173 matches
-
Pereira, alcătuiesc un grup pestriț. Englezul înalt, de vârstă mijlocie, stă țeapăn, cu mâinile strânse la spate, proiectând cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un cosmos. Bucură-te de unica ta apariție! - Amplificatoarele interogatoare! comandă Zeul Vitezei. Pânza viziunii se întinse nemărginit, și întreg firmamentul se preschimbă pentru Homer în surâsul Barbarei. Apoi omul tresăltă sub sensibilele brațe de metal, care, consternate parcă, își descleștară strânsoarea. Homer se prăbuși la picioarele altarelor stohastice și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
copite În goană; zborul guguștiucilor suna mai ascuțit decât șuierul gloanțelor. Dar cele care le luau răsuflarea erau zborurile tăcute ale bufnițelor și cucuvelelor. Ochii lor uriași, galbeni și orbi la lumina zilei, clipeau cu răutate, apoi păsările ucigașe Își descleștau ghearele păroase de pe ramuri, Întindeau aripi lungi, vărgate și pluteau, la numai câțiva pași de fundul Văii, În aerul care mirosea dulceag și Împuțit a gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dreptul pieptului său. Țipetele isterice Încetaseră la un moment dat și Monstrulică se aplecase asupra lui Biberu, Îl frecase cu zăpadă pe față, Îi desfăcuse gulerele mantalei și vestonului, Îi răsese câteva palme și se străduia, cu deznădejde, să-i descleșteze fălcile când Înțepenitul se trezise și aruncase de jur-Împrejur priviri rătăcite și năclăite Încă de adâncul leșinului. Monstrulică se Întrebase destulă vreme după aceea dacă Într-adevăr despiedicase arma, dar oricât de adânc scotocise prin memorie, nu găsise nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luminoasă. Noaptea mirosea a frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese să Închidă ochii și-l sărutase ușor, aproape În fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apă. Arăți de-a dreptul epuizată. A, stai puțin... oare să fie din cauza lipsei de lumină solară din biroul tău? a zis ea, bătând din gene și mimând o grijă reală pentru sănătatea mea. — Sunt bine, Lulu, i-am răspuns, descleștându-mi dinții numai atât cât să vorbesc. Restul zilei a trecut într-o aglomerare de întâlniri, telefoane furioase de la agenți și un morman de hârțogăraie cât să populezi o întreagă pădure. Am uitat de prânz și probabil c-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o mie de ori, atunci nu v-am spus-o niciodată. De câte ori o să mai trebuiască să vă zic că habar n-am pe unde e. — Ascultă-mă, Wilt, și ascultă-mă cu mare atenție, zise inspectorul când izbuti să-și descleșteze gura. Am avut la viața mea destui clienți duri, dar în fața ta trebuie să-mi scot pălăria. Ești cel mai dur ticălos peste care am avut nefericita ocazie să dau în toată activitatea mea. Wilt clătină din cap. — Știi, inspectore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și palid. Peste ea și în ea, înlănțuit și frenetic, urmărea lacrimile lunecând, șir, spre buzele arse. Murmura, în neștire: „Nu, nu te uita, te rog, nu mă privi“, înlănțuită, cotropită de bucurie și spaimă. Goi, sub cearșaf, nu se descleștară multă vreme. „Nu, asta nu ne pot lua“, șoptea, stins, ațâțător, sacadat, Irina. „Asta nu, nu ne pot lua. Tot ce ne-a rămas. Tot, atât. Atât, tot“, bolborosea, sughițând stins, de plâns și de plăcere, în perna în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera, speriată, cu mâna pe clanță, se pleoștise, amețită, sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de-ai lui Liu al căror trecut e asociat cu agenți străini. Interoghează-i și fă-i să spună ce vrei tu. Comunist sau nu, nici un stomac nu suportă băgarea în apă cu ardei iute. Avem noi mijloace de a descleșta fălcile. Vor exista semnături, apoi publici versiunea tipărită. Nu e vorba aici dacă Liu este sau nu trădător, le zice Doamna Mao Jiang Ching celor din echipa de anchetatori. Sarcina voastră este să obțineți probe și să faceți rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Cum comunică ei cu restul lumii? se întrebase tot drumul, de când trecuse granița principatelor, înjurând printre dinți și de unul singur. Dar prezența prințului, disponibilitatea acestuia îl cuceriră până la urmă, iar rafinamentul bucatelor și vinul acela ca o ambrozie îi descleștară maxilarele. Se trezi vorbind cu plăcere. În fond, pentru asta venise: ca să vorbească, să le bage în cap atât rușilor, cât și turcilor, că trebuiau să încheie naibii prăpădita aia de pace dacă nu doreau să fie înghițiți de Napoleon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o biată femeie, o văduvă care nu ți-ar aduce În chip de zestre decât o limbă ascuțită și un nume de rușine? Omar se simte Înlănțuit de o forță misterioasă, nu reușește nici să se miște, nici să-și descleșteze buzele. Nu spui nimic, rostește Djahane, ironică, dar și Înduioșată. Cu atât mai rău, voi continua să vorbesc singură, de altfel eu sunt cea care a făcut totul până acum. Când ai părăsit curtea, am pus câteva Întrebări legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
poate te aude, șopti cineva pe care nu izbuti să-l identifice. - Asta voiam și eu, să mă audă. Să vedem cum va reacționa. Poate că totuși n-a rămas mut... Fără să vrea, fără să știe ce face, își descleștă încet gura. În acea clipă auzi trosnituri neobișnuit de puternice în urechi, ca și cum în dreapta și în stânga lui s-ar fi prăvălit, peste stânci, nenumărate vagoane încărcate cu fierărie veche. Dar, deși îl asurzea ecoul exploziilor prelungindu-se la nesfârșit, continuă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Încăierarea ar fi putut continua mult și bine, dacă un potop de apă rece nu s-ar fi revărsat de sus în capetele combatanților. Pearl, aflată pe palier, răsturnase peste ei o cană cu apă. Mirați, muiați și ridicoli, se descleștară. — Drace! — Fir-ar să fie! Tom își scoase haina și o scutură de apă. Emma își stoarse poalele cămășii care îi ieșise iar din pantaloni. — Slavă Domnului că n-aveam ochelarii! Tom închise ochii și își lăsă capul în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu Bulevardul... Carol? Nu, nu mai era
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ori pe zi și se întorcea repede, așa fel ca să nu fie și să fie mereu acasă. Deprins cu iobăgia nesfârșită a Linei nu se așteptase să ia lucrurile în felul ăsta. Se temea acum de ea. Lina nu se descleșta, nu vorbea, nu răspundea, învrăjbită, cu mutra cuiva care vrea să dea o lovitură urâtă. Lică, fără presimțiri, își terminase plimbarea în Ardeal cu prințesa Ada, iar cucoana Vera, dimineața, când deschidea geamul admira casa din față: - Halal casă! . . . Asta
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
angajase muzica militară, sosită din vreme, ce se odihnea acum, înapoia bisericei. După consultări cu Elena și Nory, care amândouă opinase pentru serviciul însoțit de cor, convenise și cu "Gîntarea", ce se alăturase corului permanent al bisericei. Un zel postum descleștat de cuvântul, probabil energic, al lui Lică, urma îndărătniciei. Era poate și sentimentul compensației după legea de a da cui nu mai are nici un fel de nevoie. Vecinii umpleau curtea verde. Mortul nefiind din cartier nu se știa bine de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din vremurile când era încă greu să călătorești. —Tu, spuse el. Vocea, o idee mai gravă. Tu ești. Nu-mi vine să cred că tu ești. Pentru prima oară de luni întregi, știa cine este. Ultima jumătate de an își descleștă degetele de pe gâtul ei. Umerii îi căzură. Capul i se ridică. —Să crezi, spuse ea, pe un ton de telefonistă personală a lui Dumnezeu. El se trase înapoi, fluturând din mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat și depărtat. Lanark își drese glasul și zise: — îmi cer scuze pentru întîrziere, dar am o carte aici și cineva care l-a cunoscut pe autor zice că e foarte bună. Creatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
audă. " Ah! Devine captivant. Te pomenești că Ioniță s-a hotărât în sfârșit să-și facă declarațiile. Așteaptă de 40 de ani..." ― Trebuie să știi... Profesorul își căuta cuvintele: Orice s-ar întîmpla, sânt aici, alături de dumneata... Doamna Miga își descleștă dinții: ― Ce să se întîmple? Peste o oră sau trei, ăștia or să plece și totul va fi ca înainte. ― O spui... N-aș vrea să mă înțelegi greșit, e o impresie, o spui ca și cum ți-ar părea rău. ― Probabil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
portocală... Aș considera că mi-ați făcut o mare favoare. Cristescu ieși în stradă. Gerul se muiase și o ceață groasă învăluia orașul. Sub un felinar, un tânăr înalt și o fată cu căciuliță roșie păreau că nu-și pot descleșta degetele. Trecu zâmbind pe lângă ei, fără să-i observe. "E formidabilă!" Auzi pași în spate și întoarse capul reflex. Locotenentul Ciobanu se apropia însoțit de o femeie în vârstă. ― Doamna Dogaru îl caută pe Vâlcu. Cristescu cercetă chipul bătrânei. Încerca
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a spus el. Dar slujitorii bisericii n-au prieteni. Ei și-au dăruit totul lui Dumnezeu. A cerut crucifixul care era așezat la capătul patului și, după ce l-a primit, s-a întors să-l privească. La spital, Paneloux nu descleșta dinții. El s-a supus ca un obiect tuturor tratamentelor care i s-au impus, dar nu mai lăsa din mână crucifixul. În acest timp, cazul preotului continua să fie echivoc. Îndoiala persista in mintea lui Rieux. Era ciumă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se cutremure. Respirația din urechea ei deveni umedă și avu senzația inconfundabilă că o limbă îi pătrundea înăuntru. Scoase primele țipete, dar mâna înmănușată se întoarse și îi astupă gura. Iar cealaltă mână, cea care o ținuse de coapsă, se descleștă și se mișcă în sus până când se opri între picioarele ei. Ochii i se umeziră. Încerca să lovească, dar primul bărbat era prea aproape de ea: nu putea să-și miște deloc picioarele. Iar mâna aceea o strângea în continuare, apucându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
celor doi câini l-a înnebunit pe tata. În noaptea în care Laban s-a întors, țipetele, blestemele și înjurăturile s-au auzit până târziu. După aceea, tata nu și-a mai descrețit fruntea. Iar pumnii nu i s-au descleștat decât după ce a găsit-o pe Lea și i-a povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]