183 matches
-
apoi Victor, îi înfășurau în trene de sânge, îi fulgerau cu troznetul oaselor bazinului, dizlocate. Auzeau deja țipetele mamei, pe cealaltă parte-a Ființei, presimțeau deja cealaltă față-a luminii. Și cei doi se repeziră-ntr-un veac stihial, se descleștară din îmbrățișare, se despărțiră la răscruce, lăsând acolo o năframă, un cuțit și o porumbiță, spunîndu-și: "Frate, să ne întoarcem după o vreme aici, și cine-o veni primul, să cerceteze aceste. Și dacă năframa e-nsîngerată și cuțitul e ruginit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari și umbroși, scăldați în lacrimi, cu buzele întredeschise într-un suspin mut. Fără să-și descleșteze brațele, cu o voce îndurerată, spuse numai atât: — Tu nu trebuie să mori! — Nu, Go-Bindan, eu n-o să mor. Eu... Apucându-l de brațe, îl scutură cu toată forța pe care o avea. — Tu nu trebuie să mori! strigă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a luat-o razna, zice Gulie, dați-i o cană cu apă. Tîrnăcop se mișcă ca un titirez, toarnă ceva într-un pahar și i-l întinde lui Gulie, așa ceva n-am mai pățit, dar Roja nu vrea să-și descleșteze fălcile, trebuie să vă întindeți puțin, îl sfătuiește Gulie ca un medic. De unde știți voi ce e mai bine pentru mine? nu se lasă Roja. Pe mine să știi că nu mă impresionezi cu nimic, intervine Curistul presărînd puțină sare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Costăchel, sărind ca un tigru asupra lui Daurel. În clipa următoare, mâinile lui Costăchel strângeau ca într-un clește gâtul trepădușului. Petrache a sărit să-l domolească pe Costăchel: Costache! Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de-ai lui Liu al căror trecut e asociat cu agenți străini. Interoghează-i și fă-i să spună ce vrei tu. Comunist sau nu, nici un stomac nu suportă băgarea în apă cu ardei iute. Avem noi mijloace de a descleșta fălcile. Vor exista semnături, apoi publici versiunea tipărită. Nu e vorba aici dacă Liu este sau nu trădător, le zice Doamna Mao Jiang Ching celor din echipa de anchetatori. Sarcina voastră este să obțineți probe și să faceți rost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din vremurile când era încă greu să călătorești. —Tu, spuse el. Vocea, o idee mai gravă. Tu ești. Nu-mi vine să cred că tu ești. Pentru prima oară de luni întregi, știa cine este. Ultima jumătate de an își descleștă degetele de pe gâtul ei. Umerii îi căzură. Capul i se ridică. —Să crezi, spuse ea, pe un ton de telefonistă personală a lui Dumnezeu. El se trase înapoi, fluturând din mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ultimele minute? Dacă m-aș fi putut relaxa, nu aș mai fi avut nici o problemă. Și-n afară de cazul în care avea în buzunar niște Valium de administrat intravenos, nu posedam nici un mușchi pe care să-l fi putut descleșta. Mă durea și când clipeam. Hai, acum, mă avertiză ea. Trapul era într-adevăr ceva îngrozitor. De fapt am refuzat să cred că merg la trap. În mintea mea, eram prinsă de o forță centrifugă omnipotentă care îmi expedia toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină pe cinste? —Mmm. Extra-picantă. —Ce-i la TV? Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unică văpaie. Printre buzele uscate de focul lăuntric ies șoptit gemetele plăcerii și șoaptele iubirii. În ritmul excitant al extazului, simțurile tresaltă năvalnic, se adâncesc și mai mult, până la istovire, în frenezia dulce-copleșitoare a dragostei maxim intensă, complete, suflet-trup. Se descleștează extenuați abia atunci când ziua arată prin umbrele prelungi ale mobilelor din cameră că începe să dea semne de oboseală. Așezat în capul oaselor, Marius întinde mâna după tabachera aflată pe măsuța de lângă pat. Își aprinde țigara cu bricheta, apoi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
palmă un bilet. Surprins, ridică privirea dar ușa se închide repede în urma lui. Strânge hârtia în pumn și pornește pe culoar sub privirile celorlalți ofițeri care continuă să aștepte. Când ajunge în curte, grăbește pasul către garaj fără să își descleșteze mâna. Nu are curaj să afle deocamdată ce este scris acolo. Privește atent cei pe care-i întâlnește în cale. Unii îl salută, altora, mai mari în grad, trebuie să le ofere salutul său. Cunoaște pe fiecare dintre ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Dacă Fitz nu le văzuse de la intrare, ceea ce era greu de crezut, acum nu le mai putea evita. Cu mâna înfiptă în umărul lui Sun, își rotea privirile prin curte în vreme ce pieptul îi era scuturat de sughițuri înăbușite. Frank îi descleștă degetele și îl împinse spre balustradă. - Sincer nu știu de ce ați venit aici. Ce credeați că veți găsi? Un oraș, ca atâtea altele. Nici măcar monumente n-are. - Vă rog, să fim serioși, nu v-am făcut nici un rău, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
se ferească. Cu o fentă moștenită probabil de la strămoșii lui sălbatici, a scăpat de colții lui Blegu, s-a furișat sub el și l-a prins de beregată; era aruncat de ici colo, bușit în toate părțile, dar n-a descleștat fălcile. După vreo cinci minute, Blegu s-a lăsat binișor la pământ, a mai mișcat de vreo două ori din picioare și și-a dat duhul. Plin de sânge pe bot, satisfăcut și simțindu-se oarecum vinovat, a căzut și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din pubelă, dar mâna se Împotrivi cu Încăpățânare. ― Dacă răpitorul ia banii și după aceea Îți mai cere? Întrebă mâna. ― Trebuie să ne asumăm riscul ăsta, o repezi Milton și Își trase brațul cu toată puterea din pubelă. Mâna se descleștă. Servieta căzu pe gunoiul dinăuntru. Milton se grăbi Înapoi, pe peron (trăgându-și mâna după el), și intră În Cadillac. Porni motorul. Dădu drumul la căldură, Încălzind mașina pentru mine. Se aplecă În față, privind prin parbriz și așteptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
marmeladă, iar în drumurile prin burniță și cețuri către funicularul de pe Jepi, pe Valea Mălinului sau pe Valea Albă, a împărțit de câteva ori țigări (toate țigările din raniță) unor bărbați cu bărbi și puști, fără uniforme, care nu-și descleștau buzele ca să-i spună ceva, dar îl salutau și-i mulțumeau din cap. Mai târziu, când ticăitul ceasului s-a mai întețit, când cele două fetițe ale bunicului meu zburdau prin școli din centrul Bucureștiului și când el lucra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era probabil nesfârșit de comic totul, toți cei din jur se țineau cu mâinile de burtă de râs, dar eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o mie de ori, atunci nu v-am spus-o niciodată. De câte ori o să mai trebuiască să vă zic că habar n-am pe unde e. — Ascultă-mă, Wilt, și ascultă-mă cu mare atenție, zise inspectorul când izbuti să-și descleșteze gura. Am avut la viața mea destui clienți duri, dar în fața ta trebuie să-mi scot pălăria. Ești cel mai dur ticălos peste care am avut nefericita ocazie să dau în toată activitatea mea. Wilt clătină din cap. — Știi, inspectore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
că te-ai certat cu el și nu-i mai calci în casă, cum ți-am mai spus! Du-te, Otilia nu e aici! - Aș, ce să mă duc?! Costache e încăpățînat, până nu seuită în ochii Otiliei, nu-și descleștează gura. - Am să fac ce-am să pot cu mintea pe care mi-a lăsat-oDumnezeu, zise Stănică, cu modestie spirituală, dar dă-mi și dumneata ceva fonduri, uite, mi-ar trebui o sută de franci. - Nu știu ce faceți voi cu banii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sprijinit pe brațele fotoliului, iar Mihai simte apropierea lor de degetele lui, care stau încleștate pe luciul lemnului. Tonul cu care a fost întrebat mai ales rostirea acelui "mamă dragă" și gestul de apropiere îi dau curaj, făcîndu-l să-și descleșteze degetele mîinii drepte și să atingă mîna femeii. Dar, dincolo de ochelari, în ochii ei, observă cum tremură iar neliniștea. Mulțumesc! Sigur am mîncat, spune calm, lovind ușurel mîna femeii cu vîrful degetelor, convertind atingerea într-un simplu semn de întărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
anume Barbat, și-l sili cu succes la plata tributului. Cu atât mai izbutită se dovedi însă tendința de consolidare a Valachiei după ce ea se proclamă neatârnată ca stat propriu sub voievodul Radu-Negru în anul 1290. Acest regent, care se descleștă de sub supremația Ungariei si domni de la 1290-1314, își așeză scaunul domniei - după cum spune tradiția lesne de împăcat cu fapta istorică - mai întîi la Câmpulung, nu departe de creasta muntoasă dintre Valachia și Ardeal, apoi la Argeș, lângă râul cu același
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală îngrozitoare. Deodată Norma schelălăi jalnic: vietatea apucase totuși s-o muște de limbă; lătrând și schelălăind de durere, își descleștă fălcile și am văzut că reptila sfârtecată încă i se mai zbătea de-a curmezișul botului, prelingându-i pe limbă, din trupul ei aproape strivit, mult lichid alb, asemănător cu cel pe care îl împroașcă un gândac negru atunci când îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pereira, alcătuiesc un grup pestriț. Englezul înalt, de vârstă mijlocie, stă țeapăn, cu mâinile strânse la spate, proiectând cuvintele ca un șef de clasă care interpretează un cântec de școală. Tânărul hindus, mic de statură și spilcuit, nu-și mai descleștează degetele de pe gulerul lui apretat. Tăcută și sfrijită, Mabel stă lângă tânărul hindus, aruncându-i priviri pe sub sprâncenele ochilor adânciți în cap. La solicitarea mamei, întoarce manivela gramofonului și cântă toți într-un glas: „Vezi lanțul de îngeri care dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un soldat mărunt, iar peste casca soldatului zărea silueta lui Varga, mai neagră decât bezna. Mereu atingea cu botul cizmelor călcâiul soldatului și mereu voia să-i ceară iertare, dar nu-și putea descleșta fălcile să vorbească. De altfel nici o șoaptă nu mai șoptea nimeni ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat și nici nu se va întîmpla. Numai când deslușea silueta locotenentului, în sufletul lui Apostol scotea capul veșnic același cuvânt, ca un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prinsoare nicidecum. Chinurile ei luară sfârșit. Răsuflă ușurată când îl descoperi printre membrii grupului pe algerianul de la Karate. Îi explică imediat în limba franceză despre ce e vorba și la un semnal el sări, grupul îl înconjura pe individ, îi descleștară mâna de pe brațul Laurei și îi dădură o lecție de bună conduită, pe care cred că nu o va uita, săracul, niciodată. Scăpat din mâinile lor, alerga că un nebun, uitându-se speriat în urma să vadă dacă nu-l ajunge
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort. — Poruncă, ai? - făcu el și începu să-i care la palme și pumni, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei pe care le observă fine, cu degete lungi și nervoase viața mea ! Și poartă un nume atât de apropiat de al meu : Alindora... În numele ei se întâlnește alintul cu dorul... Ciudat și emoționant..." Dora nu reușește încă să își descleșteze gura sau poate îi este frică să spună ceva. Frică de atitudinea femeii în alb, frică de atitudinea medicului... Experiența prin care abia a trecut o inhibă. " Dacă și ea își va schimba vocea imitând-o pe cea a profesorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]