456 matches
-
Acasa > Poezie > Credinta > MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Desaga cuvintelor s-a golit, Nevăzut, nesimțit, negândit.. Nu știu nici când și nu știu cum, Dar cred că s-au pierdut pe drum, Vorbele pline de-al Tău har Și mă întreb, pe ce hotar, Zac lepădate, fără rod? Vrednic sunt doar
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
știi ce e în noi, Cunoști că vreau să aduc rod, M-am comportat ca un nerod, Dar curățit în sânge sfânt, Mi-ai dat speranțe și avânt Să pot sluji cu bucurie... Mărire-Ți cânt și slavă Ție! Umple desaga vieții mele, Cu vorbe sfinte ca prin ele, Să Te slăvesc preabun Yehova, Iar când îmi e săracă slova, În închinarea mea tacită, Să-Ți simt prezența infinită, Să mă proștern în adorare, Căci unu-I Dumnezeu sub soare! Și
MĂ IARTĂ DOAMNE, DUMNEZEU de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382382_a_383711]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TE-AȘ IUBI.. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Oh, ce te-aș mai iubi o viață-ntregă La mine nimic n-aș ascunde în desagă N-aș face economii de vorbe dragi Ți le-aș da pe toate să le ”îmbraci.. Te-aș strânge lângă mine când ți-e greu Și-aș fi în tot ce ești și e numele tău Aș încerca să te
TE-AȘ IUBI.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383961_a_385290]
-
privește pe fereastră gândind că Moșul o să vie... În tindă se aude -ncet un pas necunoscut...străin - Găbiță, tu te-ai înșelat...credeai că-n sat nu am să vin... Dar, iată-mă ajuns la voi cu daruri multe în desagă, Vino la Moșul, ca să-ți dau, căci trebuie să plec degrabă! Eu trebuie să-nconjur lumea ducând cu mine bună veste Căci s-a născut Mântuitor așa cum spusa în poveste. Și Moșul scoase din desagă o carte plină cu povești
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
voi cu daruri multe în desagă, Vino la Moșul, ca să-ți dau, căci trebuie să plec degrabă! Eu trebuie să-nconjur lumea ducând cu mine bună veste Căci s-a născut Mântuitor așa cum spusa în poveste. Și Moșul scoase din desagă o carte plină cu povești... Copilărie cu bunici, und te-ai ascuns? Pe unde ești??? 9 DECEMBRIE 2016 Referință Bibliografică: POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2170, Anul VI, 09 decembrie 2016. Drepturi de
POVESTE CU MOȘ CRĂCIUN de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383486_a_384815]
-
Acasă > Poezie > Credință > PODUL DE LUMINẰ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trecem desculți pe un pod de lumină Tălpile noastre s-aprinse de mers Ducem în spate-o desaga de țină În partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Îngerul nostru ne apară drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se
PODUL DE LUMINẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382876_a_384205]
-
își mânjește capcanele cu miere. Prin căi crepusculare, un suflet de omidă Se întrupează-n flutur în cuib de crisalidă. Prin zariști carpatine sub tulnice de vânt Se-aude frunza-n codru pe ramuri tremurând. Pe-aici își duse turma, desaga de poveri Spre Tara Românească, străbunii mei, oieri. Din vale urcă luna pe dealuri și poeni Și soarele apune în Munții Apuseni. Oprește să visăm această zi de drumuri Că-mi murmură în oase sălbaticele fumuri ! Referință Bibliografică: AMURG ḮN
AMURG ḮN APUSENI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382900_a_384229]
-
finalizarea procesului evolutiv de la materia moartă la ... XXI. PODUL DE LUMINẰ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017. Trecem desculți pe un pod de lumină Tălpile noastre s-aprinse de mers Ducem în spate-o desagă de tină In partea celaltă a unui nevăzut univers. Truda răpune pe rând câte unul Totuși noi mergem spre malul cel sfânt Ingerul nostru ne apără drumul Și nu-i prea departe de-acum de Cuvânt. Podu-i subțire și se
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Vai, nu se mai văd ale lumii catarge Și noi nu mai ajungem la mal. Trecem desculți pe un pod de lumină ... Citește mai mult Trecem desculți pe un pod de luminăTălpile noastre s-aprinse de mersDucem în spate-o desagă de tinăIn partea celaltă a unui nevăzut univers.Truda răpune pe rând câte unulTotuși noi mergem spre malul cel sfântIngerul nostru ne apără drumulși nu-i prea departe de-acum de Cuvânt.Podu-i subțire și se clatină-ntrunaViscole mari ne pândesc
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească. Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc. Pe tronu-Ți de slavă
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
noapte spre Tine prin visPân-am să ajung la tărâmul promis.Ancorele la mal de-acum sunt tăiatePornesc spre Tine prin eternitate.Peste vitralii pictate cu spuză de stele,Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele.Să mă păstrezi cu desaga trupeascăNici aripi n-aș vrea să-mi mai crească.Precum Icar voi zbura cu aripi de cearăDincolo de Orion, de steaua polară,Peste Saturn, prin inelu-i de foc,Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc.Pe tronu-Ți de slavă aș
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Poesie!”. Fior metafizic are, indiscutabil, întregul sonet de la pag. 749 (CCCLIX), dar mai ales prima strofă, în prelungirea neostenitului Psalmist Tudor Arghezi: ,,Cel făr’ de început e-n pragul ușii!/ Tu chiar ești Omul? Iartă-mă, văd bine?/ Port în desagă lacrima cenușii,/ Tot ce am scris doar Ție-Ți aparține!”. Sonetul bisect trădează, prin cuvântul coridă, că Theodor Răpan nu și-a propus, decât pe alocuri, întâmplător, să tindă la atingerea treptei supreme a iubirii: Amor intellectualis Dei. El sună
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
românii, sfinte, Ne tot ocolești la daruri, Cum doar trista noastră ginte Să se stingă valuri-valuri? Cum lași, moșule, de-o vreme, După vremuri mult durate, Neamul ăsta care geme De dureri adânc săpate? Chiar s-a dus tot din desagă Și nu mai găsești nimica Pentru țara noastră dragă Și sărmană, Românica? Dacă Tu Ți-ai luat, mărite, Mâna de pe noi și, dacă, Ne-ai uitat, atunci ursit e Neamul apă să se facă Și pe Dunăre să curgă Lacrimi
MOŞULE, NE-AI CAM UITAT... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383248_a_384577]
-
cum spuneam, acești trei preaplecați supuși din Moldova au a vă pune înainte o mică atenție și rugămintea de a-i asculta. S-aud! - zise sultanul sărind sprinten pe cămila cu mânere. Tăcutul Broanteș înainta și puse în fața sultanului o desagă dolofană. — Ce-i acolo? - întrebă sultanul. — Piatră ponce, pentru bătături, luminăția-ta, de la noi de la Rarău. Episodul 39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
39 SCURTĂ îNTREVEDERE CU SULTANUL — Vă mulțumesc din inimă! - spuse sultanul adânc mișcat. Dar stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Stăncilescu Vasile. Asta-i boala lui, de la tata, care-a fost tâmplar. — înțeleg - răspunse Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prea mult. Într-o zi, când eram băietan tânăr, începu Calistrat să vorbească dintr-o dată, tata m-a luat cu el pe munte. Nu mi-a zis nimic când am plecat de acasă, dar l-am văzut cum pune în desagă cornul cu pulbere, plumbii și flinta cu care mergea uneori la vânătoare. M-a dus acolo, unde am fost noi ieri, la gura minei părăsite. Ne-am așezat, și-a aprins o țigară, după care mi-a spus o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înfățișează cu părul potrivit care iese de sub căciulă la spate, nu poartă barbă, doar mustață, haina gri, din stofă de lână are la guler și de-a lungul, până la brâu, un motiv popular din lână neagră, poartă pe umăr o desagă într-un băț și în mâna dreaptă o armă, un baltag de lovit, trasă și împuns, nu are nici brâu, nici chimir; haina este strânsă pe corp, iar mâinile sunt strâmte și răsfirate la încheietura mâinii. Despre portul femeilor, Balthazar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Părea Într-adevăr un inel. Inelul lui Satan. Își reprimă supărat acea nălucire. Trebuia să procedeze, dimpotrivă, cu sprijinul rațiunii și al științei. - Aveți frânghii la voi? Îl Întrebă pe șeful gărzilor. - Fiecare om are câțiva coți de frânghie, În desaga șeii. - Să Încercăm să ne facem o idee mai exactă despre forma acestui lucru, murmură Dante. De regulă, forma este accident, dar, În unele cazuri, poate fi și substanță, adăugă În sinea lui. Șeful poliției ascultase perplex ultimele cuvinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel mitocan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Tine prin vis Pân-am să ajung la tărâmul promis. Ancorele la mal de-acum sunt tăiate Pornesc spre Tine prin eternitate. Peste vitralii pictate cu spuză de stele, Prin vârtejuri de sori și gravitații rebele. Să mă păstrezi cu desaga trupească Nici aripi n-aș vrea să-mi mai crească. Precum Icar voi zbura cu aripi de ceară Dincolo de Orion, de steaua polară, Peste Saturn, prin inelu-i de foc, Prin nimbu-i aprins ca de sfânt prooroc. Pe tronu-Ți de slavă
CĂLĂTORIA PRIN VIS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364301_a_365630]
-
termina astfel! își repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să-ți spun și eu ceva, deschide-mi, te rog! Te implor, îți cad în genunchi! Continuă astfel preț de câteva minute. Apoi se hotărî să monologheze, să-și golească desaga de gânduri și dureri, stând în picioare, cu brațele ridicate și tot corpul lipit de bariera ușii, ca de un Zid al Plângerii. Povesti, argumentă, cerși, promise, făcu jurăminte. Se trezi brusc, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, stupefiată că
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
în casă și cum puteam să nasc două fete fără nimeni lângă mine. - Vezi? Cineva acolo Sus te iubește și are grija ta și a familiei tale. - Da, sărut mâna și Dumnezeu să vă ajute. Istrate își căuta pălăria și desaga lui cu cele necesare reparării mâinii baciului Miron și luându-și la revedere, ieși din casa femeii. Când să tragă poarta de la gard după el, dădu nas în nas cu un bărbat de vreo patruzeci și ceva de ani, care
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
Acasa > Cultural > Traditii > MOȘ CRĂCIUN Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toc! Toc! Toc! Cine o fi? Se deschise ușa larg: Moș Crăciun acum sosi Cu-o desagă și-un toiag. Toți copiii - nțepenesc De emoție și teamă. Apoi, se dezmeticesc Și, să intre, îl îndeamnă. - Moș Crăciun, bine - ai venit! De - ai ști cât te-am așteptat!... O zână ți - a - mpodobit Acest brăduț frumos și - nalt
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362328_a_363657]
-
pe mine... He, he! Când am crescut puțin mai mare mă duceam singur!!! Eu nu pentru cumpărături ci mai mult pentru „spectacol”! Era o atmosferă plină de farmec! Pe acea vreme nu erau pungi de plastic. Marfă se căra cu desaga, cu sacul sau dacă erai „mai de la oraș”, cu plasa. Plase de la Huedin, făcute din sfoară de cânepă, având mânere de lemn! Mai târziu hoidanții s-au modernizat folosind fire de rafie! Cumpărătoarele care veneau la piață își luau de-
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]