97 matches
-
dimpotriv], consider] c] asemenea definiții sau explicații nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c] ambele forme
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu pot cuprinde sensurile cuvintelor morale. De reținut ar fi c] disputa dintre naturaliști și oponenții lor intuiționiști nu este de aceeași natur] că cea dintre descriptiviști și nedescriptiviști: e o disput] în cadrul descriptivismului. Nedescriptiviștii resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c] ambele forme ale descriptivismului, în feluri diferite, sunt destinate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
resping naturalismul deoarece ei resping descriptivismul de orice fel. Ei pot folosi astfel de argumente intuiționiste împotriva naturalismului; dar principala fort] motrice a atacului lor este independent de acestea. Principala fort] motrice vine din recunoașterea faptului c] ambele forme ale descriptivismului, în feluri diferite, sunt destinate c]derii în relativism. Deși relativismul are suporterii lui (printre aceștia, ni se spune adesea, majoritatea tinerilor dintre studenții americani - deși este o exagerare), nu este ceea ce descriptiviștii încearc] s] stabileasc]. Aceștia pornesc cu scopul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe oricine s] îmbr]țișeze comportamentul social acceptat pentru a nu se contrazice; și acesta este relativismul. Pentru o descriere am]nuntit] vezi Hâre, 1985a, 1986; pentru o ap]rare a formei relativismului (vezi capitolul 39, „Relativismul”). Cealalt] variant] a descriptivismului, intuiționismul, cade în relativism într-un mod și mai simplu. Intuiționismul vede condițiile de adev]r ale judec]ților morale, care le dau sensul, ca fiind în conformitate cu datele pe care trebuie s] ne bâz]m raționamentul moral, si cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exista o societate, așa cum ar putea ap]rea una, în care s] existe convingerea universal] c] soțiile nu au o asemenea datorie, atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar de descriptivism poate fi menționat aici, si anume subiectivismul. Acest termen este foarte flexibil, dar îl vom folosi aici strict pentru tipul de descriptivism naturalistic care susține c] sensul lui „se cuvine” și al altor cuvinte morale este de a descrie atitudinile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar de descriptivism poate fi menționat aici, si anume subiectivismul. Acest termen este foarte flexibil, dar îl vom folosi aici strict pentru tipul de descriptivism naturalistic care susține c] sensul lui „se cuvine” și al altor cuvinte morale este de a descrie atitudinile sau sentimentele oamenilor - de exemplu, de a atribui oamenilor în general sau emit]torului unei propoziții, o atitudine sau un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tipuri de fapte: fapte despre ceea ce se va întâmpla în societate dac] soțiile nu ascult], și fapte despre ceea ce cred oamenii. Primele sunt fapte obiective, celelalte subiective. Definirea cuvintelor morale în termeni de fapte subiective ar fi un tip de descriptivism naturalistic. Este util totuși s] remarc]m c] nu exist] o distincție important] între acest fel de subiectivism și intuiționism; deoarece intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Oxford University Press, 1989). (1985a). -: „Ontology în Ethics”, Morality and Objectivity: Essays în Memory of John Mackie, Ed. Ț. Honderich (Routledge, London, 1985). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press, 1989). (1985b). -: „A reductio ad absurdum of descriptivism”, Philosophy în Britain Today, Ed. S. Shanker (London: Croom Helm, 1986). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press, 1989). -: Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press, 1989). -: „Weakness of will”, Encyclopedia of Ethics, Ed. L. Becker
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
coridei. Lucrate cu forță, în tuș negru cu pensula, desenele sale nu descriu nici o clipă formele care se înfruntă cu furie. Prin mișcări avântate ale mâinii el fixează din câteva trăsături de penel, fără reveniri, acest dialog dramatic. Neîncorsetate de descriptivism, linia și forma se dezlănțuie sălbatic în imagine. Privitorul înțelege că această artă înseamnă sugerarea unei realități în mișcare și nu descrierea ei. Picasso ne fixează pe retină, pentru totdeauna, imagini care ne îmbogățesc muzeul imaginar. Din această călătorie în
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
prefacere a textului în pretext); în Pseudokynegetikos, el era perceptibil prin intermediul unei Teme (spațialitate liberă, deschidere textuală, prefacere a pretextului în text), Istoria arheologiei era o "tematică"; în sfârșit Le Trésor este o Nomenclatură [...]. Narațiunea, Tematica și Nomenclatura sunt stadiile descriptivismului odobescian, modurile compoziționale care îi dezvăluie treptat structura artistică 64. Descrierea ekphrastică din Pseudocynegeticos servește astfel drept instrument al prefacerii pretextului în text: obiectele de artă sunt stimul pentru invenția textului literar. Cu Dicționarul onomastic al lui Mircea Horia Simionescu
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
instituții care să-și fi putut negocia rolul în contextul istoric al întemeierii. În ce măsură românii au folosit atunci ortodoxia ca instrument politic? După trei sferturi de secol de la lansarea tezei "Bizanț după Bizanț", după ce școlile de bizantinologie europene au depășit descriptivismul și faza idilizării Constantinopolului (încă insuficient cunoscut pe atunci), întrebarea anterioară își poate găsi totuși răspunsul. Documentele oficiale, corespondența religioasă și istoriografia românească demonstrează că instituțiile bizantine, dar și formațiunile statale nord-dunărene au fost direct interesate, în contextul regional al
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de altă parte, centrarea atât de strânsă pe empiric nu incapacitează teoretic studiile fundamentate pe metoda analizei documentelor. Orientarea esențialmente empirică a studiilor elaborate pe această bază metodologică nu condamnă ineluctabil la un empirism trivial capabil să ofere doar un descriptivism steril teoretic. Cercetătorul social ce mânuiește metoda analizei documentelor poate evita, cu puțin efort și simț teoretic, ceea ce ar putea fi numită eroarea empiristă, constând în "confundarea științei cu acea vană erudiție care acumulează mașinal fapte" (Comte, 1999, p. 26
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
primul loc se situează provincialismul: analiza politologică a sistemelor politice s-a concentrat în mod special asupra puținelor sisteme din spațiul european și occidental, asupra marilor democrații (Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Franța) și asupra Uniunii Sovietice. Locul al doilea îl ocupă descriptivismul: majoritatea studiilor se limitau la descrierea caracteristicilor sistemelor politice analizate, fără să se preocupe de teorie, fără a intenționa să elaboreze ipoteze și generalizări, să le supună unei examinări concrete, să facă diferite comparații explicite, minuțioase, riguroase. Al treilea defect
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
care apar schițele sunt foarte diverse: scenetă, povestire, telegrame, rapoarte, antologie de scrisori, tablă de materii etc. Trăsătura definitorie a tuturor schițelor este Înaltul grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața ei proprie prin modul de a vorbi, prin vocabular, ticuri verbale, expresii comune (automatisme ale vorbirii). Dialogul caragialian are o mare capacitate de a sugera realitatea. Prin el cititorul descoperă identitatea personajului, gradul său
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
lingvistică integrală. Prin toate aceste argumente nu vrem sa negam validitatea descrierii sistematice, mai ales a descrierii structurale și funcționale care, în realitate, pentru obiectul sau, este singura adecvată; și aceasta avînd în vedere tot ceea ce exclude acest obiect: forță "descriptivismului" modern rezidă în "ascetismul" sau riguros, în limitele pe care și le-a impus în mod metodologic (cu condiția ca aceste limite să fie recunoscute ca atare). Vrem mai degrabă să situam incontestabilele cuceriri ale descrierii funcționale în cadrul mai vast
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
îi formează criterii valorice în ceea ce privește opera muzicală. Mai precizam că acest gen muzical are și un aspect cognitiv, prin lărgirea orizontului cultural: lucrarea îl ajută să cunoască o epocă, un compozitor, un stil, un tablou, un artist plastic, un scriitor. Descriptivismul având caracter pitoresc atrage mult pe elevi, prin imitările de sunete din natură, care evocă furtună, bătaia valurilor, cântecul păsărilor etc. ,,Genurile programatice au marea calitate de a îmbină forță generalizatoare emoțională, excepțională a muzicii, cu poezia imaginilor concrete ale
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
elevi. Din cerința asigurării unui învățămînt de calitate și cu eficiență sporită a apărut interesul teoretic pentru mijloacele audio-vizuale. Și aici se constată aceeași orientare spre realizarea obiectivelor fundamentale ale școlii: promovarea spiritului rațional al învățămîntului și evitarea intuiționismului și descriptivismului excesiv în predare. ,,Stabilirea unui raport just între imagine și concept este și va rămîne o problemă cheie a creației de materiale vizual-auditive destinate învățămîntului și folosirii acestora în conformitate cu dezideratele pedagogiei contemporane" (13, p. 220). În condițiile în care televiziunea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază fericit meditația; se ajunge la o proză eseistică seducătoare. Pete de culoare, plasticitate și concretitudine ritmează cu zâmbetul bonom ori cu vibrația umanistului care, de pe culme, reconstruiește. Până la un punct, discursul savuros se înscrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ușor artificială. În proza din Icoane și priveliști (1926) și Icoane din Bosfor (1932) scriitorul folosește aproximativ aceleași tehnici ca în poezie. Este remarcabilă abilitatea de a crea atmosferă în povestirile de război, impresiile de călătorie rămânând marcate de același descriptivism vetust. Romanul Moartea zimbrului (1944), a cărui acțiune este plasată în secolul al XIV-lea, este o extindere a legendei întemeierii Moldovei. Zimbrul este personificat prin căpetenia unei hoarde de tătari care o răpește pe Branda, viitoarea soție a lui
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
1975) grupează proze scurte, investigând universul vieții cotidiene contemporane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, însingurarea, neliniștile difuze, povara existenței zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen” construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Narațiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „școala privirii” și de Noul Roman, de notații introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă” (Nicolae Manolescu). Contemplarea amuzat-ironică și compătimitor-omenească a unor situații aparent absurde
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc. A promovat în România orientările moderne ale științei limbii: structuralismul (incluzînd fonologia Școlii lingvistice pragheze, glosematica hjelmsleviană, descriptivismul american), tehnicile generativ-transformaționale, semantica, lingvistica textului etc. Ca membru al Academiei Române, s-a opus revenirii la grafia cu "â" și "sunt", votînd împotriva deciziei din 1993. Celălalt lingvist din acea vreme al Academiei, Ion Coteanu, s-a abținut.
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
racordate la viața de zi cu zi, Octav Băncilă a abordat subiecte apropiate universului proxim pe întreaga durată a carierei sale. Promotor al artei “utile” sau cu “tendință”, artistul a recurs la expresia directă, dezvoltând un limbaj autonom, caracterizat de descriptivism și economie de mijloace. Portretul este astfel primul care punctează exact aceste crezuri, chipurile pictate de Băncilă fiind grăitoare: țigani și florărese, bătrâni evrei, țărani sau nomazi, toți au fost portretizați prin ochiul realist al artistului. Valoare estimativă: 6.000
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]