233 matches
-
Acasa > Stihuri > Semne > DĂ-MI O LIRĂ... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului dă-mi o liră... voi mai scrie încă poate doar poeme de iubire, așa nude, descărnate, să rămână-n amintire. cu orgi și cu harfe vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
lui Brâncuși devin, la Niram, pretexte, evocări, trimiteri înspre contemporaneitatea și intimitatea pictorului. Să privim acum Legea relativității niramiană. Pe o structură din lemn, asemănătoare cu un șasiu pictat pe dos, descifrăm tripticul evocării perfecțiunii formale. În centru, doi bărbați descărnați, cu aparență de năluci, cercetează pe orbește (aluzie la geamăna Sculptură pentru orbi) anatomia unei muze adormite, frumusețea reală a Modelului. În dreapta, de veghe, în semiîntuneric, vedem frumusețea Operei (chipul de bronz lucitor al Domnișoarei Pogany). În stânga, portretul „clasic” al
LECŢIA LUI BRÂNCUŞI de DAN CARAGEA în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350408_a_351737]
-
Paiele și pământul sunt totuna. Este rândul mâinilor să își intre în rol. Ceea ce simți acum, când frămânți și modelezi lutul, nu vei mai simți niciodată. Bulgării frământați îi strecori între lațuri, îi îndeși cât mai bine cu pumnii, scheletul descărnat își schimbă încetul cu încetul înfățișarea; puțin câte puțin o părticică din sufletul tău devine al lui, găsindu-și locul în vreun ungher, după ce vei fi terminat și tavanul, alcătuit din șipci bătute mărunt pe grinzi, pământ și pleavă. Odată
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
minte că dintr-un stâlp gros cam de un metru în diametru a mai rămas în locul în care Pleată își îndreptase tirul, doar fierul beton, bare groase cât înceheitura mâinii, ca într-un final să vedem un fel de schelet descărnat și răsucit, din oțel beton. După ce fumul s-a risipit unul din noi, nu mai știu cine a zbierat în căști că betonul începe să înghețe foarte repede... -Panică! spuse Shantal Perlin. -Exact! Panică! Noroc că eram destul de aproape de poarta
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]
-
criză de slăbiciune. Nu, rostise cu glas șuierat bătrâna, agitându-și degetele diforme înspre ochii noștri, nu aveți ce căuta aici! Sub privirile mele mirate, strania ființă care încerca, dintr-un inexplicabil motiv, să ne alunge, își retrăsese tremurând mâinile descărnate și începuse să-și ridice de pe chip voalul nesfârșit de lung, dezvăluind o față ridată, descompusă de furie. Rictusul buzelor ei vineții semăna cu surâsul disprețuitor al defunctului. Voi l-ați ucis, ticăloșilor! răcnise baba, împroșcând picături de salivă. Voi
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
principiu coherent: pe de o parte, iubita trimițându-și din depărtare chemarea, care în ultimă instanță va duce spre moarte, pe de alta, iubitul “mortul viu “, ce-și consolează partenera neinițiată în acest joc, anunțând cu solemnitate, în timp ce pe umerii descărnați îi flutură hlamida infernală, trecerea în imperiul fiului zeiței Nix, noaprea cea veșnică. Visul face, în volumul Întunecatul April, stabile tentative de a se elibera din condiția sa de element imaginar și a se acredita în realitate, poetul reiterând astfel
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > COPILUL LACRIMILOR TALE Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului de un timp ochii tăi mamă începuseră tot mai mult să semene cu toamna ai strigat în noaptea descărnată s-au auzit doar clopote ultimele tale lacrimi se topesc pe buzele-mi arse de atâta tristețe nu plâng doar căprioarele nu vor mai bea niciodată din palmele tale nu plâng doar soarele nu va mai răsări niciodată ca mai
COPILUL LACRIMILOR TALE de SORIN OLARIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359428_a_360757]
-
le-a parcurs fugitiv, „scotocind în vechi mistere”, și pe care forma poetică le-a salvat de la uitare. Să păstrăm însă ideea, ca pe un „fir al Ariadnei”, că pentru poet „Cuvintele rămân cu toate/în urmă, undeva uitate,/în descărnate pulberi de idei.” (Pulberi de idei). Altfel spus, și noi suntem obligați să nu rămânem la nivelul cuvintelor ci să intuim, după puteri, tăcerea din ele. Este o „tăcere” prin care poetul se manifestă plenar și se ridică, ambițios, puternic
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
yanchei pur-sânge au scăpat și ei ... XIX. COPILUL LACRIMILOR TALE, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 348 din 14 decembrie 2011. de un timp ochii tăi mamă începuseră tot mai mult să semene cu toamna ai strigat în noaptea descărnată s-au auzit doar clopote ultimele tale lacrimi se topesc pe buzele-mi arse de atâta tristețe nu plâng doar căprioarele nu vor mai bea niciodată din palmele tale nu plâng doar soarele nu va mai răsări niciodată ca mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
TRECĂTOR PRIBEAG PE PĂMÂNT! M ĂR T U R I S I R I Toate anotimpurile pe meleagurile Țării de Sus au o splendoare, un farmec aparte dar, primăvara, doar ea, când vine cu miracolul ei și urcă seva în „descărnatele crengi cenușii” cum spunea poetul Nicolae Labiș, în toată ființa mea simt o puternică revigorare. Dulci fiori și o chemare din adâncuri mă duc mereu unde natura renaște sub ochii mei și renasc și eu cu ea deopotrivă. Dorința de
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
sau în lateralul mașinii. Nu i-ai observat până acum? Greu de crezut. Ia privește acolo în stânga. Da, da, pare o doamnă care se duce să își umple mașina cu legume din piață. Ia dă-i un claxon. Un craniu descărnat, cu sânge la gură și cu doi ochi verde smarald se întoarce amenințător. Accelerezi și inventezi o dreaptă. Frânezi brusc în spatele unui camion oprit pe banda a doua pe avarii. De la volan se dă jos o creatură jumătate curier, jumătate
Când te urci la volan încetezi să mai fii om () [Corola-blog/BlogPost/338023_a_339352]
-
ce intră peste vacile lui Stoican.Muta, roșie la față și cu ochii scăpărînd se apropie de vie, rupe un strugure pe jumătate copt și gonește câinele lovindu-l cu piciorul.Apare Stoican, un dop de om cu niște brațe descărnate care-i atârnă pe lângă corp. -Fire-ați ai dracu! Fire-ați ai dracu, cu mama voastră de gîndaci! Veniți aici la vie să distrugeți munca omului! Luă o ramură de salcîm cu spini și lovi cu ură oaia care se apropia
AMELY P2.. FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343647_a_344976]
-
de ele însele când ești singur devii o pradă ușoară în ghearele ascuțite ale gândului îți poți imagina lucruri înspământătoare precum că ți-au murit caiii de pildă parcă-i și vezi la marginea drumului cu dinții rânjiți cu tigvele descărnate cioclii n-au timp să strângă cadavrele cailor morți demonstrează pentru salaii decente în fața Guvernului Referință Bibliografică: Indignări / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2223, Anul VII, 31 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel Conțu : Toate
INDIGNĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377431_a_378760]
-
Acasa > Stihuri > Imaginatie > ADRIAN BOTEZ - DESCÂNTECE (POEME) Autor: Adrian Botez Publicat în: Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016 Toate Articolele Autorului DESCÂNTEC DE UMILIRE ȘI PROHODIRE A TIMPULUI Timp descărnat Timp deșănțat cin' te-a stârnit la fire? cin' te-a născut cin' te-a crescut umflat dumnezeire? neant vărsat și surd la sfat călău de-eoni și-iubire drac expurgat din gnomi vomat - moț la nefericire... de pietre seci
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
de tristețe de gheață, zugrăvită pe ea. Coborî lin, plutind și se opri dincolo de ușa unde eu încremenisem ca sub forța hipnozei, cu nasul lipit și mâinile amândouă sprijinite de geam, cu palmele deschise. Își lipi de geam palmele-i descărnate, cu gheare ca de acvilă , femeia coborâtă dintre stele suprapunându-le peste ale mele ca într-un joc de copii. Ochii ei de foc înghețat, triști fixau intens privirea mea hipnotizată. Îmi făcu un semn cu privirea arătând spre înalt
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
-i stătea în cale, cât cuprindea cerul și pământul. Astă noapte, vlăguit de forțe și odată ce demonii stihiilor sale s-au mai domolit, s-a retras în văgăunile lui din spatele munților, dând răgaz de odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
odihnă pădurii ce-și întinde brațele descărnate, obosite de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu veșnicie întinderile și satul pregătind
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
lacrimi plânse în izvoare tainice și torente sălbatice și reci precum inima stâncilor din care s-au năsut și care își feresc privirile oarbe de strălucirile dureros de albe, ce se revarsă în cascade tăcute orbitoare. Pe unul din brațele descărnate ale mărului din spatele casei se lăfăie căsuța vrăbiilor și a pițigoilor, agățată acolo de Ionică și Violeta, cu două zile în urmă. Bunicul îi ajutase să construiască din scândurele adăpost păsărelelor din livadă explicându-le că iarna bate la ușă
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
curent de aer și pe ușă începe să intre în cameră o ceață lăptoasă vineție, de formă alungită, care încet, încet, prindea formă umană, păr lung, ochii ca de spectru. Se vedea prin ea, fiind translucidă, avea fața vânătă și descărnată, încât se vedeau contrurul oaselor prin transparența acelui abur lăptos, din care era creată himera. Răspândea în cameră un miros neplăcut și o senzație de frig, însă nu frigul obișnuit provocat de un curent de aer rece. O senzație de
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
fost prinsă de o gheară știam reverența din memoria șuviței sure numărul pașilor după contrapunctul condurului la schimbarea perechilor mi-am lungit arcul din gât și-am știut că-mi schimbasem perechea locul ghearei fiind luat de o mână uscată descărnată albastră era o umbră cu buzele cenușii cu o șuviță sură de păr la reverul fracului tablă de șah o arlechino mi-am spus în gând ce cauți aici în timpul acesta pierdut cine să râdă și cine să plângă dintre
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
de “lampa lui Lenin” de o sută de ani, iar acum ne simțim “eliberați” de povara muncii și puși față în față cu nimicul: ajunge un laptop și o rețea de socializare precum Facebook-ul pentru a rămâne captivi în brațele descărnate ale nimicului care se întinde peste întreaga lume și înhațe câteva miliarde de oameni în doar zece ani. Cu alte cuvinte, comunismul și capitalismul, atunci când operează cu cenzura tehnologică și de idei, adică prin genocid economic și cultural, devin două
TITANICUL CRIZEI VINE DIN SUA ŞI BĂRCUŢA DE SALVARE DIN ISLANDA. de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345779_a_347108]
-
și m-oi topi în noapte.// Voi aștepta semnalul preacunoscut de noi,/În foșnetul de frunze, pe-aleea pentru doi./ Învolburat de gânduri, pe drumul de sihaștri,/Mă voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri.// Stejari s-or înclina cu ramuri descărnate,/ Potecile, pesemne, dorind să le arate,/Și vor vibra în muzici ai cerului pilaștri,/ Când voi porni spre Țara Vulturilor Albaștri’’ (Spre Țara Vulturilor Albaștri-DE ANIMA, Poeme de rostit în șoaptă, pag.17 ). Vasile BURLUI este un poet situat în
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
i se-ntâmplă. Într-o frântură de secundă până ce lumina se stinse, îi apăruse figura în oglinda stăpânită de aburul subțire al ochilor săi. Oasele feței închipuiau un zâmbet hidos. Memoria vizuală îi fixă pe retină imaginea fioroasă a chipului descărnat, însoțindu-i gândul din urmă: Prezentul continuu... am reușit! * De dincolo de oglindă, Zeit rânji cu cinism: -N-a durat prea mult... ce efemer... cât de perisabil... Acum, alt efort, altă conferință, în alt oraș... cu alt voluntar... Referință Bibliografică: VOLUNTARUL / Angela
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
o scenă fulgerătoare: omul, cocoțat pe pat, se aruncă în gol, fâlfâind din brațe și căzând aproape instantaneu cu zgomot pe podea. După care acțiunea se repeta... Al treilea avea o vârstă incertă, dată și de zbârciturile multe de pe chipul descărnat, dar și de rezoluția nu tocmai potrivită a înregistrării. Nu părea să facă nimic special, cu excepția faptului că nu-și ținea gura închisă o clipă. Reprezentantul azilului - un doctor tinerel, emoționat de interogatoriul Procurorului agresiv, explica faptul că omul vorbea
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor străpunge zorii înghețați, zdrențele agățate de ramuri vor fi dăruite țărânii, drept ofrandă, de brațele descărnate ale copacilor și vor deveni și ele țărână, asemenea tuturor lucrurilor trecătoare. Aceasta e menirea hărăzită de creator pentru toate lucrurile efemere, incluși oamenii, care adesea uită acest amănunt. Totul se transformă în țărână. Magdalena se apropie de pat și
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]