139 matches
-
egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii ... Citește mai mult ...Pe meleaguri îndepărtate, la capătul lumii cunoscute, într-un peisaj feeric, dominat de munți majestuoși și
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure.Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile luminii ... XV. TEROAREA ALBĂ, de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2107 din 07 octombrie 2016. Motto: „Somnul rațiunii
MIHAI IUNIAN GÎNDU by http://confluente.ro/articole/mihai_iunian_g%C3%AEndu/canal [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
arăt mă înfrățeam cu orele târzii. Am avut un vis să plec departe să mă rup de oamenii din sat dar toate sunt atâta de deșarte ca iar mi-e dor să merg la semănat Mi-e dor să alerg desculța prin câmpii păsările -n codru să le ascult să mă mai joc cu ai satului copii așa cum mă jucam demult, demult... Întoarsă-n sat nu mai m-am regăsit tata plecase undeva tăcut foșnetul pădurii a amuțit iar mama tot
POEME ÎNSINGURATE de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Titina_nica_tene_1401088642.html [Corola-blog/BlogPost/341530_a_342859]
-
Marin Publicat în: Ediția nr. 172 din 21 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Într-o dimineață Când luna încă mai săruta pământul Am dansat cu-n înger, I-am mângâiat aripile de aur, Iar el părul, fruntea și poate zâmbetul. Desculța am alergat spre infinit Să cer indurare Ca să zbor peste zare Cu gândul și cu sufletul. N-am putut ajunge! Iar el, cu aripile lui, Păzea alte două suflete. Referință Bibliografica: Dânsul îngerului / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DANSUL INGERULUI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 by http://confluente.ro/Dansul_ingerului.html [Corola-blog/BlogPost/372097_a_373426]
-
iau sandale, să fie mai îmbrăcate, nu doar două curelușe, cum visez eu! Că s-ar putea să plouă, că s-ar putea să fiu călcată pe unghii, că s-ar putea să mi se rupă curelușele și să rămân desculța, că n-am cum să îmi iau ciorapi cu sandale (de acord, aici) și că fără ciorapi aș fi vulgară!!! Nu mai pot! Nu mai vreau. Deja nu mai vreau. Și D. nu se stresează pentru nimic! Nici măcar să își
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
a întâmplat să trăiesc povestea aceea veche a sufletelor pereche, murmur adesea în mine însămi psihi mou, agapi mou și știu că am să-l iubesc mereu iar pentru fericirea acestui om, să fie bine înțeles, am puterea să merg desculța...până la capătul pământului. Dragoș, nu există iubiri imposibile, ci poate doar neîmplinite, nu-i așa!? Să-ți spun că sunt bucuroasă pentru ceea ce ai trăit n-aș putea, știu bine cât ți-a dat, știu și mai bine ce a
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline. 1 "Oraș
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Templul adevărat al cuvintelor mele rostite sau nerostite încă se afla acolo. Fiecare dimineață îmi transforma lacrimile în mărgăritare și fiecare amurg îmi șoptea că m-am născut din zări crepusculare, ca o lacrimă în plus în Univers. Acolo, alergam desculță prin ploaia de spini, prin nisipul fierbinte sau prin otava deasă și de aceea, acolo, în fiecare fir de iarbă stă ascunsă o lacrimă a sufletului meu. Și ori de cậte ori haosul din mine bate la poarta inimii cu
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
În timpul lungilor ore destinate băilor am avut vreme să mă duc să explorez teritoriul din jur. Era o zonă de pomi fructiferi, cu ferme nemțești, bărbații păreau fermieri cu toții, mai puțin femeile mai bătrâne cu bonete pe cap care umblau desculțe în rochii lungi pe sub stejarii uriași din grădinile lor. Ramurile piersicilor luceau de la cleiul revărsat de-a lungul lor, iar frunzele erau lăptoase de la insecticid. Iar pe drum, pe biciclete sau în camionete Ford, erau bărboșii, pletoșii israeliți din Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
hai creduto...O speranza di vendetta.). Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului promițând că dacă sunt ajutate să traverseze cu bine noaptea, vor merge desculțe până la Ierusalim. (Aria Salve Maria). Arvino însă simte pericolul și se pregătește să lupte cu amenințarea care se apropie. În noaptea atacului este întuneric beznă, așa că Păgâno lovește cu sabia pe cineva care în final se dovedește a fi fost
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din actul I Rezumat: Viclinda îi spune Giseldei că are o presimțire neagră legată de noaptea ce urmeaza și propune că amândouă să se roage Domnului, promițând că dacă sunt ajutate să traverseze cu bine noaptea care urmează, vor merge desculțe până la Ierusalim. Arvino intra și le spune că a auzit zgomote suspecte în palat și că se duce să facă cercetări. Giselda intonează rugăciunea către Dumnezeu, precum îi ceruse mama ei. Rezumat : Giselda, fiica lui Arvino, a căzut prizoniera în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nici măcar cu ce să se încalte. Erau familii numeroase și nu le ajungeau pielea de porc pentru a face opinci la toată familia, iar uneori făceau cu rândul când voiau să se dea cu sania, chiar se mai duceau și desculța. 4. Ce reprezinta Moș Crăciun pentru dumneavoastră? La început când eram mică nu se făcea brad ,ci se puneau sub pernă câteva bomboane, dar mai târziu a început să se facă brad.Când spun că se făcea brad nu mă
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bojoagă Ionela () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2076]
-
a acelei „fantastice discuții“, dacă avusese într-adevăr loc. {i atunci, pentru prima oară, mi s-a năzărit în minte întrebarea dacă nu cumva Hartley și Ben erau uniți prin atracție sexuală? — Charles! Rosina alergase câțiva pași după mine, lipăind desculță prin iarbă, cu roba albă fluturându-i în vânt. Am așteptat. — Charles, iubitule, spune-mi, trebuie să știu. Ai venit astăzi aici ca să mi te oferi? — Pui prea multe întrebări, i-am răspuns. În timp ce înaintam, am auzit-o râzând vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
erau baluri mascate la sala Franzelaru 255, la sala Ziepser 256, la Pomul verde 257, la Jignița 258. Apoi un altul la Dacia, altul la Hârdău etc. Balul de la Hârdău era numit astfel fiindcă măsculițele, mai cu seamă servitoarele, veneau desculțe, își spălau picioarele în hârdău, își puneau ciorapii și ghetele sau pantofii pe care îi aduceau în mână și apoi intrau în bal. Motivul e lesne de înțeles: antreprenorul nu tolera ca măștile să intre în sală cu încălțămintea murdară
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram! râde Maria sarcastic. Alergam desculță pe malul mării și recitam sonetele lui Petrarca, mă luam la întrecere cu vuietul valurilor și strigam: De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare? Iar dacă e, din ce-a fost plămădită? De-i rea, de ce durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-are leac nici cu buruieni, nici cu leacuri, nici cu farmece. E pierdut!... Cu siguranță c-am văzut și eu niscaiva iele, mormăie Ștefan zâmbind în mustață. Păzește-mă, Doamne, de iele! Blagoslovește-mă numai cu zâne... Alerg, alerg desculță prin rouă și culeg, culeg flori, fel de fel... Și, tot culegând, ajung la lacul cu nuferi din mijlocul pădurii. Era cald, cosașii țârâiau, apa clipocea, mă chema... Arunc tot de pe mine și... huștiuluc în apă. Și m-am bălăcit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cer s-au adunat nori plumburii, amenințători. Toloaca ne aștepta surâzătoare însă. Ne scurta drumul. Am luat-o la picior, să nu se înnopteze și să nu ne prindă ploaia. Când am ieșit din oraș, cu pantofii în mână și desculțe, mergeam de mâncam pământul. O santinelă, de pe punctul de observație, din toloacă a început să ne fluiere și să ne atenționeze că ploaia este aproape. Ne-am făcut că nu înțelegem și-am reușit să trecem podul, peste pârâul Posen
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
munceau. De mici ne învață cu munca. La vârsta de 11 ani umblam cu ziua la prăsit la alții, după ce terminăm câmpul nostru. La scoala purtăm cămașă de fuior și haină de suman, toate care rămâneau de la frații mei. Vară desculța - iarnă cu niste bocanci vechi de-ai tatei. Și cu tașca. De scris: îmi făceam toc din strujan. Purtăm o sticluța cu cerneală în care înmuiam penița să scriu. Era incomod de scris. Uneori picura un punct pe caiet sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
frumusețe deosebită. Mănăstirea aparține rușilor și se slujește rusește. Biserică era parțial în reparații interioare. Am văzut multe acolo, dar cel mai mult m-a impresionat icoana cu Maria Magdalena. Este de o frumusețe rară: îmbrăcată în veșmânt alb și desculța. Icoana ei este înaltă de aproximativ 1,70 m, de mărimea unei persoane. Cred că ea a făcut păcatul desfrânării 140 mai mult din cauza că era foarte frumoasă și mulți bărbați o doreau. Dar când a aflat că e păcat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ne trecea prin cap:Janeta cu și fără coc, eu cu și fără pălărie. Am mai fi stat, dar trebuia să plecăm să ne pregătim de plecare. Pentru ultima dată am simțit nisipul fierbinte sub picioare că obișnuiam să mergem desculțe până la trotuar. Era fierbinte chiar și spre seară, cu atât mai mult acum la orele dinspre amiază. La Marea Neagră nu am simțit nisipul chiar atât de fierbinte. Aici te ardea nu alta. Cât am sta în Grecia am avut plăcerea
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de aici și mai ales când pentru o fracțiune de secundă ea a întredeschis ușa prin rochia lungă, albă, transparentă în soare eu i-am putut în întregime vedea conturul trupului de femeie, Ana poartă o pălărie de pânză și desculță urcă scara de lemn improvizată la Theo, are un braț de margarete culese probabil din poieniță, Theo a dus-o ieri acolo, el pictează, Maica Domnului purtând pe Iisus, dacă îl fac pe Iisus pe brațul drept al mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine. SĂ mă iubești ca pe un frate de-al tău aflat În suferință. — DĂ-mi drumul și te voi iubi ! Nu se poate să constrângi pe cineva să te iubească. mi-am eliberat picioarele din cizme și am alergat desculță spre ușă. Dar ivan a fost mai rapid decât mine. În doi timpi și trei mișcări a scos un sac pe care mi l-a aruncat pe cap. Apoi m-a luat pe sus și a ieșit În holul hotelului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sumă a naufragiilor noastre colective, reconstituind o spaimă mitologică: "sîmburele de jertfă/ se răsucise de spaimă în somn/ istoria plîngea furișată/ goală pe undeva/ pe cîmpurile de luptă ale imperiului/ plecatul și-a ridicat mîna tăcerii/ la el au venit desculțe/ de s-au spovedit armele// o viață compusă din naufragiile noastre/ în veacul acesta ce visează urît/ cînd lucrurile cad cu zgomot în lucruri/ cînd se înserează a spaimă în mit" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
chemai în Groenlanda acolo noaptea ține patru luni și trupurile sunt lipsite de grabă. oamenii umblă cu trenuri de gheață, iubiții sunt de gheață, nu-i așa? se bea cafea din cești de gheață. orice femeie ar trebui să umble desculță la 10 cm deasupra vacarmului da, da, în Groenlanda numai de n-ar fi sunetul acesta și persistența lui ajunge să te oprești o clipă și totul se duce de râpă. un sunet alb despică țestele zdrobește coșul pieptului lovește
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
atunci înțelese că era vineri și că bătrâna se ruga. Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]