384 matches
-
prefăcătorie... totdeauna alta Ți-am spus, și alta am gândit; te-am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme... Acuma, bine că Ți-ai deschis și dumneata În sfârșit ochii ca să vezi cine sunt.” (s.n.). Toate calificativele, depreciative moral (femeie rea, femeie mincinoasă), și modul de relaționare cu amantul (te-am mințit, te-am amăgit, am râs de dumneata atâta vreme) constituie expresia revoltei bărbatului inferior social, gelos și frustrat. Veta intuiește gândurile lui sau, posibil, se scuză
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
implicare a subiecților în comportamentele de dependență. O asemenea tendință pare a fi mai puțin lineară în cazul atribuirii individualismului. În ceea ce privește emoțiile provocate de vederea unui consumator, reacțiile negative sînt mai frecvente la fete, la cei care au o reacție depreciativă față de droguri și între subiecții care nu sînt deloc sau puțin atrași de activitățile de timp liber cu risc. Aceste judecăți stigmatizante se reduc semnificativ atunci cînd implicarea în consum crește. Dacă luăm în considerație rezultatele analizelor efectuate asupra celor
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
factori corespunzînd motivelor consumului, remarcăm faptul că experimentarea, dar și atributele personale negative sînt cel mai adesea citate de fete. Cea mai mare ușurință relațională și, în mod deosebit, performanțele sînt cel mai adesea citate de băieți. Mai mult, relația depreciativă cu performanțele și cu atributele personale negative este mai ridicată la cei care au o atitudine negativă față de droguri. Părerile în termeni de atribute personale negative se reduc semnificativ pe măsură ce crește gradul de implicare în consumul de droguri. În opiniile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
lui scrieri abundă în referințe directe sau aluzive la elementele care definesc geniul francez al limbii. Evocă - desigur, ca reper negativ - atât figurile conversației, cât și toposul salonului sau al capitalei având Parisul ca referință implicită 30. Altundeva se referă depreciativ la caracterul prozaic al producției franceze de literatură: "Poeții francezi târzii nu se pot pierde în înălțimi, fiindcă primii inventatori ai limbii lor nu au zburat niciodată: limba lor e în întregul ei o proză a sănătoasei rațiuni"31. În
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a desemna o poziție filozofică ce "anihilează" sau reduce la nimic realitatea devenirii. Mai mult sau mai puțin în aceeași perioadă, termenul se întâlnește la Carlo Cattaneo, care îl utilizează de asemenea într-un mod sporadic, dar într-un sens depreciativ și mai generic. E de ajuns semnalarea unei singure prezențe a cuvântului, cu titlu de exemplu, pentru a ne da seama în ce mod "nihilismul" echivalează aici cu o insultă. Scrie Cattaneo în stilul său tipic polemic: Când filozofia devine
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
își alegea extrasele în funcție de acest interes metodologic ce presupune și un interes ideologic. El expunea cu prioritate ceea ce îi facilita demonstrația și îi sporea pertinența discursului. Citatul este întotdeauna subordonat unui principiu de înregimentare. Utilizat în scopuri hagiografice, critice sau depreciative, el ilustrează, constituie o mărturie în favoarea sau împotriva cuiva sau a ceva, dar aduce întotdeauna un beneficiu utilizatorului. Contextul de origine - cel al producției - dispare sub un context de ocazie. O școală filosofică ține de anumite condiții particulare: un inițiator
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sisteme de privilegii pentru deținuții "buni" și de sancțiuni pentru cei "răi". Existența unor surse de putere asupra altor oameni i-a făcut pe subiecții-gardieni să înceapă să-i insulte pe subiecții-deținuți, să li se adreseze în moduri agresive, impersonale, depreciative, care au degenerat rapid în ostilitate și cruzime în forme degradante. "Într-un mediu închis cresc tendințele de a-i controla pe ceilalți, iar violența izbucnește rapid... Orice individ normal se identifică cu rolul atribuit, oricîtă abjecție ar cuprinde acesta
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
memorii - a psihismului colectiv al obștii sătești de altădată și a anecdoticii care animă orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase o prejudecată tenace, modernistă și antirurală. Iar tehnicile prozei moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul la care și-au găsit astfel aplicarea. Dintre procedeele practicate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Format 16,5 × 23,5 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707027 Tel. Difuzare: 0788.319462 • Fax: 0232/230197 editura ie@yahoo.com • http://www.euroinst.ro 1 Am folosit în această carte cuvântul "laic" în sensul peiorativ, depreciativ, adică care tinde către expresiile "laicizare", "laicizată". Sigur, dacă folosim dicționarele teologice, vom vedea că definiția cuvântului "laic" este de "credincios al Bisericii, altul decât cel din cler", însă cartea noastră nefiind orientată strict către cititorul teolog, ci către cititorul
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
medievală este În Întregime Întemeiată pe cărți (observarea naturii acoperă un spațiu marginal și, sub acest aspect, revoluția științifică de la Începutul epocii moderne este cu adevărat o schimbare de pers pectivă); nu se poate Însă defini ca „livrescă“ În sensul depreciativ al termenului. Cartea există prin me dierea profesorului, ea trăiește prin vocea lui. În două momente fundamentale ale didacticii universitare, lecția și disputa, studenții Învață prin intermediul ascul tării. În lecție, profesorul citește textul mai Înainte de a-l comenta; În dispută
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
la fel ca în cazul substantivelor comune, bunic-bunică). De obicei, antroponimele, în special prenumele, se organizează în perechi masculin-feminin: Ion-Ioana, Maria-Marin. Se pot forma nume proprii de genul feminin și de la numele de familie, acestea fiind conotate stilistic (umoristic sau depreciativ): Ionescu-Ioneasca, Vasileanu-Vasileanca. 3.5. Centrul este un pronume Unele pronume pot marca una sau mai multe trăsăturile phi. În categoria pronumelor personale, care marchează categoria persoanei, unele marchează genul și numărul, iar altele, doar numărul. Pronumele personal propriu-zis de persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
metaforică, "care zboară" (un stol de avioane - http://voxpublica.realitatea.net; un stol de vorbe). Substantivul turmă selectează substantive care denumesc "animale domestice sau sălbatice ce trăiesc împreună" și, prin extensie metaforică, se poate combina cu substantive [+Uman] (în contexte depreciative: o turmă de protestatari), substantivul echipă se combină cu substantive [+Uman], substantivul morman selectează substantive [-Animat] etc. C. Substantive colective non-referențiale: droaie, duium, multitudine, mulțime, potop, puzderie, seamă, serie, sumă, sumedenie. Substantivele non-referențiale au o valoare semantică foarte scăzută, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în baza unei anumite ideologii, iar al doilea denumește o linie de acțiune. Noțiunile complexe propuse de Badiou, amintite mai sus, răspund peste timp, într-o anumită măsură, liniei filosofice grecești de interpretare a politicului (dat fiind înțelesul specific și depreciativ pe care, spre exemplu, Platon îl atribuie noțiunii de opinie, precum și sensul fundamental pentru existență, în general, atribuit noțiunii de adevăr); de asemenea, și celei latine (Cicero ne oferă, prin opera sa, un exemplu grăitor al întâlnirii dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le-a determinat reprezentărilor cu care imaginația operează un statut nefavorabil. Cum din aceeași rădăcină, imag-, derivă și noțiunea de imaginar, pare să fi fost o consecință directă faptul că și ea, cea din urmă, a fost văzută în general depreciativ în raport cu cunoașterea. Pentru că solicită analogia, dar și lipsa, specularul sau abaterea, imaginația ajunge în gândirea platoniciană un instrument de decupaj și de ierarhizare, într-o negociere continuă a "lucrurilor posibile", a prezenței și a absenței. Înțelegerea imaginației și a imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discursivă depreciată, deoarece se caracterizează prin imperfecțiune constitutivă. Ea prezintă lucrul prin accidentele lui și, de aceea, este puțin precisă și fără generalitate, întrucît nu vizează esența și nu reprezintă decît o reflectare nesatisfăcătoare și mediocră a realității. Această atitudine depreciativă nu a împiedicat însă realizarea de analize ample ale descrierii și de clasificări detaliate, uneori chiar excesive, pe criterii semantice, plecînd de la obiectul ei. În acest sens, au fost distinse descrieri de persoane, de animale, de plante, de lucruri și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau infirmate. Enunțul prin care se exprimă astfel de judecăți apare astfel lipsit de probe sau de argumente suficiente și, de aceea, este îndoielnic sau suspect. Substantivul problematică are însă un conținut total diferit, avînd valoare epistemologică, fără nici o conotație depreciativă, deoarece denumește un "ansamblu de probleme referitoare la un subiect sau la un domeniu al cunoașterii". Acest ansamblu indică în mod implicit maniera în care este abordat subiectul sau domeniul respectiv în vederea obținerii unor cunoștințe științifice. Structura discursivă este deseori
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
substantivul masculin îl precedă pe cel feminin, multe profesii și meserii fiind denumite inițial doar prin substantivul masculin. Și în uz se preferă uneori masculinul în locul substantivului feminin, chiar dacă ambele sunt înregistrate în dicționar, iar femininul nu are o conotație depreciativă sau ironică. Ponderea de substantive de tip ă-e în ansamblul substantivelor feminine este mare, atât datorită derivării cu sufixele moționale menționate mai sus, cât și datorită faptului că multe împrumuturi sunt adaptate fonetic și morfologic, fiind încadrate la acest tipar
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
care nu e cîtuși de puțin reversibil. De la prima dintre aceste realități la a doua, ea marchează o tensiune vitală orientată cît mai mult cu putință către sănătate, plăcere, tihnă, harul redat, uzajele consimțite. Ea are ca dușmani de moarte depreciativul și depresivul”. Oricine citește aceste rînduri Îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcînd parte din „familie”. Căci, În ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sănătate, plăcere, tihnă, harul redat, uzajele consimțite. Ea are ca dușmani de moarte depreciativul și depresivul”. Oricine citește aceste rînduri Îl va putea recunoaște și pe poetul român ca făcînd parte din „familie”. Căci, În ultimă instanță, aceeași opoziție față de „depreciativ” și „depresiv” se manifestă și la el, și o similară proclamare a poemului ca „har redat”, prin virtuțile „luxurianței” imagistice se lasă Întrevăzută În fiecare pagină. Autorul Actului de prezență rămîne Însă foarte sensibil și față de elementul „depresiv”, relativizînd mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pentru a defini generația în cauză (a războiului, pierdută sau amânată) suferă, în general, contextualizări care nu pot fi relaționate cu esteticul, cercetătoarea a preferat să utilizeze termenul de "generație albatrosistă" (se evită astfel sintagma "generație pierdută", din cauza posibilei conotații depreciative). Este o denumire justificată de raportarea la celebrul poem baudelairian, sub semnul căruia, în fond, se situează tinerii poeți din acea vreme, prin refuzul adaptării și prin implantarea iluzionării și visătoriei în concret. Paginile propriu-zis analitice ale studiului, afectate creației
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
astfel ca structură și expresie de manifestele avangardei. E un refuz al tradiției poetice și o afirmare a necesității unei poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Macedonski în Noaptea de decemvrie) revine și aici numai că se integrează într-un discurs ironic pe tema raportului dintre editori și poeți. A doua parte a textului reia în contrapunct versul inițial, aplicându-i apoi tenta ironică, dezarmantă și depreciativă. Dintr-o ironie la adresa lumii, textul se transformă într-unul voit autoironic, pentru că se sugerează că e creat sub imperiul bahic. În consecință, se justifică astfel incertitudinile, ezitările, modul aparent haotic, cel puțin de asamblare a lui: "[nu știu] nici
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru modul în care este tratată tema: "Un ochi atent va mai putea zări, în fine,/ cicatricea unei găuri în frunte,/ sau, în maldărul recuzitelor inutile,/ ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte...". Exprimarea este clar depreciativă, "maldăr", căpătând sens de grămadă nediferențiată, fără valoare, este asociat cu modalități lirice vetuste, "recuzite inutile". Totul este așezat sub semnul probabilității, idealul care devenise frustrant în lirica vremii, prin neputința de a fi cunoscut, atins, ar putea fi și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tot primul termen, iar celălalt a făcut obiectul unei dezvoltări: "ești tare"). Compunerea celor două texteme produce, la prima vedere, un efect contradictoriu, însă acesta este dezambiguizat odată cu sesizarea [Ironiei] pe care o implică segmentul dezvoltat și care dezvăluie sensul depreciativ și antifrastic al întregii construcții. 3.5.2. Date fiind complexitatea și eterogenitatea textemelor caragialiene, cazurile de compunere (inter)textemică sunt destul de reduse în discursul public actual. Cu toate acestea, putem semnala un caz-limită de compunere, și anume pastișa, care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
bine. Toți frații și surorile - adică mama mea și frații ei - îl considerau molâu și cam stupid și așa am fost învățați și eu și sora mea, precum și verii și verele noastre să îl considerăm. Tonul la adresa lui era unul destul de depreciativ, deși nu era bețiv sau cu alte păcate majore, era la vârsta lui destul de muncitor. Acest ton depreaciativ la adresa Bunicului s-a transferat destul de rapid și la adresa tatălui meu (el fiind orfan de ambii părinți și crescut în orfelinat nu
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]