573 matches
-
melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din contră îl amuză. Descălecă și lăsându-și murgul liber se apropie de mal. Strâmbă din nas scârbit de imaginea micului lac și mirosul puturos ce plutea în jur. Când să se retragă atenția îi este atrasă de un fenomen neobișnuit. Mătasea broaștei se mișcă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Calul mergea la pas cu povara încremenită deasupra sa bălăngănindu-se, când în stânga când în dreapta, de parcă dormea buștean. Era o oră destul de târzie când calul se opri la o poartă. Călărețul continua să-i stea povară în spate și nu descălecă să-i deschidă. Îl lovi de câteva ori cu coada dar nici un semn de pricepere. Atunci, parcă enervat de letargia în care-i căzuse stăpânul, se ridică în două picioare nechezând în speranța că doar l-o auzi stăpâna și
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
învățământ. Nu aveam decât se reluăm desfășurarea managerială și strategică, din punctul în care ea fusese întreruptă și să o aducem la zi. Numai că nu a fost posibil în toți acești ani, cu atâția chimiști și cu atâția clujeni descălecați de pe cai albi, ca să civilizeze Regatul balcanizat, în fruntea acestui Minister. Apoi, puteam (încă mai putem) să (re) învățăm logica redactării legilor. Cineva va trebui să declanșeze odată o cercetare de conținut în detaliu și avem bănuiala solidă că vom
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa de locul de Îmbarcare, se temu că nava va izbuti să iasă În larg. Însă această operațiune se dovedea mai dificilă decât prevăzuse echipajul. Ajunse la capătul debarcaderului și descălecă sărind pe scânduri. Ambarcațiunea nu mai câștigase nici măcar un cot Împotriva curentului; dimpotrivă, i se păru că distanța până la țărm se micșorase, ca și când timonierul ar fi stat la Îndoială dacă să Înfrunte marea deschisă sau să redobândească siguranța uscatului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și ochii. Episodul 11 SE LIMPEZESC îNTRUCÂTVA APELE Văzând o atât de ciudată întâlnire, toată suflarea tătărească din tabără, mic și mare, cu cățel, cu purcel, dădu ocol moldovenilor, curioasă nevoie mare. — Și zi așa, preacuvioase Metodiu! - zise spătarul Vulture, descălecând cu stânjeneală, căci tătărușii, ca toți copiii lumii, țopăiau pe lângă el și-l înțepau cu săbiuțe. - Noi te credeam la Râm și mneata aici colea, la Porțile Orientului. — Am fost la Râm, am fost, se grăbi să zică Metodiu, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmi venea zăpada în ochi, de la copitele calului, dar tot m-am aplecat si l-am lovit cu sabia peste spinare, mai să-l rup în două - povestea Vasea înăuntru și toți, inclusiv cei doi călugări, îl ascultau neclintiți. Am descălecat, m-am apropiat de el: încă mai sufla. Atunci i-am înfipt sabia în burtă, i-am despicat-o și când i-am scos mațele, din ele s-a rostogolit în zăpadă ordinul „Sf. Gheorghe” cu eșarfă și vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
erau numai tătari, ci și polaci, și turci, huni, pecenegi, ba printr-o crăpătură a scorburii, copilul zări și patru soldați romani. „Iar l-am scăpat! Oare unde s-o fi ascuns?” - exclamă cu ciudă cel care părea șeful lor, descălecând de pe căluț. Veni iute spre stejar, vârî brațul în scorbură, încercând să-l găbuiască, dar micul Metodiu se mistui în cotloanele copacului. Deodată, mâna păroasă a tătarului sau a cazacului sau a ce-o fi fost el îl dibui, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și fie ca razele semilunii să lumineze cât mai mult firavul tău creștet. — Cu bucurie m-arăt în fața înălțimii-Tale și fie ca razele semilunii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privesc În urmă, așteptînd parcă să-i cheme cineva Înapoi. „În vremea aceea era În tot pămîntul o singură limbă și un singur grai la toți. Purcezînd de la răsărit oamenii au găsit În țara lui Senaar un șes și au descălecat acolo. Apoi au zis unul către altul: «Haidem să facem cărămizi și să le ardem cu foc!» Și-au folosit cărămida În loc de piatră iar smoala În loc de var. Și au zis iarăși: «Haidem să ne facem un oraș și un turn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu toiege În mînă, zicîndu-și apostoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adînc, ca și cînd ar fi voit să inspire pacea recuperată. Don Anacleto lîncezea alături de el, cu chipul pălind de la o clipă la alta și cu privirea tristă și autumnală. — Țara asta s-a umplut de tot căcatul, zise el descălecînd de pe oratoria-i colosală. — Hai, curaj, don Anacleto. Lucrurile au fost așa dintotdeauna, aici și pretutindeni, se Întîmplă să existe Însă momente de scădere, iar cînd te ating de aproape, totul se vede mai negru. Veți vedea că don Federico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să ridice slabe spirale de fum. La o anumită distanță, neatinse de foc, se zăreau câteva grămezi impunătoare de scânduri de tâmplărie. Ajuns În apropierea rugului, Dante coborî de pe cal, Îndreptându-se pe jos de zona arsă. În spatele său, bargello descălecase și el greoi, cu un oftat de nemulțumire, imitat de soldați. - Ai descoperit cine a construit... asta? Întrebă priorul. - Nu, Încă nu. Sunt pământuri ce aparțin familiei Cavalcanti, ți-am mai spus, necultivate de mult, fără intrări la cadastrul recoltei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în peisagiu un nou fior de viață, Voi blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!... Tot plumbul meu din suflet, o forme călătoare, Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare, Căci iată, vine vremea când albe, împietrite, Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite... Cad fulgii șovăielnici, așa cum în poveste Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zâmbet aripile plânse,/ V-aștept la grajdurile de smarald, -/ Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald/ Și eu v-aștept și chingile sunt strânse.// Când veți veni-n amurg sub înserare/ Vom călări frumoși prin elizeu,/ În cavalcadă, pân-la Dumnezeu,/ Descălecând la tronu-i, la picioare.” Și poate chiar așa, cum rostește cu șoaptă și zâmbet în aceste strofe din Scurtă despărțire, Teodor Pâcă a plecat el, primul, să zvânte aripile plânse. Costin TUCHILĂ București 2008-2013 Referință Bibliografică: Costin TUCHILĂ - TEODOR PÂCĂ
TEODOR PÂCĂ, BOEMUL SINGAPOREAN de COSTIN TUCHILĂ în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364377_a_365706]
-
cu sânii dezveliți și doar un voal alb îi cade peste nuditate, lăsând dezvelite coapsele frumos conturate. PRINȚESA: (cu voce melodioasă) Vino, iubitul meu! PALOȘ cu privirea ageră, părul negru căzut pe umeri și o mustață cu colțurile puțin ridicate, descalecă și se apropie cu mâna pe mânerul paloșului. Acea făptură ciudată continuă să strălucească într-o lumină străvezie. Ajuns lângă ea îi observă trăsăturile fine ale feței, buzele-i trandafirii, senzuale și ochii mari ca două mure în spatele cărora plutește
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Paloș călare pe armăsarul său înaintează pe o vale pe firul unei ape. După câțiva pași se oprește într-o poieniță lângă o cascadă al cărui tumult turbură liniștea pădurii. Discul auriu al lunii se ridică peste vârfurile stejarilor. Cavalerul descalecă.Armăsarul necheză de răsună valea, apoi se ridică nărăvaș în două picioare și scuturându-se se transformă în femeie. PRINȚESA: Iubitule, te-am purtat în spate ca pe un fulg de nea. Contrar tradiției noastre de a umbla numai noaptea
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
ambele versante ale Carpaților, pentru că voievodatul din Oltenia stăpânea Hațegul, iar Argeșul avea Făgărașul, pe care l-a pierdut la 1290-91. În momentul în care voievodul român s-a retras de la Făgăraș la Argeș, retragerea a rămas în tradiția populară „descălecat”, ca o venire de peste munți. -între 1290-1300, Țara Românească a fost vasală mongolilor Hoardei de Aur, care, profitând de criza dinastică din Regatul Ungariei, au ocupat cetatea Severinului. -în 1308 a venit rege al Ungariei, Carol Robert de Anjou și
UN BASARAB PENTRU ŢARĂ de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362357_a_363686]
-
încredere în mine! A doua zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
gândi că poate el îi va aduce vestea ce o aștepta, cine știe ce evenimente se întâmplaseră în țară sau în lume, precis era ceva important scris în „Scânteia”. Amână întoarcerea în gospodărie și așteptă ca Vasile, poștașul, să se apropie. Vasile descălecă de pe bicicleta lui cu o casă mai sus, scoase din grămada de ziare aranjată pe portbagajul bicicletei unul, îl împături încă o dată și îl vârâ între stâlpul porții și cadrul gardului. Era un bărbat mărunțel, de treizeci de ani, deși
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
se grăbească în urma lui. Curând au întâlnit un alt drumeț care a vorbit țăranului astfel: - Frumos îți șade, om în puterea vârstei, să mergi călare și să lași copilul acesta să alerge cu sufleul la gură în urma ta. Țăranul a descălecat, a ridicat copilul în spinarea măgărușului, iar el a apucat cu pas grăbit în urma acestuia. Nu multă vreme după aceea un alt drumeț și-a dat cu părerea: - Ia te uită, ștrengarul ăsta, care cu siguranță bate acasă toate coclaurile
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
un al patrulea drumeț s-a răstit la ei cu indignare în glas: - Nu vă e rușine, oameni fără suflet ce sunteți! Deșelați bietul animal, hai? Ați merita să-mi pun bâta pe voi, pe cinstea mea! Cei doi au descălecat, iar țăranul a luat măgărușul în cârcă, ajutat și de fiu, pentru că i-ar fi fost greu să care singur ditamai animalul. Intrând pe poarta gospodăriei sale, nevasta și-a bătut palmele de mirare văzându-l: - Te-ai dus în
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
târziu. Tănărul fecior de voievod, viitorul Basarab, căpătă ca feude ducatele de Făgăraș și Almaș luând în căsătorie pe comitesa Margareta, catolică, cu care zidi „Klosterul” din Câmpulung. Fu nuntă vestită ajunsă la urechile boierilor și interpretată mai târziu ca „descălecat” al lui Negru Vodă (altă diversiune ungurească ). Iată, fiul lui Tihomir împlinise și ultima condiție de a face „Țară noao” cum zice Letopisețul Cantacuzinesc. De aici înainte istoria se cunoaște, ba încă prea mult, interpretând-o fiecare cum vrea și
EROII BOIERI ŞI FĂURITORI DE ŢARĂ NOUĂ, STUDIU DE PROF. NICOLAE N. TOMONIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363703_a_365032]
-
a aflat de moartea cazacului din patrulă și, înfuriat, a amenințat că va da foc orașului dacă într-un ceas nu va fi predat trupul acestuia și nu va fi prins făptașul. Între timp, „cazacii, în mulțime de două sotnii, descălecară și se înșirară înaintea primăriei, de-a lungul stradei principale. cazacii, cu priviri crunte, cu cușme mari și mițoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată și neobișnuit de atrăgător”. Cetele de cazaci au început să
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
grădinii. M.Joseph renunțase la hainele de gală. Cămașa largă de culoare albă, umflată de vânt contrasta cu părul negru răvășit. Cum se putea încheia mai ciudat o noapte memorabilă? După minute bune, lecția de echitație s-a sfarsit. Bărbatul descălecă mângâind apăsat spatele calului. îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze. Alma îi urmărea fiecare mișcare. Curiozitatea ei creștea cu fiecare gest al lordului. Armăsarul se liniștea și se lăsa condus spre grajduri, tinut de căpăstru de stăpân
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]