193 matches
-
nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități (determinanți, delimitatori lexicali, elemente derivative), ca părți ale complexului geografic denominativ. Concepția aceasta este fundamentată de școala toponimică ieșeană (condusă de Dragoș Moldovanu) în vederea structurării lexicografice a numelor de locuri în Tezaurul Toponimic al Romîniei. Moldova. Un exemplu de cîmp toponimic polarizator îl oferă Mircea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Mudava, rom Călăuți > germ. Kallowtze), nume din alte limbi transpuse fonetic în romînă (magh. Varrgyas > rom. Vărghiș, magh. Kápolna > rom: Căpîlna, ucr. Fratovtzi > rom. Frătăuți, germ. Weisskirch > rom. Viscri, germ. Rotbach > rom. Rotbav, srb. Rîșava > rom. Rîșaua), corespondență de elemente derivative sau de compunere (magh. Földvár - rom. Feldi oara, rom. Bucureni - magh. Bokorfalva, ucr. Komarivtzi - rom. Comărești, rom. Rîșnov - germ. Rosenau, rom. Albești - magh. Feriháza - germ. Weisskirch) nume traduse (rom. Valea Seacă - sl. Sohodol, rom. Rîu Bărbat - magh. Borbátvíz, sl. Bălgrad
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
drept criterii de clasificare sunt: structura formativă (simple, derivate și compuse, numite și analitice), domeniul lexical de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ, substantiv + substantiv, substantiv + adjectiv, prepoziție + substantiv etc.). Importanța grupării toponimiei în funcție de diferite criterii este concretizată în primul rînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rezultat (derivatul nou format) la nivelul toponimic. Aceste toponime (Dumbrăvița, Bălșița, Craiovița, Stupineaua, Gilorțelu, Lotrișorul, Plenicioara, Ruginoșica, Amărăzuia, Ploștinuța, Ardănașu) sunt comparabile, formal și semantic, cu diminutivele din planul limbii comune. Există o diversitate de toponime analizabile din perspec tivă derivativă (în sensul că este evidentă existența unei baze lexicale și a unui sufix adăugat acesteia), care nu pot fi considerate derivate toponimice, fie pentru că baza este apelativă, fie pentru că este antroponimică (fag > Făget, Ion > Ionescu >Ionești etc.). Cea mai dificilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
limbi transpuse fonetic în romînă (magh. Vargyas > rom. Vărghiș, magh. Kápolna > rom. Căpîlna, ucr. Fratovzi > rom. Frătăuți, germ. Weisskirch > rom. Viscri, germ. Rotbach > rom. Rotbav, srb. Rîșava > rom. Rîșaua, gr. Thessaloniki > rom. Sărună, maced. Ohrid > rom. Ohîrda), corespondența de elemente derivative sau de compunere (magh. Földvár - rom. Feldioara, rom. Bucureni - magh. Bokorfalva, ucr. Komarivtzi - rom. Comărești, rom. Rîșnov - germ. Rosenau, rom Albești - magh. Feriháza/Fehéregyháza - germ. Weisskirch) nume traduse (rom. Valea Seacă - sl. Sohodol, rom. Rîu Bărbat - magh. Borbátvíz, sl. Bălgrad
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Poenile - dar Poienari, (Valea) Poienii, Poienile, Poienița etc. Un avantaj, poate neavut explicit în vedere de autorii standardizării, dar sesizabil în multe situații, l-ar putea constitui diferențierea formală între omonimele toponimice care, trebuie să recunoaștem, sunt destul de numeroase, elementele derivative și perifrastice (determinanții) nefiind suficiente pentru a le distinge și a le permite, astfel, exercitarea funcției de individualizare. Cît privește riscul ambiguității semantice, care la apelative constituie argumentul principal pentru neacceptarea variației formale, acesta nu există la numele de locuri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu tracii în activitățile sociale și în familie a dus la acomodarea reciprocă a limbilor astfel că în generațiile următoare nu mai vorbeau unii latina și alții traca. Ele au început să vorbească o limbă nouă sub toate aspectele: fonetic, derivativ, morfologic, sintactic. În această limbă ambele limbi de bază s-au contopit încetându-și existența, astfel că româna nu mai are în ea nimic pur latin și nimic pur tracic. Originalitatea limbii române impune reconsiderarea aprecierii conform căreia ea ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
gard, grajd, grădină, gardină, ogradă, îngrădi) în comparație cu alte limbi (alb. gardh, pol. grodza, magh. kerités, vprus. sardis, lit. gar̃das, got. gards „casă“, germ. Garten, fr. jardin, lat. hortus, vgr. hortos etc.) și pentru a-i putea explica structura derivativă prin propria constituire și evoluție. Astfel, rom. vatră este un cuvânt analizabil: va-tr-ă, în structura căruia primul component înseamnă „în“, ca în a in-tra, întru, na-tră; lat. in ter, bg. vă-tre, rs. vnu-tri, iar rădăcina are sensul legat de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o limbă nescrisă, care ulterior se va numi latină, a parcurs o perioadă de peste trei milenii suportând doar influența lexicală a popoarelor italice pe care romanii și le-au supus în perioada lărgirii Latiului inițial al Romei? Componența fonetică, lexicală, derivativă, morfologică și sintactică a limbii române este specifică ei în toate detaliile sale ca rezultat al prefacerilor etnolingvistice din jumătatea de est a Europei, prefaceri determinate de simbioza traco-latină prin care elementul trac și cel latin duc fibrele limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iraniană. Prima era o limbă centum, cea de a doua era o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
o limbă satem, ca și limbile slave. În plus, cercetând lista numelor proprii din cele două limbi de substrat, Philippide apreciază că limba iliropanonă deținea o abundență de sufixe derivative, însă avea puține nume compuse, în schimb la traci sufixele derivative erau puține și numele compuse foarte numeroase. Dar simplul fapt că aceste dihotomii lingvistice sunt motivate prin bazele fiziologice ale substratului anulează valoarea lor științifică. Cea de a doua perioadă a istoriei limbii române începe, după Philippide, în secolul al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de ici de colo și alăturate în cele din urmă nucleului latin de elemente. În condițiile lipsirii limbii române de constituirea sa în procesul comunicării, de viața proprie din care au putut rezulta sistemul de sunete și morfologia ca sistem derivativ și paradigmatic, etimologia rămâne pe de o parte în latină, iar pe de altă parte în limbile care au putut furniza limbii române cutare sau cutare cuvânt nelatin. În situațiile în care două sau mai multe limbi prezintă elemente asemănătoare
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
iar poetul francez de Santeuil, “Ridendo castigat mores”, ceea ce, pe limba noastră ar suna: “râzând se pedepsesc moravurile”. Mai aproape de vremurile noastre, academicianul Mihail Ralea nota că râsul, sub învelișul spiritului, este poate cea mai înaltă formă de civilizație, un derivativ ingenios pentru impulsivitate și violență. Râsul și Inchiziția nu sălășuiesc laolaltă. Democrația încurajează râsul, tirania îl detestă și îl oprimă. Câteva cuvinte despre autorii epigramelor selectate. Înzestrați cu spontaneitate, cu spirit de observație, cu capacitate de analiză și sinteză, dar
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
ci și cheia de boltă a întregului program de socializare derulat de autoritățile comuniste. Reformele din 1968 și 1978 continuă pe calea profesionalizării, tehnicizării și industrializării învățământului românesc. Legea din 1978 enunță "principiul politehnizării" ca stând la temelia școlii, și derivativul acestuia, "asigurarea policalificării" ca singura posibilitate de "dezvoltare multilaterală a personalității umane". Comparativ cu legea din 1948, vădit pro-sovietică, reformele învățământului din 1968 și 1978 reintroduc patriotismul ca deziderat al procesului educațional. Legea din 1968, mai timidă în afirmații cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
anului școlar 1914/15 reprezintă situația învățământului pentru Vechiul Regat, fără provinciile încorporate în urma Marii Uniri. 18 Considerăm procesul naționalizării ca o formă specifică a procesului de socializare. Noțiunile de "agenție de naționalizare" (prin care caracterizăm școala și armata) sunt derivative ale mult mai consacratului termen de "agenție de socializare". De asemenea, pe același fir (ana)logic, noțiunile de "naționalizare primară" (prin școală) și "naționalizarea secundară" (prin armată) sunt inspirate din conceptele centrale ale tradiției sociologice de "socializare primară" și "socializare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
OBSERVAȚII ASUPRA SUBSTANTIVIZĂRII ADJECTIVULUI ÎN LIMBA ROMÂNĂ ACTUALĂ RALUCA BRĂESCU 1. INTRODUCERE Substantivizarea adjectivului, direct, fără afixe derivative, reprezintă un tipar de conversiune foarte vechi în limbă, moștenit din latină. Acest procedeu intern de îmbogățire lexicală, mult discutat în literatura de specialitate, continuă să fie foarte productiv și în limba actuală. Punctul de plecare al cercetării noastre îl
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
că sărățea, pl. sărățele, nou introdus în DOOM2, este preexistent primei ediții a dicționarului). La tipul flexionar a-le s-ar încadra substantivul plurale tantum cosmeticale, dar aici desinența -le nu are atât rol morfologic (de a forma pluralul), cât derivativ (de a crea o formă cu conotații stilistice)7 - iată de ce nu l-am introdus în statistica tipurilor flexionare. Nu am înregistrat nici substantive cu două forme de plural, de tipul lipsă, lipse, lipsuri și treabă, trebi, treburi. 3.2
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
semidoctism, semigreu, semipreparat, semiuncială; sub-: subcontract, subcultură, subgrindă, subgrupă, subinginer, subingineră, subredacție; super-: supercampion, supercampioană, supercupă, supermagazin, supermarket, superofertă, supervedetă. Derivarea cu aceste prefixe și prefixoide de la cuvinte anterioare DOOM1 duce la reîntărirea tipurilor flexionare în care se încadrau bazele derivative. Rezultatele acestei statistici trebuie interpretate prin prisma faptului că inventarul nu cuprinde doar împrumuturi (foarte) recente, ci și forme derivate pe terenul limbii române sau în care se recunoaște o structură internă. În ansamblul inventarului de substantive avut în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
istoria mai veche a limbii române, a aparținut acestui tipar flexionar (floricea - floricele). - Specializarea stilistică a formei de plural (vezi pluralele: cosmeticale, filologicale, istericale, mitologicale, politicale, vadimale, purtând conotații depreciative, ironice 26) este semnul convertirii unui procedeu flexionar într-unul derivativ și asta se întâmplă numai atunci când procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
propozițiile primitive care sunt acceptați convențional, și vor trebui să îndeplinească anumite condiții, pentru că în primul rând să nu ducă la contradicții. Schema axiomatică devine: 1. partea axiomatică: a. termenii primitivi, acceptați convențional; b. propoziții primitive, acceptate convențional. 2. partea derivativă: a. termeni definiți; b. propoziții demonstrative. 3. reguli de derivare: a. pentru termeni (reguli de definiție); b. pentru propoziții (reguli de deducție). Axiomele trebuie să satisfacă următoarele condiții: o să fie necontradictorii; o să fie suficiente. Aceleași condiții trebuie să le îndeplinească
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
de un „socialism” mai mult sau mai puțin modificat - „socialismul de piață” de tip chinezesc. în Ungaria, „gradualismul” lasă loc în 1995 unor măsuri bugetare radicale: în timp ce în Polonia, planul brutal din 1990 întâmpină o rezistență considerabilă încheiată cu un derivativ: la alegerile din 1993, guvernul ieșit din Solidarność* este învins și înlocuit cu foști comuniști reformiști. în sfârșit, odată încheiată rapid „mica privatizare” - întreprinderi locale și activități de detaliu cedate foștilor gestionari -, toate țările combină mai mult sau mai puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de neînțeles.[...] Nu mai era niciun fel de opoziție nici în Comitet, nici în guvern, nici nicăieri în țară”. Totuși, acest mod de gestionare a relațiilor la vârf antrenează foarte puternice tensiuni cărora epurările și sinuciderile le vor servi ca derivativ. între 1936 și 1940, mai mulți foști membri ai Biroului Politic sunt asasinați; le vor urma Ejov în 1940, Voznessenski în 1950 și Beria în 1953. Tensiunile sunt uneori prea puternice: soția lui Stalin, Nadejda Aleluieva, se sinucide în noiembrie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
privește identificarea construcțiilor fixe (locuțiuni și expresii) cu ajutorul dicționarului de analiză. O operație inerentă oricărei analize automate este lematizarea, adică reducerea la o rădăcină comună (lemă) a tuturor formelor flexionare ale unei unități lexicale, prin segmentarea lor după identificarea mijloacelor derivative și flexionare. Ca atare, vocabularul sau indexul cu care operează analiza automată este reprezentat de corpusul de segmente ce se pot identifica în lista formelor lexicale. Pe baza indexului, se poate realiza statistica textuală, dar a n a l i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
singular copaci(u) nu era diferențiată de plural, diferență exprimată de opoziția actuală copac/copaci care lexicalizează numărul. În categoria procedeelor secundare de formare a cuvintelor în limba română, unii lingviști au inclus lexicalizarea de variante fonetice, morfologice (forme flexionare) derivative (reale sau aparente) ale unuia și aceluiași cuvînt polisemantic. Prin acest procedeu, dintr-o variantă (alofon, alomorf) a unui cuvînt originar se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte), fiecare cu sens/sensuri și formă proprie (forme proprii); de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
indicația este însă ca rezecțiile gastrice și duodenale să fie însoțite și de rezecția pancreasului inelar, aceasta pentru a scuti ca în evoluția ulterioară compresiunea pancreasului inelar să se exercite, în continuare, și pe căile biliopancreatice care să solicite operații derivative de mare necesitate (?). Rezecția gastroduodenală distală împreună și cu rezecția pancreasului inelar Condiție : Pancreasul inelar să fie deasupra papilei cel puțin cu 10 mm. Timpii I și II sînt rezervați laparotomiei și punerii în evidență a zonei pancreato-duodenale. Timpul III
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]