175 matches
-
istoria acelor vremuri. De altfel, perioada de care se ocupă Sozomen e diferită de aceea prezentată de Eusebiu: o dată cu triumful Bisericii, Biserica și Statul se confundă, iar situația a devenit ambiguă. Așa cum observă Grillet, „o istorie a Bisericii atît de desacralizată devine mai accesibilă pentru profani, care au mai multă nevoie de informație decît de convertire; prin urmare, aceasta nu este o operă de apologie a creștinismului, ci mai degrabă un document interesant pentru felul cum vede un istoric creștin religia
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
puțin cunoscut, citat, tradus. În plin secol XX, într-un limbaj cinematografic de o absolut savuroasa culoare, Gilliam ne tălmăcește legendă Graalului, care nu este decât o sumă de povești despre iubire, prietenie, credința, loialitate, încredere, devenite aproape pseudomituri în desacralizata lume așa-zis modernă. Jack Lucas, superb interpretat de Jeff Bridges, este un prezentator radio de succes, foarte popular în New York. Emisiunile lui, deși în aparență comice și futile, sunt o alternativă pentru singuraticii care caută parteneri de dialog veridic
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Sadoveanu, Arghezi, Blaga, Barbu. De la Imnul Soarelui din Epopeea lui Ghilgameș până la Ion Barbu, care afirmă că „există un loc luminos unde geometria se întâlnește cu poezia”, drumul e lung și mai ales e drumul de la mitul arhaic la mitul desacralizat. „Lumina străbate spațiile intersiderale și trece în infinit purtând imaginea clipelor”, spunea Sadoveanu<ref id=”13”>Mihai Sadoveanu, Opere, vol. XI, ESPLA, București, 1978, p. 190.</ref>. În creația eminesciană există o aspirație spre lumină, dar aceasta nu e un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Ion Lotreanu). Congenera acestui vast câmp teoretic, literatura lui Mircea Eliade își aprofundează temele și structurile pe masura dezvoltării excepționale a operei savantului, asumându-și progresiv, în romane și îndeosebi în nuvele, funcția revelării mitului, a existenței mitice în cotidianul desacralizat, a acelor istorii sacre originare, uitate, ce irump însă în chip neprevăzut în real, tulburându-i planurile, generatoare de timp și de spațiu fantastic. Pentru Mircea Eliade, mitul este viu (mythe vivant), traiește, pentru inițiați, și astăzi, într-o resurecție
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
determinant, ci mai curînd cel al tradiției și credinței. Mac Intyre acuză Iluminismul de a fi distrus viziunea teleologică, holistă, asupra naturii umane, instituind o falsă moralitate, bazată pe principiul hedonistic (Bentham, Mandeville) sau pe imperativul categoric (Kant), pe reguli desacralizate, fructe ale umanului, expresie a unei viziuni raționaliste. Voința și rațiunea înlocuiesc telosul exterior, arhetipul celest, "martor în Cer" (Sohravardî). Crezîndu-se un "iluminat", omul redus la dimensiunea sa terestră devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
o parte, reiese că aceste granițe sunt instituite su biectiv, în funcție de capacitatea de percepție, înțelegere și interpre tare a fiecărui om, individual, pe de altă parte, ideea camuflării sacrului în profan reinstituie sacrul ca fiind inerent manifestărilor din registrul profan, desacralizat, și reduce dimensiunea profană la incapacitatea omului de a per cepe și a fi în legătură cu sacrul. Propun în cele ce urmează recontextualizarea ideii de sacru, pornind de la o observație simplă: dacă expresia „manifestarea sacrului“ este îndeobște acceptată și, de aceea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
poate, domestica iluzie că măcar o dată pe an ne putem permite să fim asemenea unui VIP bogat și debordând de generozitate. Oare cu ce preț? Crăciunițele sexy Sfârșitul anului 2008 ne-a surprins cu versiuni inedite, spectaculoase și aproape perfect desacralizate ale Crăciunului. Bucureștiul devine scena unui inedit marș al Moșilor de Crăciun, gândit cu scopul precis de a intra în Cartea Recordurilor. În jur de 4000 de bucureșteni, îmbrăcați în Moș Crăciun, vor defila în tradiționalele straie roșii, dăruind tuturor
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
de-a face cu perseverența întru sfințenie și nici măcar cu fetișizarea virtuților militare. În 2009 cu totul altele sunt ipostazele iubirii îndelung mediatizate și amplu comercializate. Convingerea mea este că Mircea Eliade avea dreptate: aceste versiuni histrionice ale dragostei, perfect desacralizate, mai păstrază totuși umbra unor simboluri, ritualuri și nostalgii magico-religioase. Toate acestea sunt consubstanțiale ființei umane și, prin urmare, nu pot fi extirpate. Cel mult pot fi înlocuite cu substitute perfect desacralizate. Iată câteva exemple specifice anului 2009. În Franța
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
avea dreptate: aceste versiuni histrionice ale dragostei, perfect desacralizate, mai păstrază totuși umbra unor simboluri, ritualuri și nostalgii magico-religioase. Toate acestea sunt consubstanțiale ființei umane și, prin urmare, nu pot fi extirpate. Cel mult pot fi înlocuite cu substitute perfect desacralizate. Iată câteva exemple specifice anului 2009. În Franța, Nicolas Garreau produce fantezii erotice pe bandă rulantă. Firma ApoteoSurprise oferă evident, contra cost în jur de 30 de scenarii "la cheie" pentru novicii lui Cupidon. Sunt rețete gata făcute prin care
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Ele vizau, înainte de toate, viața noastră spirituală și mai apoi obișnuitele practici agrare sau păstorești. În 2009, Paștele Blajinilor ne surprinde cu un șoc al crizei mondiale. Premierul Emil Boc ne invită repetat la un soi de asceză națională, perfect desacralizată, semnificativ sintetizată prin îndemnul prezidențial de "a strânge cureua". Astfel, "pușca și cureaua lată" ar putea fi semnele arhetipale ale unei îmbuibări fudule de care terapeutic ar trebui să ne distanțam urgent. Astăzi, pentru anumite medii creștine din România, asemenea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
în piscine, saune și săli de fitness. Nu au lipsit nici concursurile cu demoni cool și spectacole de superbă muzică irlandeză. La limită, totul devine posibil într-o noapte de Halloween. De ce? Pentru că o sărbătoare ruptă din contextul ei, preluată, desacralizată și apoi exportată oriunde în lume nu mai este sărbătoare. Nu are acoperire nici în tradiția populară românească, dar nici în canoanele creștine. Nu impune simboluri, norme, ritualuri. Totul devine lax, permisiv. Spectacolul, cândva sacru, este acum marcat de ludic
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
rezultate din combinația ADN-ului uman cu cel extraterestru. Jake, personajul principal, va putea folosi avatarul creat pentru fratele său mort (Tommy). Cei doi sunt gemeni și, prin urmare, ADN-ul lor este compatibil. O asemenea creatură SF ipostază perfect desacralizată a avatarului religios poate fi controlată tehnic cu ajutorul undelor cerebrale. Ingenioasa idee a lui James Cameron mi-a amintit de interesanta nuvelă a lui Ioan Petru Culianu, "Conspirația sufletelor indienilor". Acolo, indienii nord-americani au ales calea sinuciderii colective prin dezmăț
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
o permanentă actualitate. Aștept, prin urmare, dezbateri publice cu adevărații specialiști în subtilitățile teologiei, cu istorici, antropologi și sociologi ai religiilor. Cultura pop instrument de manipulare sau religie alternativă? (1) Muzica pop a fascinat dintotdeauna. Eroii pop-ului sunt semizeii desacralizați ai cotidianului. Au făcut și fac istorie. Ieri i-am avut pe Beatles, Rolling Stones, Pink Floyd, Bob Dylan, astăzi îi avem prin Michael Jackson și Madonna. Există ceva comun între ei? Eu cred că nu prea, însă alții așa cum
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
mai generală, sesizabilă la renascentiștii italieni 219. Infernul lui Pulci amintește de carnavalul venețian, e în sărbătoare pentru că așteaptă să-i înghită pe toți păgânii uciși de paladini. Lucifer înghițea în ciorchini sufletele saracinilor care plouau, în timp ce Sfântul Petru, total desacralizat și descumpănit, așteaptă sufletele creștinilor: "Și cum Petru-i cam bătrân acolo-n poartă,/ Cred că mult în ziua-aceea s-a trudit;/ Și urechi bune trebuia să aibă,/ Atât de tare sufletele strigau: "Osanna!/ Când îngerii în ceruri le purtau
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
vremuri. De altfel, perioada de care se ocupă Sozomen e diferită de aceea pe care o prezintă Eusebiu: o dată cu triumful Bisericii, Biserica și Statul se confundă, iar situația a devenit ambiguă. Așa cum observă Grillet, „o istorie a Bisericii atât de desacralizată devine mai accesibilă pentru profani care, în orice caz, au mai multă nevoie de informație decât de convertire; așadar, aceasta nu este o operă de apologie a creștinismului, ci mai degrabă un document interesant pentru felul cum vede un istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
matern și generator al mitului, în golful dintre Trieste și Istria, așa cum era pentru Foscolo "marea grecească". Exilarea din insula Lussino se află la originea furiei lui distructive, arătându-ne chipul vulgarității, cruzimii, josnicia unei istorii și a unei vieți "desacralizate", deposedate de călătoriile fantastice și mitopoetice, fără de care rămâne pe poziții de atac doar negația, moartea în primul rând. Au fost date uitării asemeni unor ruine, călătoriile care însemnau aventură, (re)descoperire, formare (Salgari, Verne, Stevenson, Melville, Conrad), dar și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
din pământ, că leul își șterge urmele, că pelicanul își învie puii după trei zile, că unicornul se sacrifică, lăsându-se momit de o fecioară etc. etc. Simbolul creștin funcționa diferit față de cum funcționează simbolul în lumea noastră de azi, desacralizată; avea o greutate infinit mai mare. Când Iisus Hristos este reprezentat sub forma mielului, a leului, a unicornului ș.a.m.d., medievaul nu vede în acele imagini figuri animaliere, copii ale unor ființe reale, ci chiar pe Mântuitor. Jacques Voisenet
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
instrucțiuni aparte. Cei aleși formează comunitatea fraților eliberați de sub orice tutelă, singura biserică autentică trăind "într-o stare de bucurie perpetuă, fără ca vreodată să se înjosească să muncească cu mîinile lor" (N. Cohn, op. cit., pag. 48). Așteptarea "Revoluției" Tema milenarismului desacralizat a dat naștere unei ideologii comune tuturor revoluțiilor. Descoperirea Lumii Noi a constituit pentru Occident un șoc cultural generator de numeroase speranțe care pînă atunci nu fuseseră decît virtuale. Fiecare a așezat în imaginație pe aceste pămînturi considerate virgine decorul
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
Mediu, pe care îl proiectează în orizontul purității. Pe fundalul sentimentului înstrăinării se înseriază simboluri și parabole caracteristice: Nimicul (Marele Zero al depărtării), Golgota și Infernul, Marele pește imperial și noul Hamlet reapărând într-o putredă Danemarcă. Lumea e demitizată, desacralizată, încât chiar Dumnezeu, „cuprins de o presimțire, / Ros de-ndoieli, de spleen și disperare,/ Renunță, trist, la propria-i zidire”. Viziunile se axează pe miturile biblice, fiind materializate în formule neoclasiciste, cu unele note de autoreferențial postmodern, S. preferând sonetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290005_a_291334]
-
pasivi. Părinții, rudele apropiate, prietenii, ba chiar și vecinii se vor pune pe treabă. Unii provocând binele, iar alții răul. Dar asta e altă poveste... Să revenim la nășit și la nași. Ce mai Înseamnă nășirea astăzi, Într-o lume desacralizată, despiritualizată și dominată de porniri mercantile? Ce rol Îndeplinesc nașii În constituirea viitoarei familii? Care e aportul lor educogen, Într-un context În care ești bombardat cu rețete de viață la tot pasul? Încercăm succint să creionăm un posibil răspuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dezvăluie elemente originare ale condiției umane. Posibilitatea se Întemeiază pe tranziția de la timpul sacru la timpul profan. Timpul mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă și ireversibilă În care se Înscrie existența noastră cotidiană și desacralizată. „Timpul sacru este, prin Însăși natura lui, reversibil (... ), este un timp mitic primordial devenit prezent”, este „un timp recuperabil, repetabil la nesfârșit, el nu curge” (). Când se narează un mit, el reactualizează Într-un anume fel timpul sacru În care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
toți acei ce li se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se ciocnesc În literatura sa fantastică nu aparțin, unul realului și celălalt fantasticului, ci, cel mai adesea Sacrului și Profanului, două realități care nu se exclud, ci sunt complementare și alcătuiesc, Împreună, sensul lumii. E adevărat că În lumea modernă, desacralizată, izbucnirile sacrului par manifestări străine acestei lumi, par contradicțiale „legalități cotidiene”, dar tocmai aceste izbucniri „fundamentează lumea cu adevărat” (), și pentru omul religios homo semnificans sacrul Înseamnă Însăși Realitatea. „În nuvelele mele Încerc mereu să camuflez fantasticul În cotidian” (/151
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]