382 matches
-
iar Vasile sau Ilie au fost simțite ca predominant populare. Evident, modele lingvistice sau opțiunile personale pot răsturna oricînd situațiile descrise, modificînd în plan social sau individual conotațiile culturale ale numelor . în limba actuală, numele cu valoare generică și vag depreciativă - derivată tocmai din ideea de "anonim, ins mediu" - circulă în vorbirea familiară, de unde pătrund adesea în comentariul politic jurnalistic. Le întîlnim mai ales precedate de nea - indice suplimentar al mediului de familiaritate populară. Discursul accesibil - cam populist, cam simplificator, cam
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
despre un ardelean care constată "sprinteneala mobilă a "regățenilor""; despre regățeanul care "vorbea cu "puștiule" și cu "bă""; despre regățeanul confruntat cu "oamenii mari ai Ardealului", despre diverse "discuții între regățeni și ardeleni"; într-un exemplu e sugerată și întrebuințarea depreciativă a termenului - "nu-l putuse suferi niciodată pe G.T., un "regățean"". Utilizările actuale ale cuvîntului se bazează pe aceeași opoziție clară - "simplul fapt că te declari regățean deranjează pe ardeleni" (arhiva on-line Adevărul); "prezența în primele două posturi din partid
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]
-
nici o portiță de salvare: "persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond". De altfel, în dicționarul general care a precedat DEX-ul (DLRM 1958), definiția era poate chiar mai depreciativă: nu apăreau "practicile imorale", în schimb cazuistica se manifesta "prin dispute subtile (dar de rea-credință), pentru a ascunde situații false"; prin extensie, era o "dibăcie (necinstită) în argumentarea unor teze false sau îndoielnice". Definițiile din anii totalitarismului își dovedesc caracterul
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
și ca un personaj al Commedia dell'árte, PANTALONE, caracter tipic venețian NEGUSTOR, AMOREZ, LUXOS îmbrăcat într un fel de costum întreg roșu mulat pe corp, ce recită poezii în piețe. Deci și el un «pantalonar»". ...De aici, vine și depreciativul, pentru "târgoveț șmecher", la români: "PANTALONÁR, pantalonari, s.m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ? (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbră cați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
venețian NEGUSTOR, AMOREZ, LUXOS îmbrăcat într un fel de costum întreg roșu mulat pe corp, ce recită poezii în piețe. Deci și el un «pantalonar»". ...De aici, vine și depreciativul, pentru "târgoveț șmecher", la români: "PANTALONÁR, pantalonari, s.m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ? (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbră cați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. Pantalon + suf. -ar" cf. Dicționarul explicativ al
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
recită poezii în piețe. Deci și el un «pantalonar»". ...De aici, vine și depreciativul, pentru "târgoveț șmecher", la români: "PANTALONÁR, pantalonari, s.m. 1. Denumire depreciativă dată de către boierii conservatori în secolul trecut tinerilor progresiști care adoptaseră îmbrăcămintea occidentală. ? (Pop.) Nume depreciativ dat de țărani celor îmbră cați orășenește; spec. orășean, târgoveț. 2. (Rar) Croitor specializat în confecționarea pantalonilor. Pantalon + suf. -ar" cf. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998 și: "PANTALONÁR s. nădrăgar
PRESA LUI... PANTALONE. In: Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
5.) În primă abordare se pune tranșant problema receptării poetului subliniind că filosofia lui „...a fost considerată în funcție de fondul cultural, desigur temeinic, acumulat de poet în Occident”. Dintr-o asemenea perspectivă, ni se atrage atenția, discursul exegetic plasează un accent depreciativ, prin greșită orientare, mizând nu pe „originalitatea românească a poeziei”, cât pe împrumuturile dintr-o gândire străină, ceea desrădăcinează „inspirația venită dintr-un străfund ce ne este propriu.” Reinventariind influențe arhi-cunoscute și prea ades comentate, adică pesimismul schopenhauerian, iradiațiile perspectivei
Constantin Amăriuţei şi inepuizabilul subiect al literaturii române: Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93533_a_94825]
-
argou al limbii române, 2006). Găinar e, la origine, hoțul de găini: al cărui personaj prototipic, în literatura română, mi se pare a fi Darcleu, din Caravana cinematografică a lui Ioan Groșan. Termenul și-a fixat de multă vreme sensul depreciativ, de etichetă familiară pentru autorul unor ilegalități de mică amploare. Un hoț mărunt e privit cu dispreț în interiorul lumii interlope - dar se pare că atitudinea trece ușor și în afară, judecata asupra aptitudinilor fiind mai puternică decât cea asupra moralității
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
uneori (de exemplu, în Dicționarul limbii române - DLR și în Micul dicționar academic - MDA) derivatele pifănie "infanterie" și pifist "infanterist", care nu par să mai circule astăzi. Substantivul pifan, atestat din anii '20, utilizat de la început cu valoare ironică și depreciativă, a fost discutat și de Iorgu Iordan, într-un articol din 1937 și în Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor" (1946); pifă a fost menționat de Valentin Gr. Chelaru, în articolul "Din limbajul mahalalelor" (1937). În dicționare (DEX, DLR
Pifan, pufan, pufarez, pufarin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8288_a_9613]
-
fost produs atît de militarii de carieră (a căror contribuție e vizibilă în îmblînzirea limbajului tehnic, în perpetuarea unor abrevieri și fixarea unor specializări semantice), cît și de militarii în termen (cărora li se datorează mai ales tratarea ireverențioasă, chiar depreciativă, a instituțiilor și a acțiunilor armatei, ironizate și destructurate argotic). În 1942, în Buletinul Institutului de Filologie Română "Al.Philippide" din Iași, George-Mihail Dragoș publica "Note de argou românesc", un articol a cărui primă parte era consacrată Argoului cazon. Studiul
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
din 1982, "Note de argou militar" (Limba română, XXXI, nr. 1): "astăzi, argoul, în marea lui majoritate, este creat de soldații în termen și mai ales de soldații teriști"; în afirmația sa, autorul se baza mai ales pe mulțimea termenilor depreciativi cu referire la ofițeri și în genere a cuvintelor și expresiilor care exprimau o atitudine negativă față de armată. E posibil ca între timp să se mai fi scris lucrări de licență sau chiar teze de doctorat asupra argoului militar. Înregistrarea
Jargon și argou militar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8313_a_9638]
-
emoționa etc.). Procedeul trunchierii este la modă și la noi, mai ales în limbajul tinerilor, așa că emo e perceput și ca o abreviere a cuvintelor respective (ceea ce ușurează adaptarea pronunției). Specializarea sa din ultima vreme a întărit nota ironică și depreciativă, termenul conotînd fie timiditatea și instabilitatea emoțională, fie apelul excesiv la emoție și autovictimizare în discursul politic. Termenul se verifică prin implicarea sa în comentarii despre două fenomene recente: campionatul european de fotbal și alegerile locale. În fotbal, atitudinea interpretată
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
2008); "spunând că actuala campanie a devenit una politică fiindcă Sorin Oprescu a declanșat scandalul comportându-se ca un emo care numai se plânge" (hotnews.ro, 4.06.2008). Cuvîntul a intrat chiar în alcătuirea unor porecle ad-hoc, ironice și depreciative: "Emo Mutu, e momentul să treci peste!" (antoniomomoc.com,14-06.2008); "Emo Oprescu" (cotidianul.ro, 5.06.2008, comentarii). Contextele politice s-au multiplicat: "Alegătorii emo o caută pe Elodia" (antoniomomoc.com, 3.06.2008); " Va să zică, avem votanți emo"; Alegătorii
Emo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8335_a_9660]
-
Rodica Zafiu Termenii care desemnează animale sînt destul de des convertiți, în limbajul familiar-argotic, în metafore. Cel mai adesea e vorba de epitete depreciative, similare celor deja existente în limbajul popular (bou, vacă, măgar), dar mai puțin previzibile: barză, bibilică, cangur, capră, gușter etc. Un studiu din anii '40 (Gavril Istrate, Noțiunea "femeie stricată" și terminologia animală, în Buletinul Institutului Al. Philippide, XI-XII, 1944-1945
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
bambilici la costum mi-a zis în ziua aceea fatidică să încerc peste vreo câteva zile" (tuom.ablog.ro). Păcălici se depărtează adesea de sensul de dicționar ("persoană care are obiceiul să păcălească, să facă farse", DEX), pentru a desemna depreciativ un "fraier": "un păcălici care râde întruna de parcă ar fi drogat" (ddtv.ro) Chiar pogonici a fost atras în această serie, probabil după ce a trecut prin faza asocierii cu universul infantil (o revistă pentru copii din anii comunismului se numea
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
com/showthread.php?t=781472), purtată între anii 2006 și 2008, compara, din perspectiva vorbitorilor actuali, nuanțele de sens ale reflexelor cuvântului german în registrul colocvial-argotic din limbile slave. În opinia participanților, sensul din poloneză al lui frajer este clar depreciativ (și identic cu cel din română): "naiv, prost, bun de înșelat"; un sens similar există și în rusă, unde cuvântul Fpaep ar fi, totuși, învechit; în cehă, slovenă și croată, cuvântul se pare că are accepții pozitive ("drăguț, simpatic, cool
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
și mai ales cojirea lor de lovele" (forum.fight.ro). Cuvîntul de bază coajă are de altfel o mare vitalitate argotică: e folosit și ca metaforă (de data aceasta, transparentă) pentru îmbrăcăminte (la G. Astaloș), ca și pentru a desemna depreciativ un obiect fragil, de proastă calitate. Exemplele recente din internet sînt surprinzător de numeroase și arată o preferință constantă pentru caracterizarea peiorativă a mașinilor: "Loganul e o coajă de mașină" (123urban); "venim aici cu bani și cu o Ťcoajăť de
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
metonimie "pars pro toto" pentru bere, iar varicele - o metonimie de tipul "rezultat pentru cauză" pentru statul în picioare). Regăsim mecanismul metonimic și în expresia a băga o sârmă "a da un telefon" (în care sârmă e o desemnare metaforic depreciativă a firului de telefon). Tot un fel de "parte pentru întreg" se manifestă în referirea umoristică la mers (și de aici la plecare) prin formula joc de gleznă, folosită în actul verbal de alungare: ciocu' mic și joc de gleznă
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
strada și vor să-și zugrăvească casa". Ambele sensuri se deduc cu ușurință din semnificația de bază - vorbă. În Dicționarul de argou al limbii române de Nina Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), dumă apare cu sensuri asemănătoare, vag depreciative: "minciună, vrăjeală, caterincă"; "glumă proastă". În fine, uzul pare să ilustreze și sensul "problemă, nelămurire": "am o dumă... nu înțeleg o chestie..." (robattle.net, 17.03.2009). E interesant că, mai ales în mediul interlop, expresia a da duma s-
Dumă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7226_a_8551]
-
purismul lui Aron Pumnul, care îl recomanda pentru transpunerea unor împrumuturi latino-romanice (ca echivalent al lat. -tio/-tionem, al fr. -tion, it. -zione etc.); forme ca eliminăciune sau emulăciune sunau comic încă din vremea creării lor, iar termenul ironic și depreciativ ciunism, creat de adversarii filologului, a intrat în dicționarele curente (DEX). Or, e interesant că în limbajul familiar-argotic actual au apărut deja mai multe derivate cu -ciune, astfel că sufixul tinde să se transforme într-o marcă stilistică, într-un
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
Cărții funda-men-tale a lui Lazăr Șăineanu (încă nereeditată) - Influența orientală asupra limbii și culturii române (1900) - i s-au adăugat în timp alte cercetări, etimologice (Vladimir Drimba, Emil Suciu ș.a.) sau asupra valorilor stilistice ale turcismelor, asupra conotațiilor ironice și depreciative, a utilizării lor în literatură. Destul de complicată este problema componentei turcești a argoului românesc, pentru că presupune o distincție, în practică greu de făcut, între două situații. În argou se pot identifica unele cuvinte de origine turcă îndepărtată, care au fost
Zulitor sau julitor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8816_a_10141]
-
în enumerările care vizează efecte stilistice, de pitoresc lingvistic: "Recepțiile, chiolhanurile, agapele, parangheliile, banchetele, festinurile, sindrofiile, cocteilurile, ospețele și dineurile se desfășoară non-stop" (RL 2667, 1999, 1). Scos din contextul comunicativ inițial și folosit ironic, termenul capătă și o conotație depreciativă, produsă de asocierea parangheliei cu un mediu social destul de jos, sărac sau în orice caz needucat: "nu-i mai bine să punem de-o paranghelie cu manele și semințe?" (forum, adevarul.ro, 16.02.2007); " cu gipane de Sfântă Maria
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
social destul de jos, sărac sau în orice caz needucat: "nu-i mai bine să punem de-o paranghelie cu manele și semințe?" (forum, adevarul.ro, 16.02.2007); " cu gipane de Sfântă Maria Mică" (Adevărul, 09-09-2005). În ultima vreme, sensul depreciativ pare să se fi extins; paranghelie este folosit, destul de imprecis, pentru a desemna ironic o manifestare festivă, solemnă sau populară: "Paranghelie bisericească la Camera Deputaților" (atac-online.ro 7.11.2007); " Dacă nu mă înșel a mai fost odată închiriat Atheneul
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
aproximarea unei acțiuni de tipul "aranjament, șmecherie": ŤMisiunea brânzať, o paranghelie de aproape două săptămâni în Italia, pentru care s-a pus la bătaie o bagatelă de vreo 10.000 de euro" (Gândul, 25.09.2005). Extinderea conduce la utilizări depreciative cu sens vag, astfel că e numită paranghelie și e o manifestare (artistică) de slabă calitate, de pildă un festival de film: "totuși impresia este de paranghelie, de chinuială, fără o ținută care să dovedească interesul oamenilor de cultură pentru
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
nu e decît un fragment din procesul de recombinare continuă a termenilor expresivi-peiorativi: i se poate adăuga coțofleandură (pl.: coțoflendere) "cață, gură-rea"; "coțofană" (în Glosarul regional Argeș al lui D. Udrescu, 1967). Primul element - cioco-coțo-coco- etc. - intră în multe formații depreciative, ca și cel de-al doilea, flendură/ fleandură "zdreanță", explicat de dicționare prin germana regională - graiul sașilor (flander "zdrențuit", în DA). Terminația -flender poate fi explicată pur și simplu ca o refacere analogică (masculin din feminin, singular din plural), dar
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]