192 matches
-
în stare să schimb rânjete cu el la această anume reuniune în doi. Îmi aduc aminte că, totuși, l-am bătut prietenește pe umăr. Pe urmă m-am prăvălit pe canapea, drept în fața lui, și am terminat, în fine, cu descheiatul tunicii. — N-ai o casă a dumitale unde să te duci? l-am întrebat. Cine are grijă de dumneata? Porumbeii din parc? Ca răspuns la aceste întrebări provocatoare, musafirul meu a continuat să toasteze cu și mai mult entuziasm, ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și-a tras fermoarul de la pantaloni și mi-a șoptit: — O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-a ivit penisul lui în erecție. L-am împins înapoi pe pat, cu ultimii nasturi de la cămașă descheiați, cu pantalonii în vine, cu pielea palidă în contrast cu costumul bleumarin și pădurea de păr pubian închis la culoare. Penisul i s-a ridicat spre înălțimi și a întins mâna spre mine. M-am pliat deasupra lui, foarte excitată deodată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aniversarea printr-un „marș” de pomină. Mai Întâi, făcu eforturi ca să-și conștientizeze vârsta, obișnuindu-se Încetul cu Încetul cu ideea că trupul său nu suferise totuși schimbări esențiale. De multe ori, medicul se trezea stând, cu halatul de mătase descheiat, În fața oglinzii de pe hol și făcându-și complimente. „Nu-i așa că n-am Îmbătrânit?” murmura el, studiindu-și cu atenție ridurile de pe frunte. Și tot el Își răspundea: „Și chiar dacă ai fi Îmbătrânit, vârsta aceasta Îți conferă eleganță...”. Sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
le puteți repera după monument...” „Monumentul, desigur, vă reprezintă pe dumneavoastră?” Îndrăzni să Întrebe unul din meseni. „În persoană?” răspunse Noimann dezinvolt. „În halat, cu pipă și-n papuci”, spuse o altă voce, râzând Înfundat. „Exact”, făcu Noimann. „Cu halatul descheiat și În papuci...” Noimann nu glumea... Într-adevăr, fiind Într-o zi cu chef, achiziționase câteva cavouri, pe care le modernizase, cum se spune, după ultimul răcnet, dotându-le cu bar, combină frigorifică plină cu tot felul de sticle, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
celălalt are ochii Închiși ca pentru semn, are o figură blândă, Împăcată cu toate, este foarte tânăr și are o coafură bogată de culoare neagră. Alături de această grămadă de cadavre se află un soldat cu capul descoperit și cu mantaua descheiată. De gâtul lui atârnă o cutie semirotundă În care se află un binoclu sau, pur și simplu, ceva de mâncare. Fața celui viu pare răscolită de oroare, de groază. Ochii Îi sunt supradilatați și privesc undeva În sus, iar mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Lopez urlă: — A greșit! Pendejo, a fost un genocid împotriva celor ca noi, comis de cei ca voi! Vorbești mieros cu cine nu trebuie despre ce nu trebuie ca să încasezi ce nu trebuie... Dudley păși în fața celor trei cu haina descheiată și cu pistolul calibrul 45, insigna și tresele la vedere. Statura lui impunătoare făcea din cei trei mexicani un fel de umbră a sa, iar vocea lui urcă mai multe octave, dar nu se sparse. — Cei șaptesprezece compatrioți jegoși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
vizitator. Pran este lăsat la oarecare distanță de poarta din spate și condus de o hijra pe o ușă laterală. Bat și le răspunde vocea guturală a maiorului. Îl văd așezat la birou, îmbrăcat în aceeași uniformă dezordonată, cu nasturii descheiați, care lasă să se vadă un pântece proeminent. Pe cap, are o pălărie verde din crep șifonat, amintire de la festivalul religios pe care englezii l-au celebrat în acea zi. Maiorul asudase și vopseaua ieftină a pălăriei începuse să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
maiorului Privett-Clampe. Din nefericire, vedeta acestui spectacolul nu e de față. Platforma este goală, se află acolo doar Jean Loup, îmbrăcat seducător pentru a-l atrage pe maior; dat cu puțin ruj, cu pantaloni strâmți pe corp și cămașă kaki descheiată până la brâu. Jean Loup se poticnește, acoperindu-și ochii. Cu aparatul de fotografiat proptit de o creangă, Birch se împleticește și înjură, apoi (cu adevărat profesionist) își revine și întoarce lentila spre acțiunea ce se desfășoară la nivelul solului. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fără studii, băiat bun, deși cam hahaleră. Era Întuneric beznă și, când a ieșit din casă să vadă la cine se dă dulăul, s-a speriat și-a scăpat felinarul. Crăcănat În mijlocul bătăturii, Înfipt până la brâu În zăpadă, cu paltonul descheiat și fluturând, Dordonea nu putea să facă nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar despre care auzise povestindu-se cu spaimă, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fraza de dinainte.” Astea ar fi cele povestite de Foiște. Zic unii, Însă, că a doua zi dimineață omul Securității ieșise din birou cu ochii tulburi. Era ciufulit, Îi crescuse barba, cravata Îi atârna Într-o parte de gulerul cămășii descheiate. Pantalonul făcuse câte patru-cinci dungi pe crac, pantofilor le atârnau șireturile, din servieta Închisă prost se zăreau capete mototolite de foi de scris. Nici milițienii, nici cei de la Armată n-au primit nimic de la agentul răvășit. Au evaluat daunele așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sărut de noapte bună încă și mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem la ușa apartamentului lui la 8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată și cu o pereche de blugi pe el - îmi deschisese și mă poftise în casă. Sigur că mă așteptasem ca apartamentul lui Randall să fie drăguț, dar, după standardele mele, asta însemna așternuturi curate și lipsa semnelor vizibile a vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vancea te-a regăsit și te somează, noapte de noapte, să-l revezi, să-l renaști. Pieptul înainte! Privirea sus-sus, ca și cum n-ar vedea capetele din jur. Vedeta străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înțeles rapid intențiile lui Harry și, după douăzeci de minute de conversație banală pe tema minimalismului geometric, s-a lăsat în cel mai natural mod în genunchi, descheindu-i fermoarul de la pantaloni. După reacția călâie obținută de expoziția lui Dryer, descheiatul fermoarului a devenit un gest frecvent și, în scurt timp, Harry a început să treacă pe la atelierul pictorului de câteva ori pe săptămână. Dryer trăia cu spaima că Harry avea să îl elimine de pe lista sa de artiști și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Să vedem cum arată. Aceasta fusese intenția mea inițială - doar să ni-l prezinte -, dar, imediat ce a luat colierul în mâini și și l-a lipit de pielea arămie (porțiunea aceea mică de carne dezgolită imediat deasupra nasturelui de sus, descheiat, al bluzei turcoaz), m-am răzgândit brusc. Am vrut să i-l fac cadou. Pentru Rachel puteam să cumpăr oricând alt colier, dar acesta îi venea Marinei atât de perfect, încât deja era parcă al ei. În același timp, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
timpul din lume. Dar, ca să înțelegi ce fel de plăceri te așteaptă, vreau să-ți arăt ceva. S-a ridicat de pe scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut fermoarul de la șliț. Stătea în picioare drept în fața mea și șlițul descheiat era la nici o jumătate de metru de fața mea. Uită-te aici, mi-a spus, după care și-a scos mădularul și mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită, era imens - mult mai mare decât ce te-ai fi așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spate e un geam prin care poți să vezi că afară e o noapte mult mai adâncă decât a mea, îmblânzită de celebrul felinar. Fotografia format lat mai dă la vedere ținuta sciitorului, o bluză de pijama în dungi subțiri descheiată, lăsând să se vadă maieul de corp gris. Ca de obicei, altceva pornisem să povestesc, despre o colegă de facultate, altfel o ființă veselă, care în anul III s-a bătut pur și simplu cu noi pentru a lua la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și în urechile mele neobișnuite cu limbajul plastic, Luchian, ne oprim îndelung în fața unui tablou de Luchian, ea fècându-mè atent la culori și luminozitate, eu fascinat de portocaliul real din bluză ei, decoltatè, scèpèrând din când în când de sub pardesiul descheiat precum o razè de soare printre nori, o comparație mai că lumea n-am gèsit, iertare! Ce sè-mi mai bat capul sè fac altă când asta era la îndemânè?! limba ne scrie pe noi și nu noi scriem limba, La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
măcar pradă unei depresii clinice. Odată ce-am Început să dansez, o vreme nu m-am mai putut opri datorită drogului. Iar Rachel, căreia chiar Îi plăcea genul ăsta de muzică, se distra grozav. Un tânăr Într-o cămașă albă descheiată, care-i atârna peste pantalonii argintii, o prinsese de mâini și dansa cu ea, iar ea râdea. Simțind că o privesc, Își Întoarse capul și se strâmbă la mine, Încă râzând. Părul lung, strâns În coadă, i se legăna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iarăși tăcerea. Mă jucam cu sticla, consolându-mă cu ideea că, deși era posibil să se fi plictisit (judecând după expresia impasibilă de pe fața lui, nu puteam afirma nimic cu siguranță), cel puțin nu plecase Încă. Geaca lui neagră atârna descheiată și pectoralii, care erau aproximativ la nivelul ochilor mei, Îi ieșeau Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine că ai venit, eu încerc să îi explic, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu un telefon portocaliu, cu fax, din unica încăpere a Secției, Fratele era audiat simultan, în calitate de făptuitor, de către agentul principal Costel Mânecuță. Acesta din urmă, mai nou în meserie și chiar mai corpolent decât șeful său, asuda copios, cu bluzonul descheiat deja la trei nasturi. Că veni vorba despre dotări dezirabile, mai moderne, un personal computer și o imprimantă-xerox cu scanner, amenințau să sosească, din zi în zi! Între birouri, prăvălit pe un scaun de plastic alburiu, cu spătarul crăpat transversal
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mlădios era plecat ușor peste fierul de călcat. Basmaua roșie, legată la spate, îi strângea capul și-i lăsa gol gâtul plin și puțin îndoit. Printre umăr și capul lăsat într-o parte tânărul îi vedea, sub ia subțire și descheiată, sânii rotunzi, mărișori, cu niște sfârcuri ca mugurii plăpânzi. Se aplecă ușor și-i atinse gâtul cu buzele. Gherghina tresări și întoarse spre dânsul doi ochi plini de spaimă. ― De ce crezi că te-am chemat, Gherghino? șopti Aristide, luîndu-i fierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a binelea! O luați de la început? Nu v-a fost de-ajuns Ivan, ați găsit acum un altul? Se apropie de ei și împietri văzîndu-se încovoiat pe cele două carabine, cu o batistă plină de sânge pe față, cu tunica descheiată, lăsând să se vadă cămașa însîngerată, sfâșiată. - Ce s-a întîmplat? șopti. Ce-i cu mine? În acea clipă se opriră și, cu mare grijă, îl așezară pe marginea drumului. Zamfira își făcu cruce. - A dat Dumnezeu și v-ați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut dreptate, repetă coborând glasul. N-am avut noroc, nici eu, nici dumneata. Am pierdut atâta timp... Trebuia de mult să mă cauți, și să vii să mă vezi. Ai fi fost astăzi celebră... - Vă mulțumesc, Maestre, șopti Maria
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]