175 matches
-
carte publicată antum, Universul mitic al românilor (1994), marea dificultate constă, cum remarca autorul într-un interviu, în aparent paradoxala neinfuzare a mitologiei românești într-un sistem religios coerent și totodată în prezența ei doar în anumite forme de manifestare desacralizate. Lucrarea - crede Gheorghe Vlăduțescu - „îl confirmă definitiv” pe K., un erudit „înspăimântător” și un „reorganizator subtil al unei materii parcă de neconceput că există”. SCRIERI: Rime, București, 1957; Țara dintre zăpezi și portocali, București, 1958; Luntrea sublimă, București, 1961; ed.
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
Cum încearcă omul religios să rămână cât mai mult într-un univers sacru; cum se înfățișează experiența sa totală de viață în raport cu experiența omului lipsit de sentiment religios, a omului care trăiește sau care dorește să trăiască într-o lume desacralizată: iată principala temă abordată în paginile care urmează. Trebuie să arătăm încă de la început că lumea profană în totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
experiența omului lipsit de sentiment religios, a omului care trăiește sau care dorește să trăiască într-o lume desacralizată: iată principala temă abordată în paginile care urmează. Trebuie să arătăm încă de la început că lumea profană în totalitate, Cosmosul total desacralizat este o descoperire recentă a minții omenești. Nu ne propunem să arătăm prin ce procese istorice și în urma căror schimbări ale comportamentului spiritual omul modern și-a desacralizat lumea și și-a asumat o existență profană. Ajunge să constatăm că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trăiesc într-un Cosmos sacralizat, fac parte dintr-o sacralitate cosmică, manifestată atât în lumea animală, cât și în lumea vegetală. Ajunge să comparăm situațiile lor existențiale cu aceea a unui om al societăților moderne, care trăiește într-un Cosmos desacralizat, ca să ne dăm seama cât de mare este deosebirea. Înțelegem în același timp temeinicia comparațiilor între fapte religioase aparținând unor culturi diferite, pentru că toate aceste fapte țin de unul și același comportament, cel al lui homo religiosus. Această carte poate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
profană nu se întîlnește niciodată în stare pură. Oricare ar fi gradul de desacralizare a Lumii la care a ajuns, omul care a optat pentru o viață profană nu reușește să abolească total comportamentul religios. Până și existența cea mai desacralizată păstrează încă urmele unei valorizări religioase a Lumii. Ne vom mărgini deocamdată să comparăm cele două experiențe: cea a spațiului sacru și cea a spațiului profan. Implicațiile celei dintâi sânt după cum s-a văzut, dezvăluirea unui spațiu sacru care permite
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Orice construcție și orice inaugurare a unei locuințe noi echivalează într-un fel cu un nou început, cu o nouă viață. Și orice început repetă acel început primordial când a luat naștere Universul. Chiar în societățile moderne, atât de puternic desacralizate, serbările și petrecerile care însoțesc mutarea într-o locuință nouă mai păstrează încă amintirea festivităților zgomotoase care marcau odinioară acel incipit vita nova. Deoarece locuința este o imago mundi, ea se găsește în chip simbolic în "Centrul Lumii". Mulțimea, chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întemeiat ontologic de mit, nu are un model exemplar. Cum vom putea constata în cele ce urmează, munca agricolă este un rit dezvăluit de zei sau de Eroii civilizatori, fiind așadar un act real și totodată semnificativ. Într-o societate desacralizată, munca agricolă este un act profan, justificat doar de profitul economic. Pământul este lucrat pentru a da foloase, hrană și câștig. Golită de simbolismul religios, munca agricolă devine "opacă" și istovitoare, nu are nici o semnificație și nu îngăduie nici o "deschidere
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-a împlinit și că primăvara este aproape. Aceste rituri au loc în cea mai mare parte înainte de ivirea primăverii, ca "fenomen natural". Desacralizarea Naturii După cum am arătat, Natura nu este pentru omul religios exclusiv "naturală". Experiența unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recentă, fiind accesibilă doar unei minorități a societăților moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are încă un "farmec", un "mister", o "măreție" în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare sugestivă, pentru că ne dezvăluie o experiență care nu mai este accesibilă într-o societate desacralizată: experiența unei vieți sexuale sanctificate. Corp-casă-Cosmos Am văzut că omul religios trăiește într-un Cosmos "deschis" și că el însuși este "deschis" spre Lume, ceea ce înseamnă: a) că se află în comunicare cu zeii; b) că participă la sfințenia Lumii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mai ușor de trupul său dacă această altă imagine a corpului-Cosmos care este casa e spartă în partea de sus. Este de la sine înțeles că toate aceste experiențe sânt inaccesibile omului areligios, nu doar pentru că moartea a fost pentru el desacralizată, ci și pentru că el nu mai trăiește într-un Cosmos propriu-zis și nu-și mai dă seama că faptul de a avea un "corp" și de a se instala într-o casă echivalează cu asumarea unei stări existențiale în Cosmos
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
conține germenii tuturor eticilor elaborate mai târziu în societățile evoluate. Bineînțeles, inițierea ca act religios nu mai există în societățile areligioase contemporane. Dar, după cum vom putea constata în cele ce urmează, pattern-urile inițierii se mai păstrează încă, deși puternic desacralizate, în lumea modernă. Fenomenologia inițierii Inițierea cuprinde îndeobște o triplă revelație: a sacrului, a morții și a sexualității.18 Copilul nu cunoaște nimic din aceste experiențe; inițiatul le cunoaște, și le asumă și le integrează în noua sa personalitate. Să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de dinainte, dar pe care îl simte mereu, sub o formă sau alta, gata să izbucnească în adâncul ființei lui. Așa cum am mai arătat, omul areligios în stare pură este un fenomen mai degrabă rar, chiar și în cea mai desacralizată dintre societățile moderne. Majoritatea celor "fără religie" au încă un comportament religios, chiar dacă nu-și dau seama. Nu este vorba doar de mulțimea "superstițiilor" sau a "tabuurilor" omului modern, care au toate o structură și o origine magico-religioasă. Omul modern
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sportivul în competiție, doar că un grup de spectatori depinde de autoritatea unui lider, pe când la nivelul grupuri sportiv, autoritatea depinde de antrenor, de obicei un lider carismatic, ce stă sub semnul unei autorități rațional legale. Sportul reprezintă un ritual desacralizat ori sacralizat altfel, apartenența religioasă a jocurilor și competițiilor sportive se bazează pe un timp sacru (sărbători de primăvară și de toamnă, momente din viața umană, remediu după război, foamete, boală, secetă), timp devenit sacru prin ritualul repetitiv al competițiilor
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
Evola, dar și poezia invizibilă și protectoare care îl învăluie și îl răpește pe doctorul Honigberger. Banda desenată are această capacitate mirabilă, asemenea basmului, de a da Tradiției carnea de poveste ce îi permite acesteia să existe în acest spațiu desacralizat. Proza grafică a lui Manara se situează la răscrucea a două medii de exprimare. Ea este aproape de nivelul versatil și spectaculos al unei linii de seriale de televiziune a căror vocație este jocul cu tainele, dar poate comunica și un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
politologi (dar nu numai) ai evenimentelor din decembrie 1989 au pus-o adesea sub semnul întrebării, decretând-o a fi o revoluție (lista calificativelor este extrem de amplă și nuanțată) uzurpată, deturnată, avortată, furată, răpită, confiscată, manipulată, reciclată, ratată, trădată, profanată, desacralizată, trucată, machiată, cosmetizată, poluată, umbrită, teleghidată, regizată, impurificată, pulverizată, controversată, omorâtă, asasinată, împușcată, măsluită, acaparată, abandonată, neterminată, nedefinitivată, alterată, dubioasă, ambiguă, încâlcită etc. O revoluție acuzată a fi avut multe componente de show, de unde și alte formule care i-au
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lovituri de stat ulterioare revoluției, așa explicându-se neaducerea în instanță a celor vinovați de represiune sau achitarea lor. Nicolae Bădilescu, unul dintre vorbitorii din balconul Operei, afirmă că revoluția timișoreană, care nu a fost trucată, a fost în schimb desacralizată și profanată de așa-numiții „emanați” de la București (Iliescu și grupul său), fiind însușită nu de lideri ai mulțimii, ci de foști nomenclaturiști; o dată revoluția relativ încheiată, chestiunea acută ar fi fost, după Bădilescu, criza de personalități politice, care a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
produce un transfer al „esenței umane” În criptic, adică are loc un act de creație prin care cripticul devine treptat zeitate”. ( /25). Este valorizat aici conceptul de sacru, deoarece așa cum remarcă A. Marino, Eliade „operează el Însuși cu noțiuni complet desacralizate”. ( (156157), astfel Încât, riguros vorbind, „tipologia sacrului, toată gama de Întrupări ale mitului, arhetipului, simbolului, reprezintă În fond niște modalități ale sacrului non religios” ( (25). Argumentele de mai sus, constituie un temei suficient pentru a afirma că se poate vorbi de
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
dezvăluie elemente originare ale condiției umane. Posibilitatea se Întemeiază pe tranziția de la timpul sacru la timpul profan. Timpul mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă și ireversibilă În care se Înscrie existența noastră cotidiană și desacralizată. „Timpul sacru este, prin Însăși natura lui, reversibil (... ), este un timp mitic primordial devenit prezent”, este „un timp recuperabil, repetabil la nesfârșit, el nu curge” (). Când se narează un mit, el reactualizează Într-un anume fel timpul sacru În care
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
toți acei ce li se Închină, cu toate că În Înțelegerea lor e foarte posibil ca oricare dintre ele (nu se poate ști care) să fie o piatră sfântă. „Camuflajul” face și mai greu recognoscibil „numinos-ul” (sacrul) În lumea modernă total desacralizată. Aici „sacrul și suprafirescul sunt așa de amestecate În realitatea profană Încât nu se disting” și aceasta poate constitui premisa imaginarului din proza fantastică a lui Eliade. „În nuvelele mele Încerc Întotdeauna să camuflez fantasticul În cotidian (... ). Cred că Întotdeauna
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
se ciocnesc În literatura sa fantastică nu aparțin, unul realului și celălalt fantasticului, ci, cel mai adesea Sacrului și Profanului, două realități care nu se exclud, ci sunt complementare și alcătuiesc, Împreună, sensul lumii. E adevărat că În lumea modernă, desacralizată, izbucnirile sacrului par manifestări străine acestei lumi, par contradicțiale „legalități cotidiene”, dar tocmai aceste izbucniri „fundamentează lumea cu adevărat” (), și pentru omul religios homo semnificans sacrul Înseamnă Însăși Realitatea. „În nuvelele mele Încerc mereu să camuflez fantasticul În cotidian” (/151
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Olga și spiriduș, și calificată de autorul însuși drept ,,basm’’, debutează prin aceleași fraze stereotip enunțiative întâlnite, invariabil, în întreaga structură a genului. De această dată, însă, ceremonialul grav și naiv imprimat ,,zicerii’’ este în mod direct și fără probleme,,desacralizat’’. Aglomerând cu erudită și comică plăcere fel de fel de nume recrutate din tezaurul mitic-folcloric autohton, înmagazinat cu știuta abundență în cărțile populare, autorul adoptă din capul locului un ton de bufonadă. Caragiale vizează astfel circumscrierea elementului anecdotic într-un
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
capacitatea de semnificare și simbolizare specifică comportamentului uman își are adevărata (prima) rădăcină în atitudinea existențială religioasă; 5) sacrul e camuflat în profan așa cum pentru Marx și Freud profanul era camuflat în sacru; sarcină: "a descifra camuflajul sacrului în lumea desacralizată". În sfârșit, 6) cultura drept condiție specifică a umanului. Semnificația politică a culturii: a răspunde pe alt plan unui moment istoric dificil. Valoarea sacră și soteriologică a cărții astăzi, când învățămîntul oral și folclorul au dispărut. Posibilitatea supraviețuirii prin intermediul culturii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le dezbatem de a se încadra în tiparele moralizatoare ale vremii, de a oferi modele ale unei purități mai rar regăsite, de a 867 Ibidem, p. 456. 232 evidenția aspirația umană permanentă spre perfecțiune, opunându-se maleficului unei lumi din ce în ce mai desacralizate și mai laice. Dar aceste personaje feminine, din păcate, așa cum am încercat să demonstrăm, în zorii Renașterii, nu mai sunt credibile, ba, mai mult, devin ironizate sau demistificate. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer au marele merit de a putea trece
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai generală, sesizabilă la renascentiștii italieni 219. Infernul lui Pulci amintește de carnavalul venețian, e în sărbătoare pentru că așteaptă să-i înghită pe toți păgânii uciși de paladini. Lucifer înghițea în ciorchini sufletele saracinilor care plouau, în timp ce Sfântul Petru, total desacralizat și descumpănit, așteaptă sufletele creștinilor: "Și cum Petru-i cam bătrân acolo-n poartă,/ Cred că mult în ziua-aceea s-a trudit;/ Și urechi bune trebuia să aibă,/ Atât de tare sufletele strigau: "Osanna!/ Când îngerii în ceruri le purtau
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]