181 matches
-
târziu În noapte. Într-o seară, toată lumea mersese la un concert Pearl Jam, mai puțin Zoomer. După ce s-a terminat concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Zoomer. După ce s-a terminat concertul, unii au vrut să meargă Într-un bar. Ea a preferat să meargă acasă. Ajunsă acasă, a găsit ușa descuiată, iar asta a enervat-o pentru că se găsea mereu cineva care să o uite descuiată. Când a pășit În sufragerie, a lovit-o un miros groaznic. Nu era sânge, ci sudoare, izul fricii și al durerii animalice. Nu-și amintea să fi văzut corpul sau să fi chemat poliția, nu-și amintea nici când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o să facă baba în prezența atîtor semne. Ar fi vrut să fie și el de față. Nu mai avea cum să se-ntoarcă prin apartamentul babei. Dar chiar dacă n-ar fi făcut atîta zgomot, baba tot ar fi descoperit ușa descuiată sau ar fi ieșit deci tot degeaba. Pînă o să se-ntoarcă, o să aibă timp să se gîndească la o cale de acces înapoi. Iar dacă n-o să găsească, n-o să aibă încotro decît să sune spășit la ușa mamei și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns la Pelham Crescent ceața se mai ridicase. Am deschis ușa masivă, care stă tot timpul descuiată, de la holul lui Palmer și am invitat-o pe Honor Klein să intre. Simțeam că între noi se crease o legătură, ca urmare a încercării prin care trecusem. Era cald în hol, pe jos era un covor gros și, în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă strecor încet în încăpere și să mă trezesc imediat alături de Honor. Apoi mi-am spus că aș putea realiza exact acest lucru. Am observat că lângă casă este o portiță care duce fără îndoială în grădină. Am găsit-o descuiată. Am înaintat pe o potecă făcută din cărămizi acoperite de mușchi, care separa casele una de cealaltă, și astfel am ajuns într-o grădină. Am făcut un pas înapoi. Mai sus de conturul întunecat al unui copac cu ramuri plecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
alții reușeau să fugă și În tot acest timp continuau țipete și Împușcături”. Evadații au pătruns și În locuința ei, după cum a constatat mai târziu, În Încercarea lor de a se salva, iar când s-a Înapoiat a găsit-o „descuiată, răvășită și cu urme de sânge peste tot”. Când a fost scoasă din adăpost a văzut strada așa cum arăta În ziua progromului: „Am văzut cum stăteau morții grămadă În toate părțile aleiei În dezordine așa cum fuseseră Împușcați. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
meditația. Își lăsă paharul pe masă, iar eu l-am imitat, fără ca mâna să-mi tremure vreo clipă. Achită nota cu un aer atât de hotărât, că n-am mai protestat, oferind-mă să plătesc jumătate. Am ieșit, iar el descuiat portiera. — E oare Înțelept să conduci după ce-ai băut două whisky-uri duble? am spus În timp ce mă urcam. — Câtuși de puțin, răspunse, pornind ștergătoarele de parbriz. Nu era prea mult de condus până la garsonieră. Păi, mulțumesc că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în lumina farurilor mașinii, care se îndrepta spre garaj, se conturau bicicleta, gardul viu, galben, și zidul lateral al casei, zugrăvit în roz. Coborâră din mașină, Adam și Zet alergând primii prin gang către ușa bucătăriei, care era întotdeauna lăsată descuiată. Și, într-adevăr, în bucătărie se afla - nu pentru prima oară - preotul-lipitoare. Când intrară și Brian cu Gabriel, părintele Bernard își reluase obișnuitele și degajatele lui relații de prietenie cu Adam și cu Zet, ținând cățelul sus de tot, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
două uși, una de fiecare parte, în mod obișnuit încuiate. Totuși, uneori, din cauza lucrărilor de întreținere, una sau alta dintre uși putea fi găsită deschisă. În această zi (după-amiaza zilei la care ne-am referit), George găsi ambele uși laterale descuiate, așa încât reuși să treacă direct din promenadă spre Camere, fără a mai trebui să defileze prin fața „Lojei Portarului“ sau a biroului de recepție de la intrare. Se opri în „Baptisteriu“ contemplând, o clipă, ușile bătute în ținte, de un auriu-argintat, dindărătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de rafie, cu inscripția "Orașul nu e tomberonul tău!" se ițeau
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca pe o ipoteză curentă, de lucru. Dar El, Nemărginirea Bunătății Insondabile, aplecate asupra Ei Înseși, care include virtual, în Eoni, suma tuturor întrebărilor și a supozițiilor, laolaltă cu suma tuturor răspunsurilor, păstreză permanent, în extremis, o ușă, o ușiță, descuiată. Pentru speranță, biruință, reînviere și renaștere. Iar cheia, ca întotdeauna, este la cei care au libertate neîngrădită de alegere. Dumnezeu nu impune nimănui să-L iubească, dar le oferă tuturor dragostea Lui! Cu siguranță că pot fi opriți, cei răi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plecă împăcat cu el. Când ajunse acasă, în curte, se mai uită o dată, ultima dată, spre câmp, în răsărit, unde cernoziomul întinsei câmpii aștepta, peste câteva săptămâni, arăturile de primăvară. 12. Toate acestea s-au întâmplat în primăvară. Ana lăsă descuiată ușa casei ei. În cele două odăi din partea dreaptă a clădirii cum priveai dinspre poartă, locuia învățătorul cu soția și fiica lor cea mică, iar în celelalte trei din partea stângă - separate printr-un antreu de cele din dreapta - locuia Ana cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
născuse. Temîndu-se că, prin descoperirea ei, frauda o enigmă, presimțind În această descoperire ceva interzis, primejdios, simțea totodată o mare neliniște care izvora din sentimentul că, În continuare, orice e posibil. De aceea puse fotografia la loc, În sertarul uitat descuiat, străduindu-se să o așeze exact În poziția În care o găsise. Ceea ce părea să nu-i fi reușit prea bine, căci la puțină vreme după ce se Întoarse, Vic veni În bucătărie, unde Christina se ascunsese ca Într-un bîrlog
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și se făcu mică pe un taburet, ca și cum ar fi fost cuprinsă deodată de frisoane de frig. Despre fotografia descoperită În sertar n-au mai discutat niciodată după aceea. Iar Christina știa că nu va mai găsi niciodată sertarul acela descuiat - dar acest lucru nu o deranja defel, cum nu o deranja nici parola pusă pe computer. Se mulțumise cu presupunerea că Vic nu era un simplu ofițer de rang inferior, șef al unui depozit de carburanți. Nu Îndrăznea să meargă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chiar de la ei de ce Întîrziasem (trecuse aproape o oră de cînd o abandonasem În lift!), va fi mai puțin furioasă. Dar n-am mai găsit-o, probabil plecase să-și dea reprezentațiile În altă parte. Bine măcar că lăsase ușa garsonierei descuiată și cheile pe masa din bucătărie. Fată simpatică, Roxy! Drept răzbunare, Îmi descărcase tot sprayul cu spumă de ras pe singurul tablou autentic pe care-l aveam În casă, o guașă de Ilie Boca. Mai tîrziu am descoperit și un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
152a), dacă acordul nu se face la persoana a III-a. Enunțul în care verbul este la persoana a III-a are subiect exprimat, sintagma prostul de mine, ca în 152b: (152) a. Eu, prostul de mine, am uitat ușa descuiată. b. ProstulSB de mine a uitat ușa descuiată. Analiza prezintă dezavantajul că trebuie să presupunem două structuri sintactice diferite pentru enunțuri asemănătoare "la suprafață", doar pentru a explica acordul. O altă analiză pentru (152)a ar putea fi aceea că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a III-a. Enunțul în care verbul este la persoana a III-a are subiect exprimat, sintagma prostul de mine, ca în 152b: (152) a. Eu, prostul de mine, am uitat ușa descuiată. b. ProstulSB de mine a uitat ușa descuiată. Analiza prezintă dezavantajul că trebuie să presupunem două structuri sintactice diferite pentru enunțuri asemănătoare "la suprafață", doar pentru a explica acordul. O altă analiză pentru (152)a ar putea fi aceea că sintagma calificativă avansează într-o poziție de topic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
persoana I fără subiect exprimat. Uneori, sintagma prostul de mine este o secvență exclamativă, neintegrată în structura sintactică a enunțului. Acordul la persoana a III-a, cu adjectivul substantivizat, nu este posibil: (153) a. Prostul de mine, am uitat ușa descuiată! b. *Prostul de mine, a uitat ușa descuiată! Conform analizei propuse de Hulk și Tellier (2000), adoptată și de Vișan (2004), potrivit căreia sintagma calificativă conține un centru funcțional unde se copiază trăsăturile phi, dacă trăsătura de persoană a pronumelui
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de mine este o secvență exclamativă, neintegrată în structura sintactică a enunțului. Acordul la persoana a III-a, cu adjectivul substantivizat, nu este posibil: (153) a. Prostul de mine, am uitat ușa descuiată! b. *Prostul de mine, a uitat ușa descuiată! Conform analizei propuse de Hulk și Tellier (2000), adoptată și de Vișan (2004), potrivit căreia sintagma calificativă conține un centru funcțional unde se copiază trăsăturile phi, dacă trăsătura de persoană a pronumelui personal s-a copiat pe centrul funcțional din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de tip panoramic și caleidoscopic, interesată de o cît mai vastă cuprindere a spectacolului cetății moderne: În suburbie cinematograf și bordel. Iată Geometria orașului: logaritm stelar, vals Pe fire electrice, soneria Europei țipînd fals, Luntre și pasăre de azur, viziune descuiată. (Cloroform) Ecouri ale mai vechiului bacovianism se prelungesc pe alocuri și În noile versuri, Într-o viziune acuzat expresionistă a peisajului, Înscriind angoase apocaliptice, ca În această strofă din Sfîrșit: Spectacol de mahala. Zarea se frînge, Toamna a dansat, a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, În Patmos, de Insula-Nălucă, sînt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutînd pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărîmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamînd imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi o formulă sintetică a acestei căutări permanente. Mișcarea de deschidere, numită fie prin verbul generic, fie prin echivalențe, devine obsedantă: „La cîțiva pași liniștea s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
gazetei, piața de legume, spitalul, oglinzile, bulevardele, terenurile de tenis, peisajul carpatin etc.; munții, tipografiile, bibliotecile etc.), ce alcătuiesc acele „trasee” invocate În detaliul imagistic al „reportajului liric”. Fiecare dintre aceste verigi ale lanțului imaginativ oferă cîte o nouă „viziune descuiată”, Într-o succesiune pe care trimiterea mitologică la eroul grec și metafora „brățării nopților” o indică Încă din punctul de plecare (ca de altfel și „terasele” din titlul celuilalt volum publicat În 1929: Plante și animale. Terase). Schimbarea unghiului de
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
conformez întocmai. Aș mai dori să adaug ceva, numai pentru dumneavoastră. Domnul Arrowby a murit în deplină pace. Mi-a telefonat să vin să-l văd, dar când am ajuns la el, l-am și găsit mort. Lăsase ușa apartamentului descuiată. Era așezat într-un fotoliu, iar pe chip avea o expresie de zâmbitoare seninătate. Țin să vă subliniez acest lucru. Dintr-o întâmplare, care n-a fost chiar întâmplare curată, am ajuns să fiu medicul său. Eu sunt indian, originar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
scările căci mă luase frigul de-a binelea. Când colo ... ușa încuiată. Bat în ușă ... nimic. Mi-am dat seama că soția ... neștiind că eu am coborât ... după ce a făcut ceaiul a plecat din bucătărie și ... văzând ușa spre subsol descuiată, a pus zăvorul și a plecat spre dormitor (de altfel singura cameră uzuală ce o aveam la parterul acestui bloc de colț ... cu fațade la cele două străzi). Constatând că repetatele mele bătăi în ușă nu dau rezultate și spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cu pricina; distorsionările, ca și împăunările de tipul "eu te-am salvat" au parazitat întotdeauna înțelegerea exactă a rolului și locului cenzurii în întreg eșafodajul represiunii cultural-ideologice. Mai întâi, o observație elementară: cenzorii erau și ei oameni. Mai încuiați, mai descuiați, mai curajoși, mai fricoși, mai rău intenționați ori cu disimulate bune intenții, unii cu ulcere și nișă, alții doar ulcerați în propriul orogoliu de autori nerealizați. Am cunoscut cenzori idioți, dar și cenzori luminați; unii au îngropat, alții au salvat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]