143 matches
-
Din punct de vedere temporal, în marea lor majoritate, vetrele urbane din regiunea de la Est de Carpații Orientali s-au format în cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Excepțiile sunt date de așezările mai vechi, „anterioare descălecării lui Dragoș, precum Baia și Siret - întemeiate de sași”, sau de nucleele urbane conturate mai târziu, precum Focșani, Galați sau Fălticeni. Fenomenul apariției acestor centre se suprapune procesului de dizolvare a hegemoniei tătare la gurile Dunării și în teritoriile de la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acest duh al pădurii este unul al dinamismului spiritual regenerator, iar Încrederea În convertirea În cîntec a negrei mîhniri a șipotelor, legate poate de-o vrajă nefastă, este și ea limpede. Dealtfel, exilul semivoluntar al haiducului este recunoscut ca o descălecare În Împărăție: “Intră În codru, În patria verde”. Codrul, muntele sînt patria noii vieți dezlegate de povara și reperele vieții anterioare: “S-a pierde În munte, s-a pierde, / uitîndu-și de mumă și moarte”. Tonul elegiac, baladesc, accentuînd ruperea tragică
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
din estul și sudul acestora, și chiar cel de peste Dunăre în sud, ținea, după constituirea Ungariei ca stat și creștinarea acesteia, de coroana Ungariei, căreia șefii militari ai formațiunilor statale din aceste zone (voievozii) îi erau vasali. În felul acesta „descălecarea Moldovei” nu poate fi altceva decât expresia legendară a unei expediții de instalare a unui voievod supus, și de întărire a vasalității zonei. Același lucru a intenționat ulterior și regele Matei Corvin, pe care însă „ai săi” l-au alungat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la mijlocul secolului al XIV-lea, de la limba latină la limba română în toate zonele locuite de români. Costin vrea să stabilească cu exactitate chiar data exploziei demografice, data miracolului românesc: „Muntenii cu al lor Negrul sânt ceva mai vechi în descălecarea lor aici decât ceștialalți. Ei numără aproape patru sute de ani de la Negrul lor, pe când moldovenii socotesc peste trei sute optzeci” (p. 234). În consecință, pentru Costin nu există istoria românilor, există numai istoria romanilor, aduși de el până la cel de al
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Hotinul și toată regiunea Nistrului, ținuturile Orhei, Soroca și pe Prut jumătate din ținutul Iașilor, precum și jumătate din ținutul Sucevei... Orașele mai toate au fost întemeiate de sași, tot ei împreună cu ungurii ridicară și viile” (p. 233); în Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii, sașii și sârbii cu minunată repeziciune s-au așezat cu coloniile lor pe malurile Dunării” (p. 235). 8. La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Muntenia, după descălecarea lui Negru vodă „și ungurii, sașii și sârbii cu minunată repeziciune s-au așezat cu coloniile lor pe malurile Dunării” (p. 235). 8. La fel de fantastic decurge formarea limbii române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum rezultă și din afirmația că „toate râurile și însăși țara au denumiri de la al doilea descălecat” (p. 207). Seria acestor denumiri începe cu exclamația de bucurie a regelui maghiar Lasleu, care privind cum se îneacă tătarii fugăriți „a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
care, perpetuând tradiția statului dacic unitar, o continuă romanii, întâi pe teritoriul întregii fostei Dacii, apoi în spațiul extracarpatic și în sudul Dunării, până la retragerea lor sub conducerea regelui Ioan în Ardeal. În sfârșit, față de spargerea unității romanilor/românilor în urma descălecării separate, prin doi descendenți ai regelui Ioan, în Muntenia și Moldova, Cantemir inițiază prin sine procesul de reunificare a românilor, accentuând și adâncind ascendentul istoric al Moldovei față de celelalte zone locuite de români. În acest scop (4) el construiește pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tunului meu, cel mai puternic animal din baterie. El a mai tras tunul încă patru kilometri, după ce a primit un glonț din carabina unui ulan, de-a dreptul în orificiul de expulzare a balegii. Bravul Iarmaroc s-a prăbușit după descălecare, când se efectuase retragerea cu succes deplin. Ar fi trebuit să i se ridice o statuie. - Tunari la posturi, marș! comandă sublocotenentul cu bluza descheiată din copcile gulerului înalt. Are carotida spintecată și piele jupuită la bărbie. De astă-dată fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
magnum al lui Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812, Buda), singura dintre lucrările cardinale ale Școlii Ardelene care au văzut lumina tiparului în timpul vieții autorilor lor. Începutul românilor în Dacia este cronografiat de Maior ca venind odată cu "descălecarea românilor în Dacia" în urma cuceririi romane (Maior, 1990). Totuși, Maior simte nevoia de contextualizare istorică, astfel că narațiunea istoriei românilor pornește, în lucrarea sa, de la momentul contactului primordial al romanității cu teritorialitatea dacică reprezentat de primele războaie ale romanilor cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de 1730 ani până în ziua de astăzi" (Aaron, 1835, p. viii). Un alt element pe care Aaron îl împrumută din paradigma Școlii Ardelene îl reprezintă momentul cronogenetic al istoriei poporului român, pe care îl fixează în anul 105, cu ocazia "descălecării coloniilor romane în Dacia" (Aaron, 1835, p. 1). Continuând pe coordonatele stabilite de cărturarii Școlii Ardelene, de la care se revendica, și adăugând principiul naționalismului alături de aspirația unificării politice a românimii, "Aaron Florian realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care am clasificat-o în categoria ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
bazată pe republicanism, liberalism democratic și creștinism. În timpul împăratului Constantin, Heliade specifică faptul că "Religia chrestină deveni religia Statelor României" (p. 42). Deși în stare de fragmentarium, statalitatea românească a continuat pe toată durata mileniului întunecat al năvălirilor barbare, până la descălecările lui Radu Negru în Muntenia și a lui Bogdan în Moldova. La sud de Dunăre, Heliade menționează existența unui "regat Romano-Bulgar", iar în arcul carpatic, sub Ștefan I, "Ungurii cu Românii și cu popolii slavi formà un rigat nuou Ungro-valach
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
S-a întemeiat însă de elementul românesc plecat din Ungaria" (Floru, 1923, p. 45). Bogdan, care după întemeierea statului "a devenit descălecătorul țării Moldovei, fără voia regelui", este numit infidelis notorius (p. 46). Totodată, mitologia fondatoare a Țării Românești prin descălecarea lui Negru Vodă este destructurată și expediată în zona legendelor istorice fără acoperire faptică. Chestiuni fundamentale ale istoriei românilor, cum ar fi cele legate de momentele fondatoare, sunt convertite în subiecte de dezbatere. Spiritul dogmatic, atât de caracteristic epocii anterioare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și greutățile întâmpinate, Victor Jinga, Săcele în trecutul apropiat, astăzi și în viitor, Al. Stroe-Militaru, Păstoritul mocanilor săceleni în Țara Românească, Mocanii săceleni ca element de unitate și expansiune națională, Aurel A. Mureșanu, Necesitatea unui muzeu etnografic la Săcele, Noua descălecare românească a Săcelelor la începutul veacului al 18-lea, Țârculeștii, Păstoritul mocanilor săceleni ș.a. Rubricile cele mai bogate în informații sunt „Scrisori vechi”, „Folclor”, „Bibliografie” „Spicuiri mărunte”, „Poșta redacției”. Sectorul de poezie este susținut de I. Al. Bran-Lemeny, Ion Iordache
VIAŢA SACELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290535_a_291864]
-
cu teza Universul spiritual românesc în opera lui Mihail Sadoveanu. Din 1999 e șef al Catedrei de filologie română a Universității Libere Internaționale din Chișinău. A debutat cu proză în „Florile dalbe” (1988), iar editorial cu Vânătoarea de bouri sau Descălecarea Țării Moldovei (1990). Colaborează cu proză, articole și studii la „Tineretul Moldovei”, „Noi”, „Orizontul”, „Femeia Moldovei”, „Viața satului”, „Moldova suverană”, „Tineretul liber”, „Azi”, „România liberă” ș.a. I s-au decernat Premiul Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova (1990), Premiul Ministerului Educației și
VICOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
să-l plaseze pe scriitor pe o orbită deschizătoare de noi perspective epice. A scris și eseuri, adunate sub titlul Răzbunarea lui Nero (1993), și a publicat mai multe studii dedicate operei lui Mihail Sadoveanu. SCRIERI: Vânătoarea de bouri sau Descălecarea Țării Moldovei, Chișinău, 1990; Evohe, Burebista!, Chișinău, 1990; Hoții Prutului..., Chișinău, 1991; Răzbunarea lui Nero, Galați, 1993; Cornul de Aur, Chișinău, 1994; Țara cu viță-de-vie, Chișinău, 1996; Sadoveanu sau Miracolul sufletului românesc, Chișinău, 1997; Mihail Sadoveanu sau Viziunea românească asupra
VICOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
se consacră realității lingvistice și culturale „din lumea balcanică”. În linia preocupărilor sale de etnopsihologie, Dumitru Drăghicescu încearcă să elucideze aspecte omise până atunci. Un loc special se acordă istoriei, aici remarcându-se contribuțiile lui A. D. Xenopol (Istorie și geologie, Descălecarea Munteniei, Centenarul răpirii Basarabiei), Radu Rosetti și Vasile Pârvan. Câteva reconstituiri (Jurământul țării la 1777, Nunta domniței Maria cu Ianusz Radziwill, Nunta domniței Ruxanda) propune Ion Grămadă. În domeniul filosofiei, Ion Petrovici prezintă ideile lui Raymond Poincaré și Herbert Spencer
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
magnum al lui Petru Maior, Istoria pentru începutul românilor în Dachia (1812, Buda), singura dintre lucrările cardinale ale Școlii Ardelene care au văzut lumina tiparului în timpul vieții autorilor lor. Începutul românilor în Dacia este cronografiat de Maior ca venind odată cu "descălecarea românilor în Dacia" în urma cuceririi romane (Maior, 1990). Totuși, Maior simte nevoia de contextualizare istorică, astfel că narațiunea istoriei românilor pornește, în lucrarea sa, de la momentul contactului primordial al romanității cu teritorialitatea dacică reprezentat de primele războaie ale romanilor cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de 1730 ani până în ziua de astăzi" (Aaron, 1835, p. viii). Un alt element pe care Aaron îl împrumută din paradigma Școlii Ardelene îl reprezintă momentul cronogenetic al istoriei poporului român, pe care îl fixează în anul 105, cu ocazia "descălecării coloniilor romane în Dacia" (Aaron, 1835, p. 1). Continuând pe coordonatele stabilite de cărturarii Școlii Ardelene, de la care se revendica, și adăugând principiul naționalismului alături de aspirația unificării politice a românimii, "Aaron Florian realizează în istoriografia românească trecerea de la iluminism la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
teritorial, legând istoria românilor nu atât de istoria și preistoria romanilor, cât de teritoriul dacic și de vechii săi locuitori. Dacă în Idee repede... (lucrare pe care am catalogat-o ca aparținând avangardei gândirii istoriografice), Aaron deschidea epopeea românilor cu "descălecarea coloniilor romane în Dacia", în Manual... (lucrare pe care am clasificat-o în categoria ariergardei consensului societal), narațiunea istorică izvorăște din "Dacia veche" și de la "Lăcuitorii Daciei" (agatirzii, apoi geții). Albineț, de asemenea, pornește de la "cele mai vechi întâmplări ale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
bazată pe republicanism, liberalism democratic și creștinism. În timpul împăratului Constantin, Heliade specifică faptul că "Religia chrestină deveni religia Statelor României" (p. 42). Deși în stare de fragmentarium, statalitatea românească a continuat pe toată durata mileniului întunecat al năvălirilor barbare, până la descălecările lui Radu Negru în Muntenia și a lui Bogdan în Moldova. La sud de Dunăre, Heliade menționează existența unui "regat Romano-Bulgar", iar în arcul carpatic, sub Ștefan I, "Ungurii cu Românii și cu popolii slavi formà un rigat nuou Ungro-valach
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
S-a întemeiat însă de elementul românesc plecat din Ungaria" (Floru, 1923, p. 45). Bogdan, care după întemeierea statului "a devenit descălecătorul țării Moldovei, fără voia regelui", este numit infidelis notorius (p. 46). Totodată, mitologia fondatoare a Țării Românești prin descălecarea lui Negru Vodă este destructurată și expediată în zona legendelor istorice fără acoperire faptică. Chestiuni fundamentale ale istoriei românilor, cum ar fi cele legate de momentele fondatoare, sunt convertite în subiecte de dezbatere. Spiritul dogmatic, atât de caracteristic epocii anterioare
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ca profesor la liceu Vasile Bumbac, născut la 5.II.1937 și mort la 27.II.1918, ca fiu de țăran din Costâna - Suceava. V. Bumbac a fost poet și pe lângă alte poezii, a compus și o poem cu tema Descălecarea lui Dragoș în Moldova, care trebuia să cuprindă 12 cânturi, din care a publicat numai 2 cânturi în Foaia „Gazetei Bucovina” la 1869, descoperite și analizate de N. Iorga în „Oameni care au fost”, Ed. BPT, vol. II, 1967, p.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
împrumută recuzita iredentistă interbelică, vorbește de o țară pe care, chipurile, ar fi pierdut-o de două ori, în 1526 prima dată și în 1918 a doua oară. Omul nostru, amețit de istoria milenară a „splendidei rase”, vorbește de „Noua descălecare” secuiască, folosind un termen luat din istoriografia românească, cu profunde semnificații: „descălecare” în sens de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu poate fi decât un bantustan, asaltat de români, care l-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fi pierdut-o de două ori, în 1526 prima dată și în 1918 a doua oară. Omul nostru, amețit de istoria milenară a „splendidei rase”, vorbește de „Noua descălecare” secuiască, folosind un termen luat din istoriografia românească, cu profunde semnificații: „descălecare” în sens de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu poate fi decât un bantustan, asaltat de români, care l-ar putea lăsa să moară de foame, închizându-i granițele. Vă amintiți
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]