22,741 matches
-
frontal, dar în care nu ai o competență certă. 2. Pentru că Muzeul... s-a făcut la comandă politică și din nevoi propagandistice, fără a se lua în calcul un mediu artistic real și configurația specifică a spațiului de referință, așa cum derivă el, în principiu, din calificativul național. Cu o conducere numită discreționar, de unde și comportamentul ei discreționar, fecundarea s-a făcut in vitro, iar nașterea, grăbită de scadențele calendarului politic, prezintă toate datele unui avort asistat. 3. Pentru că directorii Muzeului..., Mihai
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
românește securitist "Termenul securist este impropriu în acest caz, derivat fiind de la un cuvînt inexistent în limba română: securate. Confuzia s-a făcut cu un cuvînt ceva mai rar, un neologism provenind din limba franceză, securist (de la fr. secouriste, salvator, derivat de la secours-ajutor), desemnînd un salvamarist sau un salvamontist. Noutăți vechi și uitări cu schepsis". Nu știm cine, în afara doamnei Vulpescu, mai poate asocia cu schepsis un securist cu un salvator. l în general, revista de 24 de pagini e scrisă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
istorice de după război, sunt aruncate în neant scrieri privind identitatea națională a românilor, scrieri ale autorilor români care s-au expatriat după instaurarea comunismului, hărți și atlase cu frontierele de după 1918, abecedare și almanahuri, cărți cu caracter religios, lucrări științifice derivând din alte concepții asupra lumii decât cea marxist-leninistă, opere literare de avangardă, cărți în limbi străine în general, indiferent de conținutul lor etc. Aceste direcții de atac aparent arbitrare și imprevizibile, asemănătoare cu loviturile de topor date de cineva într-
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
transpune spectatorul în proximitatea personajului. Pe de altă parte, nici nu alunecă în determinism: nu elucidează conduita lui Lee doar pe baza trecutului ei (abuz sexual în copilărie, sărăcie, alungarea de-acasă etc.), ci mai degrabă arată cum presiunile ce derivă din relația ei lesbiană cu Selby Wall (Christina Ricci), pe care o întreține, o determină să revină la prostituție. Prima crimă e comisă în legitimă apărare, restul, din nevoia crescândă de bani, dar și din convingere: Lee e sigură de
Americanii și armele lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12610_a_13935]
-
divinității, nutrită de dulceața păcatului specific răsfrîntă în pasta densă a discursului metaforizant. Aparent, Cartea Psalmilor a lui Paul Aretzu e străină de asemenea derogări de la dreapta credință, scriptural statuată în structura conceptuală a Bisericii. Dar se ivește o dilemă derivată din însăși condiția duală a autorului, totodată credincios și poet. Credinciosul e, firește, însuflețit de impulsul mistic care implică lepădarea de întreaga fenomenologie a naturii, spiritualizarea pură. Poetul e însă îndatorat a apela la un sistem de reprezentări, id est
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
și al praxisului cotidian. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui univers controlat. Tronul, Cubul, Poarta, Pasărea, Stîlpul, Zidul, Radarul, Containerul, Banca, Arcul
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Sultana Maitec se înscrie într-o evidentă opoziție față de imaginarul lui Ovidiu Maitec. Și o asemenea situație nu derivă din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
Gheorghe Grigurcu Evident, Ion Bogdan Lefter nu putea ocoli ,imperativul moralității", în care vede, pe bună dreptate, ,una din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele ,axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, ,maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După ,recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
altfel - nostim - coafată!)... Evident, Ion Bogdan Lefter nu putea ocoli "imperativul moralității", în care vede, pe bună dreptate, "una din trăsăturile definitorii ale momentului literar actual". Acest imperativ i se înfățișează bifurcat în funcționalitatea sa, pe de o parte individualizat, derivat din datele "axiomatice" ale conduitei creatorului, pe de alta, probînd în anume momente dificile, "maturitatea și exemplaritatea conștiinței breslei". Ne găsim, remarcă exegetul, într-un astfel de moment. După "recuperarea estetică" din jurul anului 1960 (mai curînd, să zicem 1965), concretizată
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
și mi se pare că diferența dintre așa-zisul roman experimental și cel tradițional sau dintre cel postmodern și cel realist e o născocire a universitarilor. În cel mai bun caz, ea ignoră o separare esențială a originalului de ceea ce derivă din el. Romanul fantastic sud american, subcontinental, ba chiar cel nigerian pot în fond să fie mai previzibile sau mai reprezentative generic în prețiozitatea lor decât cele mai simple pagini ale unei englezoaice oarecare, ce se descoperă cu sau fără
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
mai simple pagini ale unei englezoaice oarecare, ce se descoperă cu sau fără bună știință descendenta lui Jane Austen. Distincția importantă este cea dintre prospețimea în substanță, metodă și sentiment pe de o parte și, pe de altă parte, ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului de până la noi, dar să și intrăm în canon, așa încât literatura
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
și la unghi. Din multiplele posibilități de combinare a acestora se nasc imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și simple codificări ale limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii lui Ion Lucian Murnu, siluete figurate schematic și deposedate de orice trăsătură individualizatoare, trăiesc drama intervalului, a interregnului, fiind suspendate între două stări de agregare a realului, între
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
de la sine, acest text foarte dens, hermeneutic vorbind, extrem de generos, un text fluid în eclectismul lui, pendulând între confesiv și reflexiv, între onirism și ocult, între poetic și profetic. Căci Emilian Galaicu-Păun a mizat întotdeauna pe o mistică a textului (derivată din existență) pornind de la precepte și idei preluate nu doar din tradiția iudaică, dar mai ales, din cea orientală. În bizareria sa parabolică fermecătoare, evanghelic și gnostic, labirintic și înșelător, necesitând o lectură cvasidistributivă, cu trimiteri în profunzimea simbolică a
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
altfel zis o credință ce mocnea sub asprul rechizitoriu adresat sistemului religios, aparatului eclesiastic, noianului de convenții adunate în contul lor. în speță, demonia mistică a lui Cioran denunța nu esența religiei, ci mai curînd insuficiențele religioase ale omului modern, derivate din slaba interiorizare a culturii de care dispunea, din lipsa unui "spirit contemplativ": "Fișa de observație pe care tînărul de 20 de ani o completa într-un imaginar spital al culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist și activ, nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esențial, derivă și lipsa totală de simț pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat
Despre Nae Ionescu și Cioran (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12423_a_13748]
-
altfel zis o credință ce mocnea sub asprul rechizitoriu adresat sistemului religios, aparatului eclesiastic, noianului de convenții adunate în contul lor. în speță, demonia mistică a lui Cioran denunța nu esența religiei, ci mai curînd insuficiențele religioase ale omului modern, derivate din slaba interiorizare a culturii de care dispunea, din lipsa unui "spirit contemplativ": "Fișa de observație pe care tînărul de 20 de ani o completa într-un imaginar spital al culturii era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
era departe de a fi optimistă. Omul modern, funciarmente optimist și activ, nu sesiza cezura cultură-religie pentru motivul, firesc, că sensibilitatea lui religioasă nu era aceea a unui Ťspirit contemplativť. ŤDin lipsa acestui spirit contemplativ, din lipsa orientării spre esențial, derivă și lipsa totală de simț pentru eternitateť". Poziția pe care se plasa de la început Cioran era aceea a unui spirit critic acut, refractar la toate "ideile primite", la toate articulațiile lor convenționale, asemănător întru aceasta cu marele său mentor, marcat
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
la care părea condamnat prin însuși metabolismul subtil al gîndirii sale și îl plasează într-o tipologie artistică din ale cărei resurse s-au hrănit, mai mult sau mai puțin vizibil, nenumărate energii ale artei europene și din care au derivat tot atîtea aspirații și ideologii. Este vorba de acel segment artistic care a părăsit comentariul direct pe marginea formelor naturale și s-a ridicat pînă la înălțimea de la care privirea devine contemplație, faptele concrete se transformă în principii, iar creația
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
obiectul tangibil, sugerînd implicit că există o altă lume și un alt tip de existență din care accidentalul dispare, iar în locul lui se instaurează principii incoruptibile și energii spirituale pure. Acest moment nu este, însă, decît unul intermediar. Din el derivă, printr-o logică subtilă și, oarecum, surprinzătoare, cea de-a treia și ultima etapă din intervalul 1940 -1960: aceea a revenirii la antropocentrism, dar într-o cu totul altă variantă. Dacă la începutul deceniului cinci omul era o prezență eroică
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
în Blaga un exponent al "poeticii/esteticii tăcerii", încercând să-l încadreze într-o serie lirică europeană (din păcate, destul de imprecisă): "din artă a cuvântului poezia devine o artă a necuvântului, este produsul unei zone de umbră, infraverbale, oricum cuvântul derivă dintr-o obligație obiectivă și, totodată, paradoxală". Confuzia din fraza precedentă este ușor sesizabilă: din repudierea cuvântului ca temă, criticul deduce absența cuvântului ca instrument liric. Negarea statutului de vehicul poetic al cuvântului (substituit, în opinia lui V. Fanache, de
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
utile explicațiile prezente în text. Termenul de bază mesevist - folosit curent în limbajul închisorii, deopotrivă de deținuți și de oficialități, în situații informale dar și formale (o cerere începe cu cuvintele: ,Subsemnatul mesevist, născut la...", p. 53) este explicat ca derivat de la o siglă: ,le spunem meseviști, de la Ťmuncă silnică pe viațăť", p. 17. În Dicționarul de argou al limbii române, ediția a II-a, 2003, al Ninei Croitoru Bobârniche (DALR), este înregistrată forma mesenist ,condamnat pe viață, viețaș". Se știe
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
critică a socialismului, o critică a comunismului, o critică a fascismului, arătând precaritatea atât a artei burgheze cât și a artei proletare, în baza unui principiu sau al unei credințe la care revine mereu: ,spiritul nu e liber dacă el derivă într-un fel mai mult sau mai puțin imediat din niște factori economici care determină mediul social" (p. 68). Mallarmé a fost contemporan cu Zola, au coexistat în sfera aceleiași societăți burgheze - ceea ce dovedește că ,regula care vrea ca scriitorul
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
ritm editorial astăzi obișnuit în alte țări, ar fi trebuit să le înregistreze treptat ediții anuale ale DEX-ului, tip de 9 ani (din 1996 pînă în prezent). Multe sînt deja organizate în familii lexicale, chiar dacă elementele nu sînt (toate) derivate în interiorul românei: master, masterat, masterand, masterandă; sponsor, a sponsoriza, sponsorizare. Multe dintre neologismele incluse sînt perfect adaptate (mai ales datorită sufixelor comune), calchiate sau create în română (satanist, seropozitiv metalingvistic, verbe ca: a mediatiza, a seta, a tasta, a salubriza
Împrumuturile în DOOM-2 by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11608_a_12933]
-
să știe celor care jinduiau să-i țină în sclavie, reprezentanții curentelor extremiste (naționaliștii, naziștii - la Schiller, tradiționaliștii obtuzi sau legionarii - la Eminescu). în toate aceste puncte sunt de neomis deosebirile dintre ei, zig-zaguri în traiectorie. O sursă de speculații derivă din asocierea celebrelor tandemuri literare (Goethe-Schiller, Maiorescu-Eminescu). Din nou sar în ochi și nepotrivirile. Goethe, care era mai presus de orice scriitor (și ce talent uriaș!), a descoperit în Schiller, în pofida diferenței de vârstă, de mediu formativ, de canon literar
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]