802 matches
-
descoperise pantofii. Eram salvat. Dar pentru cât timp? Mi-era clar că nu mai pot să rămân la toaletă nici o secundă. Următorul vizitator nu se va mulțumi cu chiuveta și cu un cântecel stupid. Mi-am Închis geanta rapid, am descuiat ușa și, spre ușurarea mea, am descoperit că Îmi aruncasem pantofii sub chiuvetă. Salvat de propria neatenție. Aplecându-mă să Îmi recuperez Încălțămintea, am mai observat ceva: se pare că În pantaloni era mai ușor să Îndoi genunchii, decât În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neputința lui de a ne oferi, mie și familiei, lucrurile frumoase ale vieții. În fine, în fine - o întinde la lucru în Kaiser-ul fără aparat de radio și fără anvelope cu dungi albe, iar acolo femeia de serviciu îi descuie și îi dă drumul în birou. Și-acum, te-ntreb, de ce trebuie să fie el cel care ridică dimineața transperantele în biroul ăla? De ce trebuie să aibă cea mai lungă zi de lucru din întreaga istorie a agenților de asigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
această călăreață cu pantaloni de jocheu și dicție perfectă era moartă după seminția noastră tot atât pe cât eram noi morți după ea? Căci știi ce era Mike Todd? O copie nereușită a unchiului Hymie! Cine să știe că secretul care descuie inima (și fofoloanca) unei șikse era să nu faci pe goiul cu nas coroiat, pe tipul la fel de plicticos și găunos ca propriul ei frate, ci să fii aidoma unchiului tău, aidoma tatălui tău, să fii tu însuți, în loc să maimuțărești, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bărbații evrei declasați, nevropați și psihopați! Socialismul există, dar există și spirocheții, iubito! Așa că asta-i inițierea ta, scumpo, în latura mai spurcată a lucrurilor. Jos, jos cu șortul ăsta kaki, patriotic, întinde-ți șuncile, măi, sânge din sângele meu, descuie fortăreața coapselor, deschide-ți larg gaura aia ebraică, mesianică! Fii gata, Naomi, sunt pe cale să-ți otrăvesc organele de reproducere! Sunt pe cale să schimb viitorul seminției! Dar evident că n-am reușit. I-am lins urechile, i-am supt gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost atât de fraieră Încât să alerge după el așa, ziua În amiaza mare, angajându-se la firma lui. Era prea evident. Am descuiat ușa apartamentului, am intrat și am mers În salon. M-am Întins pe sofaua pe care o adusese Milton cu câteva zile În urmă. Era minunată, cu adevărat confortabilă, Împodobită cu tapiserie marocană pală, veche. Totul era aproape gata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-mi permiteți... —Pot să Încerc asta? Îl Întrerupse Lauren. Era aplecată deasupra unei casete din sticlă și arăta cu degetul spre o brățară deosebită, În formă de șarpe, bătută cu turcoaze și diamante. Robert oftă. —Desigur, domnișoară Blount, replică el, descuind caseta și scoțând delicat obiectul. Lauren Își puse brățara și o Împinse În sus pe braț, după moda egipteană. —Oooh, făcu ea. Oooh. Oooh. Oooh. —Este magnifică, i-am spus. — Și costă douăzeci și două de magnifice bătrâne, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Și Helen zâmbește și zice: — Așa și trebuie. În secretariat, Mona mă apucă de încheietura mâinii. Își ia geanta și-și agață bareta pe umăr, țipând: — Helen, ies să mănânc. Trebuie să stăm de vorbă, dar nu aici, îmi zice. Descuie ușa ca să ieșim. În parcare, lângă mașina mea, Mona dă din cap și zice: Nu te-ai prins ce se-ntâmplă, nu-i așa? M-am îndrăgostit. Omoară-mă, dacă vrei. — De Helen? zice. Pocnește din degete în fața mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și de mine, ia te uită ce ne-am mai strâns! Domnule ofițer, zic. Vă rog. Nici să nu vă gândiți. Aș putea să vă omor. Vă rog, nu faceți așa ceva. Și polițaiul zice: — Dă-mi drumul, ca să-ți pot descuia cătușele. Eu sunt, Helen. Helen? — Helen Hoover Boyle. Ce, ai uitat? zice polițaiul. Acum două nopți exact asta îmi făceai tu mie într-un candelabru. Helen? Lucrul ăla enorm și tare încă e înșurubat adânc în mine. — Chestia asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înainte de-a ieși se oprește lîngă Vlad, pe care-l cunoaște din vedere locuiesc amîndoi în același bloc de garsoniere. Salut, vecine! Haideți la mine în birou, poate fac eu rost de sudor. O ia înainte, coboară un etaj, descuie o ușă și-l invită pe Vlad într-o încăpere spațioasă, în mijlocul căreia, pe un schelet metalic, stă montată o instalație pilot pentru obținerea filamentelor-carbon. Închide ușa, apoi se apropie de Vlad și-i întinde mîna: Mihai Vlădeanu e numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doriți. Dacă, într-adevăr, nu vreți să vă transferați, am să ocup posturile cu alți ingineri, altfel, acum, cu restructurările astea, rămîn fără ele... Mihai salută și iese. Cînd ajunge în fața ușii de la biroul său aude telefonul sunînd mărunt, strident. Descuie grăbit și intră, înțelegînd că-l caută Doina, dar abia după ce răspunde își amintește de seara precedentă, de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să descuie dulapurile cu băuturi, din care nici nu prea mai are ce scoate; doar trei sticle începute, cu băuturi străine. Își face de lucru cu paharele, mută sticlele dintr-un loc în altul, reușind să toarne într-un pahar, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre cutia poștală, în care zărește o hîrtie. Scoate cheile din poșetă, descuie lacătul și ia hîrtia: "Am scăpat cursa rapidă. Vin cu trenul. Te sărut, Aura." Textul e scris cu stiloul pe un formular de telegramă, semn că destinatarul nu a putut fi găsit, să i se dea originalul. "Ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urce treptele. Dacă, văzînd vremea rea, după ce am discutat la telefon, s-a hotărît să vină înaintea mea?!" O durere ascuțită, ca o gheară, se înfige în coșul pieptului, în partea stîngă: "L-o fi prins viscolul undeva, în cîmp..." Descuie și intră în apartament. Cheile mașinii stau la locul lor, împreună cu ștergătoarele de parbriz și cu mănușile din piele. În chiuveta de bucătărie, zac două farfurii cu mîncarea uscată pe ele și ceașca de cafea, pe fundul căreia zațul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să aduci carnea... Spune-le ălora că-i iau de-o aripă... Șoferul, amețit de vin, încurajat de toți cei din cameră, coboară, intră în bucătărie fără să-i bage în seamă pe cei doi, care-și văd de cărți, descuie dulapul și ia geamantanul cu carnea rămasă. Dă la mine! se repede Sultana de cum îl vede revenind. Deschide geamantanul, rupe ambalajul pachetului cu cămașa și cărțile, cadoul lui Mihai, fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesională. Și-am cumpărat o sticlă de whisky, m-am amețit, am aflat telefonic că soțul ei e de gardă știam de-atunci, de la partida de pocher, că Marcu lucra la spital -, m-am dus prin poarta știută, ușa era descuiată, ea mă aștepta. N-a vrut să bea prea mult, că timpul ne era limitat; fiică-sa trebuia să vină de la școală. La plecare a zis să mai trec, eu că nu știu, ea că ce cadou de Crăciun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iasă din pușcărie... Ei da, se apropie Mihai de Maria, cît să-i poată șopti printre dinți, lovind-o ușor cu vîrful degetului în piept ai în fața ta un spărgător de elită. Noaptea am intrat în secretariatul școlii și-am descuiat toate fișetele metalice, am scos dosarele cu adeverințe și le-am trimis pe canalizarea veceului. În graba mea, am distrus și niște hîrtii semnate de unii elevi asta aveam s-o aflu mai tîrziu -, hîrtii din acelea... despre colegi e-t-c
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
femeia de serviciu, pe care am găsit-o în casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să rămînă în apropierea cursei, plimbîndu-se cîte trei pași într-o parte și-n alta, așteptînd. Mihai traversează în grabă curtea autogării, să poată veni direct la burta cursei rapide, cu obloanele închise la loc. Nea Andrei, strigă el șoferului descuie-mi și mie, te rog, să iau geamantanele. Mihăiță! se ia șoferul cu mîinile ele păr dac-ai ști!... Știu, clătină Mihai din cap n-a mai rămas nimic. Eu am zis să împarți egal și mata, noaptea, cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se zdrențuiască în insule de diferite forme, ca sub efectul mișcărilor tectonice. Un portar cu față de iobag medieval - plin tot de negi și posesor al unui nas de Cyrano - îl direcționase către locul unde se păstrau registrele și îi descuiase ușa de plasă. Margoulies aprinsese veioza așezată pe biroul mic de metal și pornise printre rafturi, căutând atent printre cotoarele groase ale lucrărilor și jurnalelor medicale de referință, scoțând din când în când câte un exemplar de la locul său. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
așteaptă vremuri grele, începând din momentul în care Bull, în definitiv un ziarist, își va deschide gura lui cea mare. Dar mai știe că va trece cu bine de asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a întors de la fabrică să ia un dosar uitat și m-a găsit în fața blocului. Nu spărsesem yala, nici n-o descuiasem cu un șperaclu. Pur și simplu ieșisem pe fereastra de la bucătărie, bucătăria noastră mică, cu butelie, de la etajul doi. N-a fost ideea mea, recunosc, mă învățase Cerasela să leg două cearceafuri și mă așteptase pe copertina de la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot soiul de mărunțișuri - o cutie de chibrituri, monede, o bucată de ață albă, niște alune, o șurub de alamă. Răsturnîndu-le pe toate pe podea, a reușit să extragă dintre ele o cheie. Degetele Îi erau scurte și groase. A descuiat ușa, deschizînd-o cu talpa, și am intrat. M-a așezat cu grijă pe pat, scoțîndu-și brațul din mînecă atent, ca să nu mă zdruncine, și mi-a aranjat puloverul Într-un fel de culcuș În jurul meu. Apoi l-a dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum purtând un șorț pătat din abundență de sânge, ieși cu o tavă mare din inox, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]