezii mamii, asta o să facem. Iar ăla care o să fie taxator trebuie să aibă mereu mărunțiș la el, ca să dea restul. în prima zi eram tare temători. Am calculat că tram vaiul nostru avea să plece din depou exact între ăla de 16 și 7 minute și ăla de 16.27. Trebuia să fim la fix între ele și să nu încetinim, ca să nu ne ajungă din urmă 16.27. Nici prea repede să nu mergem, ca să nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am ajuns în prima stație și am văzut ce mirată era lumea că vine tramvaiul mai repede. Zar stătea în spate și dădea bilete. După câteva stații avea deja un sac de mărunțiș. în noaptea aia ne-am tras la depou și am întins un chef care ne-a făcut să dormim până după amiază, când am ieșit iar cu tramvaiul și iar am făcut o geantă de bani, lucru care, a zis Nea Nebunelea, ne-a adus demnitatea înapoi. A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu-mi mai folosește la nimica acuma, pentru că tu ești numai un bulangiu. La stația din capătul podului, Nea Nebunelea a oprit și i-a spus să sară jos. A spus la toată lumea să se dea jos, că mergem la depou. Pasagerii au coborât, unii cântând, alții speriați, dar noi am rămas pe scaune. Tramvaiul a luat iar viteză, hurducându-se, și Nenea Nebunelea mi-a spus: — Vezi tu, dragule, ne-au dibăcit - cu vicleniile lor posace -, dar noi nu putem
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cota după care a plecat în Franța, jucând în diviziile A și B. Dumitru Pintilie - s-a născut în 1945 la Heci. Liceul l-a urmat la Pașcani, iar I.E.F.S. - ul la București, specialitatea rugby. Cu ajutorul unor oameni entuziaști de la Depoul C.F.R. Pașcani și de la Grupul Școlar C.F.R. „Unirea” unde era profesor de educație fizică, a înființat prima echipă de rugby din Pașcani, numită „Locomotiva”, care între 1981-1984 a participat în seria B a campionatului intern, iar în 1984 reușește performanța
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
Diferite unghiuri și cotloane adăpostesc puțină melancolie, nostalgie, resemnare. Resturi de șine, poate de tramvai, îmi poartă ochii peste tot și niciunde. Trasee altădată clare, ordonate, sînt acum frînte, pierdute într-un desen dezordonat. Pare să fi fost aici un depou. Dar, cine știe?... "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea, Ce m-a-ncercat de veghe stînd Lîngă pupitru nopți la rînd: Căci cu mîhnită simpatie Lucești pe scoarțe și hîrtie! Ah! de-aș putea pluti
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
rupându-se, boabele începuseră să se împrăștie în jurul meu... Nu mai era nimic de făcut. Și, cu un gest de om disperat, le lăsasem pe toate să cadă pe dușumeaua vagonului de a doua proaspăt dată cu păcură, motorină, la depou... Abia atunci, am observat că oamenii de pe scaunele celelalte erau, toți, bătrâni, pensionari; nici nu era o oră la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
aceeași situație, se culcă. Întors acasă, nea Pandele reclamă familia Văleanu la administratorul blocului, care-l trimite la constructor. Acesta, la rândul lui, Îl trimite la proiectant, de unde ajunge la primărie. De acolo, e pasat la RENEL, casa de sănătate, depoul tramvaiului 4. În peregrinările sale prin Bacău, nea Pandele descoperă din Întâmplare „Service-ul planetei Pământ“ la parterul unui bloc de patru etaje din cartierul Tache. Un japonez plictisit de la tejghea Îi cere garanția la axa planetară. Nea Pandele n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fugit de la 15 ani În lumea largă, părăsindu-și mama și o pisică birmaneză, l-a Întâlnit pe Antoniu. Trecuseră zece ani de la fuga ei În lume, timp În care părăsise școala, fusese violată de trei netrebnici noaptea, Într-un depou dezafectat, se drogase scurt timp numai din curiozitate, locuise câteva luni Într-un adăpost pentru adolescenți, frecventase câteva canale Împrietenindu-se cu șobolanii, se Îndrăgostise, fusese pe moarte din cauza unui avort, Începuse să scrie un jurnal, În care nota În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ani care-l Învățaseră legile aspre ale străzii, și ale ghetourilor, ani În care viața Îi fusese pusă În pericol de multe ori, Antoniu nu cunoscuse un asemenea amestec de nemernicie, violență și ură. Până la abominabila crimă, fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l obliga pe Antoniu să le deșerte, biciuindu-i auzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început să prindă rădăcini Hedera helixseattle, dar nu e greu să ne imaginăm. Dacă o să căutăm prin colecția ziarului Seattle Times, o să găsim următorul anunț din pagina de divertisment de pe data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
culoar se fuma, se râdea. Destinsă după trecerea acceleratului, lumea aștepta semnalul de plecare. Șuieratul locomotivei Întârzia totuși. Printr-un geam, deschis pentru că nu se putea Închide, se zvonea că locomotiva se defectase și că se aștepta una bună de la depou. Păi, acum câteva minute mergea, fire-ar ea a dracului, strigă unul În timp ce izbea cu fruntea geamul securizat. Orice tren civilizat are două locomotive. Când una se defectează, intră În funcție aia de rezervă. Aici nu e vorba de civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai deranja. Poate că și ceilalți trăiau acel miracol și se bucurau. Tovarășii săi de drum Însă tremurau, se ghemuiau În haine, suflau În pumni, tropăiau Încetișor. Erau la capătul puterilor. Doar soldatul sforăia. Și dacă n-au locomotivă la depou? Găsesc la următorul. Nu ne lasă ei În drum. O stație, două, am putea merge pe jos. Ne mai dezmorțim. Până atunci vine locomotiva și ne culege de pe drum. Prin nămeți? Cu biletul În buzunar? Nu cadrează. Rămânem pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mic de cărți de vizită. Scrisesem pe ele trebuie să discut cu tine și numărul meu de telefon. Strecurasem cărțile de vizită pe sub ușile marcate ACCESUL PERMIS DOAR PERSONALULUI AUTORIZAT de pe aleile dosnice ale docurilor părăginite din Hull și ale depourilor mânjite de ulei din Sheffield. Le presărasem prin toate coridoarele întunecoase marcate ACCES INTERZIS și ÎNTREȚINERE care împânzesc partea din spate a marilor complexe comerciale și a supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia parcat în depou, fie direcționat pe traseul altor timpuri de fier cu posibile aceleași legi. Când un tren se abătea de la grafic, ca să dezvăluie secretele altor timpuri, era declarat machina non grata și expulzat de pe șine în abis. De la margine Profesorii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
paralelism infinit, cad pe gânduri. Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se așternea pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață ploioasă de toamnă. Ulițele, țesături de artere, șiroiau nămol și apă tulbure. Țăranii săpau șanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă întorc sub umbra ta salcie. În fiecare zi vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de nebune, cu tot cu tramvai în depoul lui Dumnezeu. Într-o noapte de Duminica Tomii, în cer, deasupra bisericii, creșteau iriși galbeni, despletiți iriși creșteau sub roțile Carului Mare. Imponderabilă era cenușa sfinților, ceață pe ochii lui Dumnezeu. Nimic mai relativ ca focul pus sub închipuire. Ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îi vorbise mamă-sa la despărțire. În gară, o așteptau, cu legitimațiile de călătorie la vedere, frații ei cei mari, deja studenți la Politehnica ieșeană și care au lucrat întreaga vară ca sezonieri la sectorul de reparații locomotive electrice de la depoul CFR. Aceștia au ajutat-o să-și ocupe locul în internat, i-au înmânat suma de lei 25 pentru mici cheltuieli, i-au promis că-i vor cumpăra cărțile și caietele necesare, după care i-au urat succes la învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mijloacelor de transport; ... e) să asigure curățirea locurilor de încărcare-descărcare din gări, autogări, porturi, aeroporturi, piețe și tîrguri. ... Articolul 20 Conducătorii și controlorii mijloacelor de transport în comun, precum și conductorii trenurilor, au obligația de a controla atît la ieșirea din depouri, cît și în timpul transportului, starea de curățenie și igienă a mijloacelor de transport respective și răspund de menținerea acesteia în timpul transportului. De asemenea, persoanele menționate la alin. 1 sînt obligate să ia măsuri, în condițiile prevăzute de lege, pentru tragerea
LEGE nr. 10 din 9 decembrie 1982 cu privire la obligaţiile şi răspunderile consiliilor populare, unităţilor socialiste şi ale cetăţenilor pentru buna gospodărire, întreţinere şi curăţenie a localităţilor urbane şi rurale, păstrarea ordinii şi disciplinei publice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106588_a_107917]