240 matches
-
deja conceptori, planificatori educaționali care iau În calcul un astfel de univers socializant, de Întâlnire virtuală și de schimb „la distanță” al experiențelor. Socializarea tinde să dobândească o dimensiune nouă, una extensivă, integrând și experiențe atipice, cele de ordin virtual, „descărnate” de concretețea contactelor sau trăirilor directe. Adultul de mâine Își va aminti cu emoție de prima declarație de dragoste făcută către cineva necunoscut (eventual, Într-o altă limbă!), pe care nu-l va Întâlni, poate, niciodată. Noile sisteme de conectare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
se sclifosească. Era o priveliște oribilă. Mi-amintesc că mi-a povestit o dată cum i-a făcut propuneri un homo, oferindu-i douăzeci de dolari. Bill a refuzat, zicînd: „Nu cred că ai fi foarte satisfăcut”. Și-a bîțÎit șoldurile descărnate. „Ar trebui să mă vezi gol”, a zis. „Zău că sînt drăguț.” Una dintre cele mai scîrboase teme de conversație a lui Bill consta În buletine informative amănunțite despre starea intestinelor lui. - CÎteodată se face-n așa hal, că sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
deplină credință, cu tot sufletul și cu toată sensibilitatea, s-ar putea afla în situația de a-i exprima realitatea profundă. Văzut din exterior, examinat doar printr-o observație obiectivă, mitul riscă să nu mai ofere decât o imagine fosilizată, descărnată, asemenea unei planșe anatomice, despuiată de toate misterele vieții, asemenea cenușii răcite din vatră."200 Totuși, afirmă Girardet, există o "logică internă a mitului", succesiunea acelor imagini și simboluri fiind inserată într-un sistem, într-o "sintaxă" (conform noțiunii lui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
proba existenței unei dimensiuni narative în orice act de cunoaștere. După cum observa Paul Ricoeur în Temps et Récit (vol. 3), nici măcar fenomenologia husserliană - gândită ca strenge Wissenschaft - nu poate evita recursul la figurile de stil. Pe scurt, nu există idealități descărnate, lipsite de un anume efect de limbaj, forjat într-o matrice istorică specifică. Nu există o întemeiere sau obiectivitate absolută, după rigorile rațiunii iluministe. Dacă nici științele exacte nu pot evita contingența paradigmelor incomensurabile (Th. Kuhn), atunci este cazul să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Nu o atmosferă întâlnim aici, sau starea psihologică a cuiva pătruns de tristețea tabloului automnal. Mai degrabă o întrepătrundere în care febra toamnei, îmbătrânirea, recluziunea și înstrăinarea sunt tot atâtea semne ale unor imagini în declin. Dar ceea ce semnifică imaginile - descărnate parcă de corpul vizibilității imediate - se spune mai curând decât se vede, se aude în cântecul greierilor, în sfântul lor dor de izolare ce înzestrează lumea întreagă. Ce înseamnă acest cântec? Face el imagine în corpul poetic? Dacă la acest
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dar el e orb oricărui spectacol reprezentat în textura destrămată a lumii. "Groapa oarbă" din cuvânt e imaginea vacuității rostirii de dinaintea rostitului, nespusul - adânc grăitor ! - al nevederii și al nonmanifestării. Căci ce ar putea să vadă și să spună cuvântul descărnat, destrupat (de vedere și de cuvântare) ca de veșmântul sclipitor al celor trecătoare? A treia și ultima încercare le împlinește pe cele anterioare, recapitulându-le printr-o revenire superioară (parousiacă) la ceea ce le-a făcut cu putință, cuprinzându-le în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o echipă și totul era, pur și simplu, frumos. Când ești copil nu faci mofturi, n-ai criterii chiar așa de exclusiviste. Voci care-mi vin, care trebuie stăpânite, strunite, puse cumva într-o ordine. Amintiri pândite de ambiguitate. Amintiri descărnate, decolorate. Cum adică? Chiar așa, pur și simplu. Acea dimineață când m-am sculat și cerul era plin de ciori. Să-ți vină poftă să vânezi ciori. Toate sunt la fel. Cui ce-i pasă dacă o mierlesc? O cioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram decât niște cadavre vii, mărșăluind fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Tactică de supraviețuire Simt că trupul meu se reduce cu fiecare zi tot mai mult. Se usucă și scade. Slăbesc, nu atât din cauza lipsei de hrană, care îmi este suficientă, cât din cauza hotărârii mele exclusive. Mă simt mai bine așa, descărnat, și chiar și apetitul mi s-a redus la strictul necesar. Tot ce mișcă aici, în jur, pare să asculte de această lege: se ascunde, se șterge, se diminuează, se reduce, ca să fie mai puțin vizibil. E o strategie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și de oroare; avea obrajii supți și veștezi, buze albe, aerul bolnav, rău și scârnav, o paloare murdară, înfățișarea unui trup mucegăit, nu i se vedea nici urmă de cămașă, o veche redingotă neagră lipită de niște mădulare subțiratice și descărnate; părea să fi trăit până atunci într-o cloacă și că tocmai ieșise din ea; mi s-a spus că este Blanqui. Blanqui spune o vorbă despre Polonia; apoi, întorcând-o scurt către treburile de politică internă, cere răzbunare pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și călău în același timp: „Am pe umeri capul unui animal fugărit, / mâinile sunt gata oricând să mânuiască sabia”, damnat și „țintă grației”; blestemat, el strânge cu disperare la piept „rămășițe de Hristos”. „Nu mai am în minte/ decât vocea descărnată a inexprimabilului”, mărturisește poetul. Rareori însă „inexprimabilul” s-a exprimat mai bine în limba română. Diotima este un fel de jurnal sans rivages, în care se amestecă morții cu viii, trecutul cu prezentul, realitatea de coșmar cu visul și feeria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
instaurat de rouă dezvăluie noul statut, purificat, al protagonistului și reușita incursiunii sale, dat fiind că aceste picături de apă simbolizează binecuvântarea cerească. Folosită în medicina populară pentru proprietățile ei terapeutice și magice, roua consacră: la evrei „redă viața osemintelor descărnate, roua lunară, la chinezi, limpezește vederea și oferă posibilitatea de a atinge nemurirea. Nemuritorii din Insula Ha-Tehu, afirmă Liezi, se hrănesc cu aer și rouă”. Toate aceste transmutații corespund unei ruperi de nivel, condiție obligatorie pentru declanșarea inițierii. Credințele legate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cum îi zice el) nu poate să nu evoce, prin unele situații și detalii (cerceii cu care-i cumpără bunăvoința), sfera sordidului. Faptul că pînă la final nu mai pare sordidă, ci frumoasă și importantă, se datorează nu doar fervorii descărnate a lui OToole darului său de a pune puțin Don Quijote în tot ce face , ci și delicateții excepționale a scriiturii lui Hanif Kureishi și a regiei lui Roger Michell. Venus (Jodie Whittaker) e superb aleasă : nu e o tînără
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unui sex-simbol precum răpitoarea lui Iudita. La Egon Schiele, discipolul, admiratorul, prietenul lui cu care apare pe pânza acestuia, Ermiții, e altfel. Moartea e reală, ea este, în viață, ca un spin original înfipt sub piele. Se află în trupurile descărnate, deformate, expuse în atitudini deșănțate, și până și în pacea familială. Schiele era fiul unui funcționar la căile ferate și, în copilărie, locuise o vreme, cu familia, în localul gării din Tulin, un orășel de pe malul Dunării. Primele lui schițe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dracu` dacă nu mi s-a părut și mie că e ceva în stufăriș... N-are cum să mai iasă mă-ta din mormânt, de la Străulești, da` zău că am simțit o privire-n gât. Niște degete lungi și osoase, descărnate, care urcau înspre bărbie și strângeau din ce în ce mai tare. Da` ce să aibă mă-ta cu mine, Dumnezeu s-o ierte, că nici la ea nu m-am dat și din coana Lucreția n-am scos-o?! Tică ia și el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lui, muncitoare, și atunci trimite vise, le aranjează ca pe poze în album, da` ele nu se leagă și se amestecă, nici creieru` n-are ce să le facă, de-aia visezi tu gogoși cu gem și pe tac-tu descărnat și pe mă ta tot îndrăgostită... Baronu` apucă cele două vâsle și începe să vâslească încet, îndreptând barca înspre locul de unde se ridică, încă, un firicel de fum. Se luminează de ziuă, iar pe deasupra bălții încep să plutească văluri de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
uimiți. Li se pare sau nu, dintr-o pungă de plastic vine un miros puternic de gogoși... Tică înjură și aprinde țigara, iar șoferul începe să le spună un banc porcos, strîngând volanul cu niște degete albe, lungi, osoase, parcă descărnate... Cetatea din anticamera trecutului Poarta mare a cetății, la care ajungeai după ce traversai podul ce se arcuia viguros peste canalul împrejmuitor, plin cu apă, fusese lovită cu presupusă încrâncenare de pumnii neobosiți și nemiloși ai timpului, de-a lungul anilor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu mai fac eforturi. Ajungi să‑ți fie lehamite să tot inventezi trucuri, să tot frămânți mingea de chit și să tot Încerci să reconstitui un puzzle, doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta doctorul, care știa prea bine că dacă nu execut exercițiile pe care mi le prescrisese o să mă dezintegrez. Detestam exercițiile, dar nu‑mi puteam permite să mă dezagreg. În plus, Îi datoram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a trecut de miezul nopții”. Era Pascu șeful gunoierilor care-l striga și pe el la treabă. Mai murmură odată ca pentru cineva pitit în întuneric: „Trebuia, înțelegi,... trebuia”. Lăscărică, înalt și cu părul veșnic zburlit, dădea din mâinile lungi descărnate spunând ceva cu mare aprindere, dar pentru el glasul lui Lăscărică se pierdea în zgomotul pe care-l făceau roțile căruței pe pavajul prost din piatră de râu de pe străduța îngustă de la marginea orașului. Făcu un efort ca să înțeleagă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se reflecte realitatea în toată măreția sau decăderea ei”. Omul cel ciudat de pe scaun se trezise din nou vorbind, tocmai acum când toți uitaseră de el. Bătrânul râcâia mai departe cu unghia marginea teracotei. Muribundul tresări violent, apucând cu degetele descărnate marginea băncii, schiță un efort de parcă ar fi vrut să se dea jos, apoi mâna-i căzu moale pe piept. Cu sforțare o aduse și pe cealaltă, oftă ușurat ca după un mare efort, adânc și totodată atât de straniu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o cifră dezolantă? Câtă dreptate au avut Vauban, Boisguillebert și atâția economiști celebri să înfiereze în termeni energici distilarea grâului, sursă de degradare și de nefericire! Ce confirmare tristă le aduc vorbelor lor aceste ținuturi nefericite! Țăranul e sfrijit, palid, descărnat, acoperit de zdrențe, atins de o îmbătrânire prematură; privirea sa posacă și veștejită cată în jos; locuința sa nu merită nici numele de colibă, nici pe cel de bordei; ce denumire poate fi dată acestor cocioabe infecte? Bisericile înseși, atât
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît de perfect armonizată, ca moleculele de untdelemn, formînd o plasmă translucidă, suav gălbuie” (La o statuie). La rîndul lor, starea de criză a ființei, angoasa, spaima în fața golului nu se exprimă printr-un patetism descărnat, printr-o fierbere de abstracțiuni, cum se mai întîmplă, ci pe un portativ al factorilor cotidianului, al unei domesticități ce le insuflă verosimilitate. Autoarea intuiește că pentru a accede la poezia ce ar putea-o reprezenta nu se cuvine a
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
fantezistă, mai plină de nebunie. Pe scenă, protagoniști și spectatori, cuprinși toți în decorul stilizat, fantastic și realist al lui Horațiu Mihaiu ne puteam privi în oglinzi chipurile și destinele, victoriile și lașitățile, voluptatea umilinței mai mult sau mai puțin descărnate. Sîntem toți chiriași în spațiul proprietate personală a morții. Costume și machiaje adînc studiate de Alina Herescu dau formă ceremoniei desfășurate ca un ritual de tip "teatru-n teatru". Maestrul de ceremonii, Coca Bloos (doamna Grollfeurer) și-a concentrat cinica
Îndărătul ideii de paradis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15561_a_16886]
-
tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat unui lirism de idei. Cât despre capacitatea imaginală a cuvintelor, aceasta apare abia după ce trecem de versul întâi, ca de un prag liric. Îndată după aceea, însă cuvintele poetului își afirmă capacitatea lor
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
a putea fi surprins într-o dimensiune umană, în care se pierd în același timp și memoria trecutului și proiecția viitorului, și posibilitatea de a integra acest viitor într-o acțiune prezentă. Ne-am afla deja într-o stare abstractă, descărnată, în care lucrurile continuă din simplă inerție și devin propriul lor simulacru, fără a li se putea pune capăt. Ele nu mai sunt decît o sinteză artificială, o proteză. Aceasta înseamnă, desigur, a le garanta o existență și un fel
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]