463 matches
-
din ProTV. A trecut și prin CNA, ca referent de specialitate. Actualmente, e director de creație într-o agenție publicitară. Mai interesantă, poate, e activitatea lui gazetărească, începută la România literară și extinsă către Dilema, Dilemateca, Arc, Contemporanul sau Contrapunct. (Descripția e riguros exactă. M-am abătut cu prea puțin de la textul prezentării.) N-ar mai rămâne de adăugat decât că recomandarea de pe ultima copertă vine din partea lui Mircea Cărtărescu, prin al cărui cenaclu debutantul de azi a trecut cândva. M-
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
de umbră priveghiază, uși de bronz... întunericu-l frămîntă). Viața interioară vibrantă a acestui templu atestă chemarea Misterului; pe urmele detestatului său rival, autorul Ospățului se lasă furat de magia Egipetului și observă, în cel mai pur stil eminscian, la capătul descripției, că Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. Versul arată că poemul lui Eminescu făcuse și victime colaterale - precum Macedonski, scriitor aflat deocamdată la începutul drumului care avea să-l ducă la marea poezie. Depășind registrul retoric, Macedonski se va
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
căci busola mea nu mai găsește un sens al binelui”; „Aș vrea (...) să-mi amintesc anonimatul”. „Încerc să pipăi golul din fereastră,/ dar mi se pare mai gol cel din oglindă,/ în care-s mai puțin, tot mai puțin”. O descripție melancolică a unei case pe acoperișul căreia „au înfrunzit țiglele”, ale cărei ferestre prăfuite „nu se mai uită nicăieri”, emanînd „un miros de singurătate prelungă”, în rafturile căreia „dorm biografii și războaie”, nu face decît să extrapoleze simțămîntul auctorial al
Sensibilitatea în stare pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4935_a_6260]
-
vrei" (Răzoare) In temeiul acestei mîndrii ancestrale, spațiul se transferă în timp, în istorie. Devenit ușor discursiv, poetul proiectează umbra celor ce sunt ori au fost de puțină vreme pe fundalul grandorii celor ce-au fost mai de mult. Minuția descripțiilor rurale se dovedește a fi un suport al hiperbolei paseiste: „Îmi îndrept adesea fața către turnuri mari, slăvite, / Parcă-ntors din îndoială să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
rezultate. O constantă, între metode, o constituie tematismul ponderat. Ce înseamnă asta? Pe de o parte, faptul că niciodată Eugen Simion nu emite ipoteze și nu lansează verdicte înainte de a epuiza investigația obiectului. Prioritară rămâne stabilirea liniilor de forță. Urmează descripția. Uneori, și clasificarea. Operații mai degrabă de rutină. Fără anvergură. Pe de altă parte, odată ajuns aici, criticul își repune în drepturi personalitatea. Devine intuitiv. Își afirmă dubiile. Negociază acordurile între zecile de date contradictorii obținute anterior. Important e că
Negru pe alb by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5282_a_6607]
-
Andreei Răsuceanu. Prima e subțire, decolorată, de o nuanță bleu ciel parcă, si corespunde pasajelor prozastice, care, în Cele două Mântulese, nu-s deloc puține. Aceasta e cerneala invenției, a fabulației pe marginea documentului, a portretisticii de epocă și-a descripției caricaturale. A doua e, însă, decisivă. Cu ea e scris scenariul științific din spatele fiecărei glose, cu ea sunt făcute disocierile între ipoteze. În construcția tezei de doctorat din care a rezultat cartea, prima putea lipsi. A doua, nu. Melanjul acesta
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
celelalte mărfuri. 3. Dacă predătorul nu s-a conformat prescripțiilor punctului 1 și 2, calea ferata poate ori să refuze transportul, ori să ceară că predătorul să declare pe scrisoarea de trăsura lipsa ambalajului sau starea lui defectuoasă, facindu-i-se o descripție exactă. 4. Predătorul este răspunzător de consecințele lipsei sau defectuozității ambalajului astfel recunoscut prin scrisoarea de trăsura precum și de viciile ascunse ale ambalajului. Toate pagubele ce ar rezulta din aceste cauze sînt în sarcina predătorului, care în cazul eventual va
REGULAMENT din 27 august 1929 privind tranSportul Căilor Ferate Române. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106065_a_107394]
-
nici opt, nici șapte, nici șase, nici cinci etc. Acest număr întreg este de neconceput: deci Dumnezeu există.» M-am gândit că și Sadoveanu trebuie să fi trăit o înfiorare asemănătoare când și-a botezat una din cele mai superbe descripții din Țara de dincolo de negură «Gâște sălbatice, adică numere incomensurabile»” (p. 103). Interpretarea aceasta, îmbibată de livresc și ambreiată de un tip de raționament paradoxal, consună cu aceea pe care tot Crohmălniceanu o dădea literaturii lui Sadoveanu în faimoasa Cinci
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
așadar, severă. (Cuvântul mi se pare a se preta de minune, cu atât mai mult cu cât amintește de felul radical în care definea Vico nașterea limbajului în comunitățile primitive, ca o sumă de viziuni inerent imprecise, dar scontând precizia descripției mitice, adică de poeme severe.) Trec în carte numai acele poeme cărora codul construit de Liiceanu li se potrivește din prima încercare. Autorul prefeței n-o spune, sau în orice caz n-o spune întocmai: „Acest privilegiu mi-a dat
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
etc. Cu totul demne de interes sunt, în această carte, profilurile de scriitori, reconstituite din frânturi de amintiri, din fragmente de trecut asamblate cu minuție și montate în cadrele caracterologice ale unor portrete sugestive prin culoare afectivă, prin rigoare a descripției și amprenta morală, mai apăsată ori mai fragilă, pe care o așază asupra lor autorul. Stilul critic pus în mișcare de aceste pagini cu caracter predominant autobiografic este dominat de obiectivitate, dar și de dorința de a surprinde intimitatea unei
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
ironie fină, sarcasmul cel mai mușcător, mai presus de toate caracter sentimental și entuziast, având totdeauna la îndemână un fond nesecat din înțeleapta filozofie a poporului român”, iar la defecte: „ca și țăranul nostru, guraliu, adesea se pierde în amărunțimele descripției, slăbind firul logic”. Mai mult, „Creangă e o vastă sinteză etnică a poporului român”, iar în privința expresiei, „e mina cea mai curată, mai sigură și mai inteligentă pentru sintaxa românească”, deoarece „reproduce cu cea mai mare îmbelșugare geniul limbei noastre
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
toate acestea, romanul nu este, așa cum s-ar părea, la prima vedere, o simplă proză de anticipație; deși valororifică, este adevărat, teme și motive ale acesteia, autoarea construiește o parabolă cu subiacente implicații politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene eroii civilizatori vin de pe îndepărtata planetă Globus și poartă
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
a slăbiciunilor secrete, a metehnelor atavice ale autorului. De prisos să mai spun că întâmplarea de mai sus, pe plaja de nisip, e pur și simplu "șparlită" din Maurice Druon, la care Dumitriu a contribuit numai cu incestul și cu descripția accesoriilor anatomice. Cum se scrie în limba franceză Ar mai fi un cuvânt de spus și despre afirmația lui Dumitriu, afișată în subtitlu pe copertă, cum că și-ar fi tălmăcit singur lucrările în franțuzește. E o tentativă de a
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
plin de echivocuri și aluzii, "luminându-se pe sub înțelesul aparent de o abia reținută latență sexuală." Finul comentator constată apoi că la Creangă avem de-a face cu un epic pur, viteza în descrierea faptelor nu lasă loc analizei sau descripției, tablourile de natură abundă numai la scriitorii culți. Or, humuleșteanul aparține tipului popular și rapsodic. La el, "interesul epic al narațiunii e pretutindeni singura preocupare artistică; îl absoarbe pe autor, ca și pe cititor." Ca și G. Călinescu, Vladimir Streinu
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
pacienței, cu aerul de-a avea la dispoziție tot timpul din lume. Filmează cu încetinitorul. între datele concretului astfel înregistrate se interpun datele interioare, apar flash-urile ,metafizice". Dozate cu grijă, ele dau impresia a face corp comun cu minuțioasa descripție, înfiorată de un dramatism inclus: ,și-aproape brusc/ vîntul tîrî norul circular încrețind oglinda apei,/ primii stropi împroșcară ca flegme ale unui lung cer căscat,/ tunetul zgîlțîind din temelii heleșteul, împrejurimile/ viața la țară se electrizează, se destabilizează/ pe scurt
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Convorbirilor literare de la Iași, de definire a epocii în vederea proiectului românesc Naturi Catilinare, cu determinări la diferite nivele ontologice în planul artei și al societății) până la “monoloagele” lui Philippide, viziunile într-un dincolo ale lui Mircea Ciobanu din Patimile și descripțiile într-un aparent dincoace ale lui Marin Sorescu din La lilieci, sau atitudinea lui A. E. Baconsky, din Declinul metaforei (1961) și Poeți și poezie (1963). Firește, referitor la prima situație, linia descărcării de metaforizare însoțește poezia din prima ei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
scrie el pentru public e o infimă parte din universul sfărâmat de ochiul său cercetător." (p. 117). Realismul consecvent este, atunci, unul ,letal", cu formula plastică a lui C. Stănescu; personajele se sufocă în plasa unei cercetări și a unei descripții prea minuțioase. Prin urmare, dacă e preferabil să ne oprim pe suprafețele netede, de ce n-am recunoaște-o, conștienți fiind nu numai de forța, ci și de limitele realismului? În Ficțiune și infanterie nu se întâmplă mai nimic, prozastic și
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
configurează, până la urmă, un alt ,personaj", complex și memorabil, supra-individual și specific în cel mai înalt grad. E însăși societatea care îl trece prin toate chinurile adopției pe autorul nostru și care se lasă, treptat, investigată, descoperită, cunoscută mai bine. Descripțiile Ierusalimului (de care Virgil Duda se desparte nu în sens simbolic, ci pentru a pleca, pur și simplu, la Tel Aviv) și ale ,năbădăiosului Israel biblic", în care încep Intifadele, atentatele, întreaga nebunie teroristă extinsă, după un deceniu, în toată lumea
La anul la Ierusalim by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10844_a_12169]
-
prin încăpățânarea autorului de a întări legătura între expresia ,om cu scaun la cap" și proiectarea unui scaun în capul unei prostituate. După care, dilema ,a murit sau n-a murit respectiva?" devine pilonul narativ al cărții... Mai bune sunt descripțiile (crude, sadice) ale locatarilor din blocul ,sinucigașului" numărul 1. Cutare vecin semi-dement reprezintă o permanentă problemă olfactivă, din elementarul motiv că își face nevoile în lift: În scurtă vreme ieșim din casă. Chem liftul de la un etaj superior - șapte, opt
Trei sinucigași by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10862_a_12187]
-
cu toții-s cocoșați.// Căci piatra sutelor de-altare,/ Pe temelii găunoase stă aici,/ Iisus, de-ar răsări de-odat' în zare,/ S-ar mânia și-ar șuiera din bici." (Bisericile). O ultimă observație se leagă de tehnica poetului de a ecrana descripțiile făcute, în priză directă cu întâmplările, printr-o reflecție mai generală pusă pe o notă muzicală. La Moși, Capșa, Florăresele, din cicluri tematice diferite, sunt construite în același mod. E descrisă mai întâi scena plină de forfot, surprinsă în febra
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
sub un clopot de nepăsare, delimitându-se de lumea din jur și existând totuși în ea". Romanul psihologic, cu lentoarea surprinderii infinitezimalelor sufletești, este concurat și, în final, umbrit de romanul problematizant, de o mare cruzime a privirii și a descripției. În noile ficțiuni, scrise cu evidente ambiții artistice totalizante, încap toate: povestirea și eseul, drama și comedia bufă, culpa individului și a epocii în care trăiește, aspirațiile și limitele omenești, erorile, cele câteva reușite și numeroasele eșecuri, teroarea difuză ori
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
unduiau ușor/ În apa verde-albăstruie,/Păreau smaralde/Împăcate cu soarta lor.”( Lacrimi ).Sau: “A nins până la ușa sufletului./ Am încercat să dau nămeții deoparte,/Pentru ca inima să fie la adăpost.“ ( Urme...). Spre a stinge anxietatea lui adâncă, spiritual fuge în descripția unui teritoriu absolut, închipuind utopii în gustul unei lirici obiective de natură metafizică, unde noțiunea europeană de peisaj s-a dizolvat într-o concepție spiritualistă:”Ceasul meu nu are ore și minute,/Ceasul meu e din cuvinte. “( Ceasul). Poezia din
MENUȚ MAXIMINIAM SAU TRENUL CU METAFORE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382840_a_384169]
-
sângele încă fără primejdii infectat de plumbul atâtor și atâtor pagini citite narând alte și alte intrări în stabilimente asemănătoare e gata să purceadă întins la treabă. Micul Balzac ce doarme în noi scâncește, își mișcă piciorușele: ar urma o descripție. Descrie-mi unde locuiești, ca să-ți spun cine ești. într-o pagină, cu substantivul curat și cu epitetul bine aranjat, faci din colibă un palat. Dar iată că ascultând tropotul tot mai apropiat al frazelor ce se pregătesc în mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Anton Pann" - cu Isarlîc, Nastratin Hogea la Isarlîc, Selim, în care mani-era e cu totul schimbată, deși virtuozitatea rămâne aceeași. Materialul verbal cosmic și hieratic este înlocuit prin material pitoresc; culoarea locală e obținută prin turcisme încrustate și armonizate în descripții și notații de o rară originalitate. Dintr-o inspirație înrudită vine și strania Domnișoară Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de o originalitate de expresie, de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile. Dar nici la această "manieră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
intelectuală, pusă sub semnul Soarelui. Acest proces de solificație, rubedo (opera la roșu) e figurat plastic în poezia Izbăvită ardere ("Curcanii au mutat pe soare șirul/ De gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]